În ultima jumatate de an atmosfera in triunghiul Romania-Rusia-Moldova s-a animat vizibil. Rusia a trecut printr-o tranzitie de putere mai turbulenta decat se anticipa initial. Putin a revenit la Kremlin, dar in Rusia foarte diferita de anul 2004 sau 2008. Clasa de mijloc redesteptata din letargie nu se mai multumeste cu cresterea PIB-ului si vrea schimbari calitative. Transnistria si-a ales un alt lider pentru prima data in 20 de ani. De fapt Transnistria era ultima regiune separatista din spatiul post-sovietic care pana in 2011 nu a trecut prin alternanta la putere. Romania a schimbat doua guverne si a gazduit la Iasi prima sedinta comuna a guvernelor R. Moldova si Romaniei. In final, saga ”alegerea presedintelui” in Moldova a avut un deznodamant fericit nu fara contributia deputatilor care s-au desprins din Partidul Comunist. Firesc aceste evolutii au lasat amprenta asupra dosarului transnistrean si parcursului european al Moldovei (vezi pentru mai o analiza detaliata raportul CRPE ”Cum sa evitam capcanele eurasiatice?”)
Schimare la fata in Transnistria
Noul lider s-a miscat rapid pentru a consolida puterea. Sevciuk a reinnoit masiv aparatul administrativ (virsta medie a scazut la aproximativ 35 de ani), a supravegheat transformarea miscarii ”Renasterea” in forta politica pro-prezidentiala, a incercat sa schimbe procurorul general si a aprobat cooperarea cu organele de ancheta din Rusia in dosarul intentat impotriva fiului fostului lider de la Tiraspol Igor Smirnov. Desi a reafirmat importanta partneriatului cu Rusia, Sevciuk considerabil a redus discursul ”cetatii asediate” si a optat pentru o atitudine constructiva fata de Moldova. Intr-o perioada scurta de timp au avut loc o serie de intilniri Filat-Sevciuk care s-au soldat cu deblocarea transportului feroviar de marfa prin Transnistria. De asemenea partile au ajuns dupa trei runde de discutii oficiale in formatul 5+2 asupra principiilor de negociere si agendei de lucru. Sunt o serie de elemente care explica o abordare mai cooperanta a Tiraspol-ului nu doar fata de Moldova dar si UE: situatia economica dificila; agenda domestica a lui Sevciuk centrata pe dezvoltare, combaterea coruptiei, reducerea saraciei; expunerea la piata europeana (intre 40-50% de exporturi au ca destinatie UE); o atitudine pragmatica a Moldovei; oferta UE de a mari bugetul destinat masurilor de consolidare a increderii (€12 mln alocate pana 2015), percepute de Tiraspol ca inca o sursa pentru dezvoltare interna. In timp ce progrese în probleme tehnice sunt posibile, nu este realist sa asteptam in viitorul apropiat ca Transnistria sa renunte la discursul independist. Dar in conditiile in care Transnistria este pusa tot mai mult sa balanseze intre Rusia si UE, sansele Moldovei de a multilplica legaturile si cooperarea intre cele doua maluri sporesc substantial. La randul sau acestea pot pune bazele unei formule de reintegrare sustenabila a tarii pe termen lung.
Moldova cu pasi mici spre UE
In ciuda competitiei acerbe in cadrul aliantei de guvernare, Moldova a continuat sa se apropie de UE. Negocierile asupra Acordului de Asociere au fost aproape finalizate, iar cele pentru crearea Zonei de Comert Liber, Cuprinzator si Aprofundat (ZCLCA) au fost lansate. Totodata, Moldova a inregistrat progrese sectoriale: la un pas de a adera la Spatiul Aviatic Comun (acord negociat dar inca nu a fost semnt din cauza procedurilor interne in UE), prima faza de implementare a planului de actiune pentru liberalizarea regimului de vize pe ultima suta de metri (doua legi restante sunt de adoptat), Moldova a fost inclusa in programul FP7. UE a raspuns cu dublarea sprijinului pentru Moldova: cresterea asistentei financiare pentru reforme in sectoare vitale (ex. sectorul energetic sau justitie) sau proiecte strategice (gazoductul Ungheni-Iasi), prelungirea mandatului EUBAM pana in 2015, incurajarea dialogului direct intre Tiraspol si Chisinau, includerea Transnistriei in euroregiunea ”Nistru” (presupune cooperare la nivel local intre Ucraina si Moldova) si invitarea de a participa in calitate de observator la negocierile pentru ZCLCA (reprezentantii transnistreni au participat la prima runda), deblocarea negocierilor oficiale in formatul 5+2. Pentru a profita din plin de acest sprijin in perioada ce urmeaza Moldova trebuie sa se focalizeze pe implementarea reformelor. Doar o Moldova reformata va fi mai atractiva pentru populatia din stanga Nistrului si capabila sa reziste presiunilor Moscovei.
Rusia iritata si reactiva
Rusia mai vulnerabila intern in perioada electorala a privit cu ingrijorare evolutiile din Moldova si Trasnistria. De ce? In primul rand, Moscova a mizat pe alt candidat la alegeri in Transnistria. De aici a venit si reactia imediata a Kremlin-ului de a suspenda temporar asistenta finanicara spre Transnistria. Exista in continuare un deficit de incredere fata de Sevciuk la Moscova. In al doilea rand, Moldova si-a ales presedinte si tot mai activ a cautat sa stabileasca dialog direct cu Tiraspol, reducand rolul Rusiei. In al treilea rand, UE a sporit implicarea in Transnsitria si a investit in proiecte/refrome care sa permita Moldovei sa reziste presiunilor Rusiei. Un expert rus foarte bine a rezumat atitudinea Rusiei: ”Moscova nu are de gand sa stea cu mainile in san, in timp ce Moldova cu ajutorul UE, se pregateste sa absoarba Transnistria”. In consecinta, strategia Rusiei a fost ajustata pentru a preveni schimbarea statu quo in defavoarea sa. Rusia l-a numit pe Dmitri Rogozin, un politician cu un discurs nationalist agresiv, in calitate de reprezentant special in Transnistria. Scopul lui este de a stimula retorica ”cetatii asediate” in Transnistria, impiedica dialogul intre Chisinau si Tiraspol si a infatisa Romania drept stat problema pentru cooperare regionala. Totodata, Rusia a dublat eforturile pentru deraierea cursului european al Moldovei (ex. implicarea bisericii ruse in campania impotriva legii anti-discriminare) si amplificarea prezentei si controlului asupra Transnistriei (reluarea ajutorului financiar, discutii despre preluarea conductelor de gaze in contul datoriei, posibil un nou val de pasaportizare).
Recalibrarea strategiei Romaniei
In 2009 Romania cu mult entuziasm a sprijinit parcursul european al Moldovei. Insa multe din initiativele bilaterale au fost implementate lent sau au intarziat din cauza incertitudinii politice la Chisinau si Bucuresti. De pilda, partile au negociat planul de actiuni comune timp de doi ani. Unele protocoale sectoriale desi negociate, nu au fost semnate din cazua caderii guvernului la Bucuresti. Dat fiind evolutiile in Moldova si Transnistria, Romania trebuie sa recalibreze strategia sa. In primul rand, discursul lui Rogozin trebuie ignorat. Asa cum a remarcat un expert rus ”capacitatea lui de a escalada situatia sporeste proportional cu atentia care i se acorda”. In schimb, Romania ar fi bine sa mizeze pe un mesaj pozitiv aratand felul in care prin masuri concrete (fie programe de twinning sau conducta Ungheni-Iasi) contribuie la intarirea statalitatii R.Moldova si implementarii agendei europene. In al doilea rand, Romania trebuie sa investeasca strategic ajutorul de €100 de mln promis Moldovei. Proiectele in domeniul energetic trebuie accelerate. O atentie sporita trebuie acordata regiunilor eurosceptice din Moldova (nordul republicii si autonomia gagauza), acolo unde potentialul destructiv a Rusiei este substantial. In acest scop Romania poate instrumentaliza partneriate strategice cu Polonia si Turcia, ambele tari sub diverse forme deja fiind implicate in proiecte in Moldova. In al treilea rand, vointa politica va fi cruciala pentru succesul reformelor in Moldova. Romania trebuie sa foloseasca canale de comunicare cu componentele aliantei de guvernare pentru ai determina sa sprijine nu doar declarativ, dar si in fapte agenda europeana. In acelasi timp, insistenta Romaniei de a gasi solutii rapide la probleme identitare in Moldova va fi contraproductiva si va servi mai degraba agenda Moscovei. Pentru Kremlin scenariul ideal este o Moldova nereformata care isi consuma toata energia in batalii identitare care polarizeaza societatea. In loc sa mizeze exclusiv pe segmentul social romanofil in Moldova (care nu constituie majoritate) si probleme identitare, Romania trebuie sa cultive europenizarea care aduce beneficii reale cetatenilor R. Moldova indiferent de etnie. Actionind astfel, Romania isi va extinde cercul prietenilor in Moldova solidificand pozitia pe termen lung si va face parcursul european al Moldovei ireversibil.
Comenteaza pe Contributors.ro
