Precizez din capul locului că analiza pe care o fac în acest articol nu implică în niciun fel instituțiile academice și educaționale în care activez: Universitatea Leiden din Olanda și Școala Românească din Eindhoven. Scriu doar din postura unui „român de pretutindeni” pe care îl încearcă un puternic sentiment de nedreptate când instituțiile Statului Român sunt confiscate și folosite în proceduri viciate pentru a legitima în numele „românilor de pretutindeni” o agendă prestabilită care ignoră multe alte dureri ale românilor din Diaspora! Ce ignoră astfel statul român și unde a greșit, din nou?

Vlad Niculescu-Dincă Foto: Arhiva personala

Am venit cu drag între 24 și 26 mai 2023 la București și am participat la „Festivalul Aici-Acolo”, organizat cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni de către Departamentul Românilor de Pretutindeni (DRP). Pe data de 16 iunie 2023 însă site-ul DRP publică un document numit „Rezoluție” și alteori “Rezoluția Românilor de Pretutindeni”, alcătuit „prin grija doamnei Sandra Pralong - consilier de stat din cadrul Administrației Prezidențiale și a domnului Gheorghe Cârciu – secretar de stat pentru românii de pretutindeni din cadrul Guvernului României”. În numele documentului se cere instituțiilor statului „grabnica soluționare” a cerințelor incluse. Anunțul care însoțește documentul pretinde că participanții la festival „și-au exprimat opiniile în privința principalelor teme de interes pentru românii din diaspora și din comunitățile istorice”, că documentul este formulat „în urma unor dezbateri”, și a fost „supus aprobării tuturor participanților”.

Problema este că demersul se bazează pe o înșelăciune: 1. Festivalul nu a fost anunțat participanților ca o pregătire a acestui demers, 2. Nu ni s-au ascultat opiniile pentru că nu au existat dezbateri în festival, cu atât mai puțin pe punctele propuse, 3. Nu a fost organizat un vot reprezentativ, 4. S-au exclus alte probleme semnalate de participanți, iar 5. Documentul a fost adoptat „grabnic”, cu acord implicit și termene de 24 de ore.

Deși pe fond unele probleme cuprinse în document sunt reale (de exemplu Strângerea legăturilor cu comunitățile istorice românești din țările vecine), procedura prin care s-a încercat adoptarea acestui document a discreditat întregul demers și ridică mari semne de întrebare asupra agendei documentului. Am comunicat cu bună credință și în timp util către departament problemele de procedură. Au fost ignorate. Mai grav este că publicarea acestui document cu grave vicii de procedură discreditează nu atât persoanele semnatare dar instituțiile Statului Român care îl girează: Președintele, Guvernul, și Departamentul Românilor de Pretutindeni.

Viciile de procedură

În primul rând, Festivalul nu a organizat dezbateri. Singura dezbatere anunțată nu a avut loc! A documentat foarte atent structura festivalului și lipsa de dezbateri un alt participant.

Pe data de 2 iunie (vineri) participanții au primit un mesaj în care ni s-a cerut doar părerea dacă documentul atașat (deja alcătuit și în esență ceea ce a ajuns a fi publicat) să se intituleze “Rezoluție” sau doar “Concluzii și recomandări”. Conform DEX, o rezoluție este un document programatic, „o hotărâre luată în urma unor dezbateri colective, un document adoptat prin vot de un congres, o conferință, sau o plenară”. Nimic din toate astea. Totodată, am citit cu oroare că “absența unui mesaj din partea dvs. implică un acord implicit". Textul avea să fie discutat în termen scurt, pe platforma Zoom, și la o oră la care majoritatea oamenilor din Diaspora occidentală sunt la lucru! Chiar și așa, am explicat cu toată dragostea departamentului că:

„Documentul adoptat la Patriarhia Română nu poate fi prezentat sub titulatura de rezolutie a Românilor de Pretutindeni pentru că

1. Nu a fost adoptat in urma unor dezbateri ample și colective a celor prezenți la Festival (o întâlnire pe Zoom exclude pe mulți din cei care nu pot veni online sau în ziua și ora recent propuse).
2. Nu a fost adoptat în urma unui vot direct al celor prezenți.
3. Nu a fost adoptat la Palatul Parlamentului, deci sub egida unei instituții a Statului care să cuprindă românii de toate religiile și confesiunile.
4. Festivalul nu a fost anunțat ca o pregătire a acestui demers, și deci nu oferă legitimitate suficientă unor concluzii sau recomandări rezultate din dezbateri publice pe toate aceste subiecte.”

Pe data de 7 iunie, reprezentații DRP au revenit cu un „Chestionar evaluare eveniment Ziua Românilor de Pretutindeni 25-28 mai 2023”, valabil 24 de ore. Inclus acestui chestionar de evaluare a festivalului erau, din nou, aceleași puncte nediscutate ale documentului programatic.Am explicat din nou în timp util departamentului că:

„Un chestionar de evaluare a festivalului, nu este o soluție suficientă pentru un document care țintește la importanța unei Rezoluții sau chiar a unor concluzii reprezentative:

1. Termenul limită ales (24 de ore) este extrem de scurt pentru a legitima un document cu implicații majore si de termen lung pentru comunitățile de români de pretutindeni. Folosirea unui google form de 24 de ore delegitimează sonor un document care țintește la importanța unei “Rezoluții a Românilor de pretutindeni”!
2. Un chestionar de evaluare a festivalului nu oferă rigoarea și reprezentativitatea necesare unei proceduri de vot direct al tuturor asociațiilor de români, și nici chiar a participanților la festival.
3. Conținutul formularului online nu supune atenției și alte nevoi din comunitățile de români, care erau deja cunoscute și fuseseră comunicate de către participanții la festival.”

În consecință, am sugerat suspendarea temporară a acestui proces de consultare, alcătuirea unui nou chestionar de evaluare a festivalului, separat de întrebările din documentul redactat pe 28 mai 2023, și deschiderea unor dezbateri mai ample și transparente legate de nevoile comunităților de români din străinătate. Publicarea documentului pe 16 iunie arată că aceste nevoi, doleanțe și argumente au fost total ignorate. Mai grav este că maniera în care s-a încercat această legitimare a documentului discreditează nu atât documentul și semnatarii lui cât instituțiile care le girează: Președintele României și Guvernul României.

Ce alte probleme ale românilor ignoră documentul?

Personal am comunicat departamentului că documentul ignoră referințe explicite la susținerea bibliotecilor românești din diaspora și a științei în limba română:

1. Documentul nu conține nicio referință explicită de susținere a Bibliotecilor Românești din Diaspora ca spații de cunoaștere și comunitate românească.

• Cuvântul scris a fost mereu un mediu care a adus generații de români aproape unii de alții precum și aproape de limba română. Totodată, bibliotecile din străinătate au ajuns în zilele noastre adevărate hub-uri de cunoaștere, comunitate și comunicare cu tânăra generație. Dotarea și renovarea Bibliotecilor Românești din Diaspora cu instrumente digitale reprezintă nu numai o oportunitate, ci și o necesitate în secolul XXI. Astfel, bibliotecile românești sunt din ce in ce mai mult gazde ale unor evenimente în limba română de promovare a cunoașterii și spații ale comunității românești.

2 Documentul nu conține nicio referință explicită de susținere a științei în limba română.

• Pe lângă limbă, spiritualitate și tradiții, știința românească este parte integrantă a culturii românești. Oameni de știință și ingineri români precum Emil Racoviță, Ana Aslan, Henri Coandă, Anghel Saligny, sau Ștefan Procopiu fac parte atât din cultura universală, prin contribuțiile științifice pe care le-au adus umanității, cât și parte din cultura si identitatea românească. Ei reprezintă modele reale care au contribuit semnificativ la edificarea statului român modern. Conform Proclamației Pro-Știință de la Timișoara 2023, rezultând din dezbaterile din cadrul conferinței Smart Diaspora 10-13 Aprilie 2023, recomandăm susținerea explicită și în comunitățile românești din Diaspora a activităților care promovează știința în limba română (cursuri despre oameni de știință români, festivaluri de știință, zile deschise), fără de care contribuțiile și potențialul comunității științifice românești din Diaspora nu se regăsesc în viziunea documentului.

Multe alte probleme fuseseră comunicate de mulți alți participanți la festival, dar erau știute de mult timp. Pe 8 iunie, am participat la o dezbatere organizată de jurnaliștii români din Diaspora. Dezbaterea întreagă poate fi urmărită aici și a adunat o largă serie de suferințe și probleme ale românilor din diaspora. Niciuna din cele de mai jos nu se regăsește în documentul propus. Enumăr aici doar câteva:

„Organizarea unui Congresanual al Diasporei la care asociațiile românești din Diaspora sa fie implicate în organizare și să participe reprezentanții aleși ai Diasporei, din Diaspora.

Organizarea congreselor și întâlnirilor Diasporei sa fie modulară, asemeni conferințelor, cu plenare și keynote speakers, și apoi dezbateri reale pe teme, subteme și subiecte specializate.

Sprijinirea mai multor forme de comunitate românească:

• Organizarea de centre cultural-sociale și protecție pentru femeile care se îmbolnăvesc la muncă în străinătate (cursuri de bucătărie de bază pentru badante, cursuri de broderie, etc.).
• Sprijinirea proiectelor prin care tinerii învață valori civice, sa înțeleagă binele comun, să își dezvolta spiritul antreprenorial, să își pregăteasca mentalitatea pentru noțiunea de cetățenie.
• Programe de informare pentru sănătate mintală în limba română. Românii din străinătate suferă adeseori de izolare, stres, și anxietate.
• Program de informare pentru romii care ajung să fie exploatați în străinătate. Programe care să îi ajute la integrare.
• Sprijinirea semnificativă a bibliotecilor românești din străinătate, ca spații de comunitate, cunoaștere și comunicare în care astfel de programe pot fi găzduite.

Întâlnirile cu autoritățile române sa fie anunțate cu mai mult timp înainte, nu doar cu doua zile înainte.

Alocarea de fonduri pentru îngrijirea mormintelor si monumentelorromânești din străinătate. -Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro