Defuncta matusa Tamara a lui Adrian Nastase a luat cu ea in mormant secretul milionului de dolari lasat mostenire nepotului. Comisia pentru cercetarea averilor a dat din umeri: ea are competenta sa cerceteze modul cum a facut bani demnitarul, nu si rudele acestuia.

Cazul s-a inchis, dar "matusa Tamara" a ramas pentru posteritate drept unul din modelele functionale de "albire" a averilor: treci pe numele unei rude sarace si batrane veniturile ilicite, iar dupa un an-doi le mostenesti perfect licite.

Tiparul, patentat candva, in negura tranzitiei, este extrem de simplu si de raspandit: din declaratiile de avere ale parlamentarilor rasar o multime de "mostenitori", iar sefii politiei de pe intreg cuprinsul tarii se dovedesc a fi nepoti preaiubiti ai unor instarite, raposate matusi.Cand nu exista o asemenea ruda in arborele genealogic, sunt bune si doua vaci ca sa ridice o vila, cum frumos a

explicat un cap al politiei din Galati. Comisiile teritoriale pentru cercetarea averilor au inghitit pe nerumegate astfel de justificari, dovedindu-si, asa cum arata un recent studiu al IPP, deplina inutilitate.

Agentia Nationala de Integritate (ANI) - proiectata de Ministerul Justitiei ca un organism independent de control al veniturilor demnitarilor si functionarilor publici de rang inalt, laolalta cu al rudelor apropiate acestora - ar fi urmat sa sparga macar o parte din tiparele consacrate ale coruptiei din sistemul politico-administrativ.

Dar de ANI s-a ales praful, dupa ce deputatii din Comisia juridica au bagat-o in masina de tocat. Acestia au transformat-o intr-o inofensiva forma bombastica, pe care, cu un gest de suprema sfidare, au sfarsit prin a o subordona tocmai acelora care trebuia sa fi fost cei dintai controlati, parlamentarilor.

Agentia nu mai cerceteaza averile, ci "monitorizeaza" doar cresterea constanta a acestora, le lasa sa-si vada de bunastarea familiei pe neveste si sa se odihneasca in pace pe "matusi" si nu se clinteste din nesimtire decat daca i se pun pe masa probe ca demnitarul minte in privinta bunurilor sale. Oricine vrea sa o sesizeze este nevoit sa faca o imposibila munca de detectiv.

Masacrarea ANI de catre Parlament marcheaza glorios sfarsitul scurtei lupte impotriva coruptiei.

Infrangerea apasa politic si electoral mai ales asupra Aliantei PNL-PD si a presedintelui Traian Basescu, care au castigat alegerile cu un discurs justitiar, dar se dovedesc incapabili sa infiga "tepele" impotriva coruptiei la nivel inalt, si lasa un gust de cenusa oamenilor simpli carora li se livreaza, pe post de institutie de "integritate" morala, o cocota de lux.

Soarta ANI descrie inca o data drama ideilor morale romanesti. Vitale, stralucitoare, seducatoare, la inceput, ele se degradeaza cand incap pe mana "pestilor" politici.

Ce s-a ales din CNSAS, care trebuia sa-i deconspire pe turnatorii din viata publica? O institutie prostituata politic, ai carei primi clienti au fost serviciile de informatii detinatoare de dosare si politicienii-securisti inchisi intre copertile acestora cu sigiliul "siguranta nationala".

Acum, partizanatul politic divizeaza conducerea (nominalizata de partide) si influenteaza verdictele care, de la pronuntare la contestare, se bat cap in cap, cand ar trebui sa fie curate ca lacrima. Ce se va intampla cu Legea lustratiei, cea care ar urma sa-l scoata pe Voiculescu-Felix si pe alti securisti ori politruci comunisti din Parlament? Nimic, va fi abandonata.

Sunt prea multi aceia care s-au bucurat de gratiile fostului regim comunist ori s-au infruptat, dupa revolutie, din averea statului, cu complicitatea activistilor si securistilor de odinioara, erijati in stalpi ai democratiei. Ce e special in cazul ANI? Batjocorirea la vedere a ideii de integritate, inscrisa chiar pe frontispiciul institutiei.

"Pestii" de la PSD, PRM, PC si UDMR ar putea avea macar atata decenta cat sa-i schimbe numele, ca sa nu mai ofenseze, la fiecare rostire, bunul-simt.