Dar nu acest lucru este important. In fond, cresterea economica obtinuta se afla la un nivel mult mai ridicat fata de standardele europene ale perioadei, ceea ce ar fi de natura sa elimine practic orice fel de ingrijorari.
Problema este insa ca incetinirea pe ansamblu a intervenit din cauza slabirii sau chiar scaderii activitatii in sectoarele care, place sau nu place, stau la baza unei economii: industria si agricultura.
Avand in vedere ca o revenire in industria prelucratoare nu este prevazuta, iar efectele secetei nu au ajuns sa fie contabilizate inca in PIB, urmand sa fie resimtite in valoarea adaugata a agriculturii abia in semestrul al II-lea, tinta guvernamentala de crestere economica pe 2007 (adica peste 6%) nu mai poate fi atinsa.
Desi o incetinire a cresterii economice este de natura sa genereze preocupare, in cazul economiei din Romania ar trebui, dimpotriva, sa fie considerata o binefacere. Fara a ignora efectele pozitive ale cresterii economice din ultimii ani, n-am putea trece insa cu vederea caracterul nesanatos al acesteia intr-o masura disproportionat de mare.
In primul rand, este o crestere economica bazata pe consum din import, ceea ce o face nedurabila si vulnerabila la orice turbulente de pe pietele financiara si monetara. In al doilea rand, provine prea putin din sectorul real al economiei si prea mult din sectoare precum cel imobiliar, financiar sau de retail.
Dar nu din cauza unei supradezvoltari a acestora din urma, ci a unei subdezvoltari periculoase a industriei si agriculturii. Astfel, dezvoltarea indrituita si necesara a unor sectoare precum cel imobiliar, financiar si de retail nu are pe ce sa se articuleze, se asaza mai pe nimic, constituind un fel de castele de nisip fara fundatii.
Iar cresterea economica obtinuta indeosebi in aceste sectoare, si nu in sectorul real al economiei, nu face decat sa extinda edificiile fara fundatie din economie, amplificand de fapt vulnerabilitatile.
