Cum va putea Lele sa conteste, insa, dovezile acuzarii, care sunt fara echivoc si care sunt probe certe pentru infractiuni grave de coruptie? Ce motive ar fi sa se puna la indoiala autodenunturile inaintate autoritatii publice de catre cei jefuiti de bani ziua in amiaza mare, cum a fost si cazul lui Ranyak

Zoltan? Iata ce spune omul de afaceri, descriind cum a ajuns in colimatorul lui Lele: „In anul 1999, am fost adus cu mandat de aducere la procurorul Lele Alexandru.

Am avut o discutie verbala cu el, in biroul lui, si mi-a adus la cunostinta ca are in rezolvare o comisie rogatorie venita din Ungaria, privind unele afaceri penale despre exportul de combustibil… I-am declarat ca nu am nici un amestec si nu ma simt vinovat de fapte penale.

Mi-a raspuns pe un ton amenintator ca, daca nu sunt de acord sa cooperez, el va produce probe despre vinovatia mea, ma va scoate ca sunt vinovat in dosarul respectiv si o sa ma aresteze… si ma va impiedica sa-mi desfasor activitatile comerciale in continuare.

Oricum, cand am plecat, m-a convins ca este in stare sa „fabrice" dovezi si sa ma incrimineze… Mi se parea un adevarat santaj ce a facut cu mine.

Imediat, am auzit ca procurorul Lele face audieri cu problema despre care mi-a zis… Si din nou am primit mesaj de la el ca asteapta de la mine 50.000 DM, ca sa nu ma implice in problemele penale pentru care m-a chemat la birou. Mi s-a parut ca este hotarat sa ma aresteze, chiar cu riscul de a comite un abuz.

M-am gandit sa nu ma impiedice sa fac afacerile mele, asa ca am fost de acord sa platesc suma. In schimbul acestei sume procurorul mi-a promis ca ma lasa in pace si asa s-a intamplat.

Dar, in vara anului 2000, am ajuns din nou in vizorul dlui procuror Lele Alexandru, cu ocazia arestarii lui Pavelescu Emil, angajat la firma Herti, care se ocupa cu afaceri cu petrol. Atunci mi-a trimis un mesaj printr-o persoana audiata, in sensul ca stie ca in spatele afacerii sta Ranyak, pe care o sa-l aresteze.

Am fost intrigat, neavand amestec in problemele anchetate, si m-am gandit ca procurorul vrea din nou bani.

Asa ca m-am dus personal la el la birou si i-am spus ca nu asa ne-a fost intelegerea, sa-mi ceara din nou bani, dar el mi-a facut semn sa tac si mi-a facut semn ca peste 15 minute ne intalnim in alta parte, desenand pe o hartie adresa locului respectiv, care era in Oradea, str. Roman Ciorogariu.

Acolo, procurorul mi-a precizat ca, de fapt, el vrea suma de 20.000 DM sa ma lase in pace, si pe mine si pe cel audiat, care imi era prieten.

Tot atunci, stiind ca ii cunosc pe Adrian Tarau, care avea tatal politician la PDSR, mi-a cerut ca, in cazul in care PDSR castiga alegerile, sa-l ajutam sa fie numit in functia de procuror-sef.

A doua zi, cand i-am adus banii la aceiasi adresa, am fost condus inauntru de omul lui de incredere, care locuia acolo si pe care am aflat ca il cheama Dorin, despre care procurorul mi-a zis ca el va fi omul care ma va contacta in viitor.

Banuiala mea ca procurorul Lele a fabricat alt dosar penal doar ca sa ne ceara bani s-a adeverit si acum, astfel ca prietenul meu nu a mai fost citat in ancheta, iar Paulescu a fost scos de sub urmarire penala, dupa ce a fost arestat abuziv.

Peste doua luni, in preajma alegerilor din anul 2000, am fost cautat de Dorin, care mi-a cerut o intalnire langa podul Decebal. Cand am ajuns in locul respectiv, el s-a urcat in masina mea si mi-a cerut sa conduc in diferite directii, sa nu fim urmariti. In cele din urma, mi-a cerut sa ma opresc la un bloc de pe str.

Sovata, unde ma astepta procurorul Lele, la o masa plina de lucrari care le instrumenta. Mi-a spus si mi-a aratat ca are intentia sa promoveze cauze penale privind, printre altii, si pe Adrian Tarau.

Mi-a spus, din nou, sa facem tot posibilul ca el sa ajunga procuror sef, ca atunci va uita de aceste dosare. In februarie, am fost din nou contactat si condus de Dorin pe str. Postavarului, un apartament lipit de casa procurorului.

Acesta a venit din nou si mi-a spus ca nu mai are nevoie de sprijinul nostru politic, intrucat si-a aranjat problema functiei cu altcineva, dar, in schimb, ne-a cerut suma de 16.000 DM …"

Aceste declaratii sunt uluitoare si autentice de la inceput pana la sfarsit! Iar acum, colericul Lele, abandonat in presa de protectorii lui, este suspicios, vrea sa para atotstiutor si, pentru nimic in lume, nu vrea sa mai depinda de nimeni.

In Gazeta de Oradea au aparut ample articole in care atacurile la persoana si calomnia se conjuga cu interesele de reprimare a avocatilor care nu au nevoie de protectia acestei gazete de santaj.

Lele si ai lui nu vor sa-si aminteasca din stiinta dreptului ca sunt interzise actiuni care urmaresc prejudicierea demnitatii, onoarei, viata personala, dreptul la propria imagine, cat si manifestarile contra bunelor moravuri.

Cu atat mai mult cu cat acestea sunt indreptate impotriva unui avocat devenit si martor al acuzarii printr-un concurs de imprejurari care nu-i poate fi imputat.

Lele nu trebuie sa uite ca impotriva sa au fost inaintate plangeri penale, autodenunturi, au fost administrate probe, s-au respectat procedura penala si legile tarii. Era normal si firesc sa se administreze probe care, in cea mai mare parte, au confirmat comiterea de catre acesta a unor fapte grave de coruptie.

Gresit a inteles acest procuror trimis in judecata si anchetat penal in atatea cauze sa se apere in presa, atacand pe tema dosarelor din parchete. Luat la intrebari in dosarele sale, Lele arata cu degetul spre ceilalti. Daca nu a mai putut aresta, a trecut la santaj in presa.

In fine, interesant de retinut este faptul ca o persoana cu dosar penal, inculpata pentru fapte de coruptie, poate fi un procuror care exercita, in cumul, functia de editorialist la un ziar local si colaboreaza cu presa centrala martirizandu-se in fata opiniei publice.

Atata timp cat Lele figureaza pe statul de functii al unui parchet din tara si locul nu este declarat vacant - pentru a fi ocupat de alt procuror, in conditiile legii -, se pune problema cum admite Parchetul General si Consiliul Superior al Magistraturii ca acesta sa lucreze in presa.

Aceste doua functii nu pot fi cumulate, chiar daca nu se afla in exercitiul functiunii ca procuror, pentru simplul motiv ca legislatia in materie nu permite.

Acesta atitudine ezitanta in fata unui procuror compromis vine in sprijinul speculatiilor judiciare ale acestuia. Lele a intrat in posesia unor acte care nu sunt destinate opiniei publice, chiar in cursul anchetei penale impotriva sa, in scopul compromiterii atat a anchetatorilor, cat si a probelor.

In plus concepe memorii si procese, la care ataseaza copii pregatite din Gazeta de Oradea, pentru acuzarea sau apararea unor persoane - ranchiuna sau interes material.

Oricum, articolele lui incita la sustragere de la infaptuirea justitiei, practica indemnuri la arestari si deschiderea unor dosare penale, cer eliminarea martorilor acuzarii in dosarele sale penale si ataca reputatia unor persoane.

„Amenintat" cu aparitia unor fragmente din autodenuntul facut de Ranyak, Lele ne-a trimis, prin fax, o scrisoare la redactie. Potrivit acesteia, prin ordonanta din 11 martie 2005, el a fost scos de sub urmarire penala pentru infractiunile rezultate din declaratia omului de afaceri mai sus amintit.

Ce se face Lele ca nu stie – desi e de apanajul unui procuror - sau crede ca nu stim noi, este ca o ordonanta nu te absolva de vina, dosarul penal putand fi oricand redeschis ca urmare a unor noi probe care sustin acuzarea. Ceea ce, am auzit noi, se va si intampla.