La nivel global se petrec la ora actuală foarte multe evoluţii în sfera fiscalităţii care vor schimba în mod fundamental funcționarea sistemelor fiscale din întreaga lume.
In contextul publicării în vara anului trecut a raportului OCDE intitulat „Abordarea fenomenului de erodare a bazei impozabile si transferului profiturilor”[1] (in continuare „BEPS”), in februarie 2013, si al Planului de actiune BEPS[2] publicat la putin timp dupa, OCDE a emis o serie de documente spre dezbatere publica cu scopul de a crea premizele unei schimbari efective in sistemul fiscal international.
Planul de actiune BEPS prevede 15 masuri necesare combaterii fenomenului erodarii bazei impozabile si transferul profiturilor. Aceste masuri vor lua forma unor rapoarte, modificari ale liniilor directoare ale OCDE privind preturile de transfer, modificari aduse modelului Conventiei de evitare a dublei impuneri OCDE, si, ce este cel mai important, vor fi implementate prin modificari legislative adoptate de fiecare stat in parte.
Masurile subliniate de OCDE, pe fondul dinamismului international, al globalizarii si al noilor modele de business, se axeaza pe urmatoarele obiective:
- Abordarea noilor provocari fiscale impuse de economia digitala actuala
- Neutralizarea efectelor aranjamentelor hibride
- Consolidarea regulilor privind companiile straine controlate
- Limitarea fenomenului de erodare a bazei impozabile prin deducerea dobanzilor si a altor cheltuieli financiare
- Combaterea practicilor fiscale daunatoare, intarind transparenta si substanta economica
- Prevenirea aplicarii abuzive a conventiilor de evitare a dublei impuneri
- Prevenirea evitarii artificiale a prezentei unui sediu permanent
- Asigurarea alinierii rezultatelor mecanismului de stabilire a preturilor de transfer cu obiectivul crearii de valoare
- Stabilirea unor metodologii de colectare si analizare a informatiilor relevante pentru BEPS
- Solicitarea contribuabililor de a divulga planificarile fiscale agresive
- Reexaminarea continutului dosarului preturilor de transfer
- Eficientizarea mecanismelor de solutionare a litigiilor
- Dezvoltarea unui mecanism multilateral
Planul a atras atenţia asupra modificărilor legislative care trebuie introduse in 3 direcţii: coerenţa impozitării directe la nivel internaţional, realinierea taxării luând în considerare substanţa economică şi transparenţa, însemnând claritate legislativă şi predictibilitate.
1. Transparenta taxarii la nivel international
La începutul acestui an, OECD a emis un nou document Transfer Pricing – Country by Country Reporting urmând liniile trasate la punctul 13 din planul de acţiune BEPS. Acesta propune ca dosarele de preţuri de transfer să cuprindă si o raportare cu privire la veniturile , profiturile si taxele plătite de fiecare entitate din tarile intre care s-au făcut tranzacţii intre părţi afiliate precum si orice plăţi de servicii, dobânzi şi redevenţe între companiile din acelaşi grup.
Deci informaţiile cu privire la veniturile care se realizează intr-o anumită ţară printr-o tranzacţie intragrup realizată de o companie rezidentă în altă jurisdicţie şi felul în care au fost acestea impozitate vor fi transparente pentru autoritățile fiscale din cele două ţări. Aceasta înseamnă ca daca o tara considera ca nu a primit impozitele aferente veniturilor realizate de către rezidentul lui in mod corect poate automat sa le ajusteze.
Mediul de afaceri a răspuns acestei iniţiative a OECD transmiţându-se până în prezent peste 1300 de pagini de comentarii adresate modificărilor propuse cu privire la dosarul preturilor de transfer, cat si la sistemul de raportare.
In același sens, al întăririi transparentei la nivel internațional, OCDE a emis in februarie anul acesta un Standard de raportare prin care se dorește implementarea unui sistem automat de schimb de informații între autorităţile fiscale. Asemenea raportului FATCA („Foreign Account Tax Compliance Act”), este continuată tendința de desecretizare a taxării cu un impact direct asupra instituțiilor financiare. Aceste informaţii vor viza veniturile realizate de nerezidenții unei ţări – care au plasamente în diferite instituții financiare şi care nu au fost impozitate în ţara lor de rezidenţă. Se dorește ca acest sistem să fie implementat începând cu 2017.
Presiunea externa asupra secretului bancar a fost resimțită încă din iunie 2011 când Elveţia începuse negocieri cu Germania şi Marea Britanie privind impozitarea activelor şi câştigurilor de capital ale cetăţenilor acestora din urmă. La momentul actual, Elveţia a început sa adopte măsuri (i.e. White Money Strategy) pentru prevenirea spălării de bani şi, în același timp, pentru creșterea transparenţei în ceea ce privește veniturile realizate de nerezidenți, clienți ai băncilor elvețiene, precum si monitorizarea nivelului la care aceștia îşi îndeplinesc obligațiile fiscale în ţara lor de rezidenţă.
In același spirit de realiniere a taxării la nivel internaţional şi de creştere a transparenţei fiscale, Comisia Europeană a solicitat unor ţări precum Luxemburg, Olanda şi Irlanda informații cu privire la soluțiile fiscale individuale acordate companiilor şi regimurile fiscale favorabile aplicabile drepturilor de proprietate intelectuala.
Toate aceste masuri vin sa puna in aplicare noul standard global unic pentru schimbul automat de informații, elaborat de OCDE.
2. Coerenta impozitarii directe la nivel international
Impozitarea directa la nivel international avea, si in unele cazuri inca mai are, consecinta dublei impozitari asupra veniturilor si castigurilor de capital. Aceasta dificultate impusa contribuabilului vazut ca rezident in doua state a fost combatuta prin adoptarea conventiilor de evitare a dublei impuneri.
Incoerenta impozitarii directe a luat insa forma si a unei duble neimpozitari.
In asumarea angajamentului privind neutralizarea efectelor instrumentelor hibride, OCDE a emis doua rapoarte[3] pentru discutii publice care vizeaza in principal recomandari de modificare a legislatiei domestice precum si diverse aspecte privind tratatele de evitare a dublei impuneri pentru a elimina efectele negative atrase de folosirea aranjamentelor cu instrumente hibride.
Cu titlu de exemplu, un instrument hibrid este o tranzactie transfrontaliera caracterizata drept imprumut de catre statul de rezidenta al entitatii care primeste finantarea, dar drept contributie la capitalul social de catre statul de rezidenta al entitatii care ofera finantarea. Astfel in primul stat vor fi recunoscute cheltuieli deductibile cu dobanda aferenta imprumutului, iar in statul de rezidenta al entitatii care a acordat contributia nu se va impozita venitul, intrucat acesta va fi recunoscut ca un dividend.
Principalele problemele subliniate de OCDE in cadrul celor doua rapoarte constau in:
- Deducerea unei cheltuieli intr-o jurisdictie fara impozitarea unui venit corespondent in cealalta jurisdictie;
- Deducerea aceleiasi sume in doua jurisdictii diferite;
- Folosirea injusta a creditului fiscal extern si a regimurilor de scutire.
La nivelul Uniunii Europene, in aceeasi maniera de a evita dubla neimpozitare, sunt discutate modificari asupra Directivei 2011/96/UE a Consiliului privind regimul fiscal comun care se aplica societatilor-mama si filialelor acestora din diferite state membre. Modificarile vizeaza introducerea unor reguli antiabuz pentru tranzactii artificale si pentru anularea efectelor aranjamentelor hibride. Cu titlu de exemplu, tranzactiile artificiale sunt tranzactii care conduc la obtinerea de avantaje fiscale semnificative, insa acest lucru nu se reflecta in riscurile comerciale asumate de contribuabil sau tranzactii in cadrul carora profitul care se impoziteaza este nesemnificativ in comparatie cu valoarea avantajelor fiscale scontate.[4]
Eforturile de a impiedica dubla neimpozitare sunt vizibile si la nivelul statelor. In acest sens Germania, Franta si Austria anunta modificari ale legislatiei interne cu privire la limitarea deductibilitatii anumitor cheltuieli in cazul in care venitul aferent nu este impozitat.
