Afacerea Cora loveste din plin si acum. Sorin Dan intentioneaza sa puna mana pe terenul RADP de langa Selgross. Deloc intamplator, terenul este dorit si de Compania Winmarkt. Aceasta vrea sa se extinda la Cluj. Sorin Dan va fi intermediarul terenului. Winmarkt a luat teapa la Targu Mures. Patrulaterul Winmarkt - NCH - Broadhurst - Siminel: bani, afaceri off shore, agentii secrete si colapsuri. Acum sapte ani a demarat afacerea Cora. In ciuda acestui fapt, nici acum clujenii nu isi fac cumparaturile de la Hypermarchet-ul Cora. Mai mult, la vremea respectiva nimeni nu isi inchipuia ca itele acestei afaceri vor lovi tocmai acum, in ianuarie 2006.
Sorin Dan nu iarta
Asa cum veti citi mai departe, afacerea Cora este demna de o telenovela sud-americana. Omul de afaceri clujean Sorin Dan, care are societatea Transilvania Development (TDV), a profitat in 2003 de slabiciunile financiare ale Regiei Autonome a Domeniului Public (RADP) si a invitat la dans Regia.
Un tango seducator, in valoare de nu mai putin de 100.000 de euro anual si drept de preemptiune (intaietate) la executarea de lucrari de amenajare si intretinere alei, parcari, spatii verzi. Apoi Sorin Dan a sucit mintile unui RADP fara o letcaie in buzunar. A urmat, in 2004, un vals in valoare de 2 miliarde de lei vechi.
Suma care pana la urma s-a constituit de fapt intr-un imprumut, in care se returnau fie banii, fie un teren. Si, avand in vedere ca in prezent RADP este la fel de lefter precum anii trecuti si ca Sorin Dan nu iarta, a sosit momentul platii: banii sau terenul. Evident, lefterul bani nu are, asa ca scoate la inaintare un teren.
Si-nca ce teren! Pana insa sa ajungem la teren, sa facem cunostinta cu telenovela de succes Cora(zon) de Cluj!
Telenovela Cora
Terenul Cora, disputat intre Consiliul Local si Regia Autonoma a Domeniului Public (RADP), are o istorie extrem de palpitanta, demna de un scenariu de telenovela cu iz sud-american, cu Papi in rolul Consiliului Local, Nicoleta Luciu in cel al TDV-ului si Zavoranca in cel al RADP-ului! Intreaga istorie penala, la propriu, incepe in 1990, cand, prin Legea nr. 15/1990, Legea privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, RADP a devenit proprietara terenului respectiv in suprafata de 70.000 mp, dupa ce predecesoarea sa, Administratia Parcurilor si Strazilor, dobandise terenul in 1986 printr-un schimb realizat intre Comitetul Executiv al Consiliului Judetean Cluj si Institutul Agronomic Cluj. RADP a facut insa greseala de a nu isi inscrie terenul in cartea funciara. Acest lucru l-a facut insa CL, care, avand alaturi de terenul RADP-ului o serie de parcele, a trecut in cartea funciara si terenul cu pricina.
In vara anului 1999, Consiliul Local Cluj adopta Hotararea de Consiliu Local (HCL) nr. 466/ 1999, prin care se aproba asocierea Consiliului Local cu SC B.T.C. Tehnical Construction SRL, pentru realizarea unui centru comercial ultramodern, Primaria urmand sa puna la dispozitia firmei respective terenul de 70.000 de metri patrati.
Conform HCL, societatea era nevoita sa puna in functiune obiectivul la 2 ani de la adoptarea hotararii, adica pana in toamna anului 2001. Dupa acestea, la mijlocul lunii noiembrie 1999, consilierii locali au lansat la apa o noua hotarare de consiliu local, HCL nr. 644.
Prin aceasta se aduceau unele modificari la hotararea anterioara. Astfel, in „joc" intra si SC Cluj Napoca Estate SRL - reprezentanta a Grupului Cora.
TDV intra in joc
Mai departe, in vara anului 2003, RADP a intrat intr-un blocaj financiar, adica nu a mai avut bani pentru salarii. Reprezentantii Regiei s-au gandit ce s-au gandit, iar apoi au "maritat" si ei terenul de pe varianta Grigorescu-Manastur. Prin Contractul de Asociatiune in Participatiune nr. 70/26.05.2003, terenul s-a constituit ca aportul RADP la asocierea in participatiune cu firma TDV.
Obiectul asocierii era obtinerea de profit din realizarea unui complex de tip Mall de catre TDV. Atata tot, ca terenul respectiv nu era inscris in cartea funciara sub numele Regiei si fusese deja dat, cu trei ani in urma, unei alte persoane juridice.
RADP nu sta deoparte
In luna decembrie a anului 2004, RADP a semnat un act aditional al contractul sus-amintit. Motivele semnarii acestui act sunt identice cu cele din vara anului 2003, adica lipsa banilor.
La vremea respectiva, RADP se afla intr-o situatie ingrata, avand nevoie urgenta de lichiditati, neavand posibilitatea de a plati salariile angajatilor, in ajun de Craciun.
Astfel, reprezentantii Regiei au semnat actul aditional prin care se consimtea faptul ca TDV sa vireze catre RADP suma de doua miliarde lei vechi, reprezentand suplimentarea avansului din cota de profit cuvenita Regiei.
Suma respectiva era deductibila din cea pe care Regia urma sa o incaseze in viitor, numai ca, bineinteles, TDV a emis o serie de pretentii pentru avansul de doua miliarde lei.
Regia fost nevoita ca, in cazul in care nu se reglementeaza situatia tabulara a terenului, sa puna la dispozitia TDV fie un alt teren, similar, pentru a-l inlocui pe cel initial aportat, fie despagubiri uriase. Astfel, RADP tremura acum, aflandu-se intr-o situatie extrem de delicata: banii sau un teren nou. Iar Sorin Dan nu iarta.
Sorin Dan, baiat destept
In aceste conditii, acum cateva zile, Sorin Dan a solicitat RADP banii sau terenul. Iar RADP evident ca a oferit un teren.
Iar Sorin Dan, baiat destept, a solicitat un teren "mina de aur" - fosta pepiniera a RADP din cartierul Someseni - un teren de aproape 65.000 mp, situat langa Selgross, adica intr-o zona extrem de propice construirii unui centru comercial. Si, dupa cum il stim pe Sorin Dan, acesta nu actioneaza niciodata la intamplare.
Pentru terenul respectiv si-a manifestat deja intentia de a intra in asociere cu RADP compania Winmarkt, o retea nationala de centre comerciale, parte integranta a grupului de fonduri de investitii "New Century Holding" (NCH), unul dintre cei mai mari proprietari de spatii comerciale de pe piata Europei de Est.
Numai ca Winmarkt va trebui de acum sa-i faca curte nu RADP, ci lui Sorin Dan. Winmarkt, care mai detine un magazin la Cluj-Napoca, este decisa sa deschida un al doilea centru comercial la Cluj dupa o imensa teapa pe care a luat-o la Targu Mures.
Ideea Winmarkt
Administratia targumureseana si-a pus in cap NCH si Winmarkt, de dragul comisioanelor. In octombrie 2005, a aparut pe ordinea de zi a Consiliului Local prefigurarea viitoarei zone din vecinatatea Hotelului Continental, a Teatrului National si a BRD.
Winmarkt - potrivit unei scrisori de intentie adresate Primariei Targu Mures de catre presedintele CA al companiei, Sergiu Stapler - isi aratase in urma cu o luna interesul pentru constructia unui complex comercial de trei etaje, cu o parcare pe doua nivele la subsol.
Reprezentantul Winmarkt preciza in aceeasi scrisoare ca intentioneaza sa concesioneze sau sa achizitioneze cei 3.650 mp (la inceput), urmand sa investeasca intre 11-13 milioane de euro, respectiv sa creeze intre 350-400 de locuri de munca.
De altfel, intentia Winmarkt aparea inclusiv in expunerea de motive a proiectului de hotarare, prin care era solicitata concesionarea terenului prin licitatie publica. Numai ca afacerea a fost acaparata de catre cercul de interese din jurul primarului Florea, care, incet-incet, va controla orice business care se deruleaza in municipiu.
In 20 decembrie 2005, la ultima sedinta a CL, consilierilor locali li s-a varat sub nas, in regim de urgenta, caietul de sarcini pentru potentialii participanti la licitatie, studiul de oportunitate, respectiv contractul care urma sa fie semnat cu adjudecatarul licitatiei.
Fata de primele intentii, cand in zona urma sa se construiasca o parcare supraetajata sub un complex comercial, caietul de sarcini suferise modificari pentru cei care ar vrea sa participe la licitatie, ar avea si banii si nici nu ar tergiversa realizarea investitiei.
Teapa pentru Winmarkt
La licitatie, conform criteriilor de eligibilitate, puteau participa doar persoanele juridice. Persoanele juridice, a se intelege "firme", trebuiau sa indeplineasca cumulativ cateva conditii a caror citire ne-a epuizat.
Compania doritoare de hotel de 3-4 stele in buricul Targu Muresului trebuie sa aiba - atentie! - un capital social de minimum 45 de miliarde de lei vechi, care sa nu fi fost majorat in ultimele sase luni, sa aiba in domeniul de activitate urmatoarele activitati - 5511-hoteluri si moteluri cu restaurant; 5512-hoteluri si moteluri
fara restaurant; 5541-cafenele si baruri fara spectacol; 5518-intermedieri cu comertul specializat in vanzarea produselor cu caracter specific neclasificat in alta parte.
Mai mult, in activitatile enumerate mai sus, ofertantul trebuia sa aiba experienta minimum patru ani, in timp ce compania trebuia sa fi lucrat minimum opt ani.
Ultimele doua conditii ne-au impresionat si mai mult: investitorul sa fie proprietar de trei ani al unui hotel de 3 stele, cu minimum 100 de locuri de cazare, si sa fi avut pe 2004 o cifra de afaceri impresionanta, de minimum 700 miliarde lei. Nu sunt multe firme care sa incapa in acest sablon.
Credem ca extrem de putine, cu toate ca au fost cativa doritori care s-au repezit sa-si cumpere caietul de sarcini.
Cu toate ca au venit cu intentii bune, cei de la Winmarkt, care i-au dat ideea primarului si cercului sau de interese, au luat o plasa originala.
Oricat am verificat istoricul Winmarkt, cea mai veche firma detinuta nu are impliniti nici macar trei ani, daramite opt ani de activitate continua.
Cai mari
Winmarkt a investit in tarile din Europa Centrala si de Est peste trei miliarde de dolari, din care 300 de milioane de dolari in Romania.
Conform strategiei de dezvoltare, pana la sfarsitul anului 2008, Winmarkt vizeaza detinerea in Romania a 25 de centre comerciale, construite in orase cu populatie de peste 100 de mii de locuitori, categorie in care intra si municipiul nostru.
Winmarkt si "New Century Holding" - NCH, care detine Winmarkt, sunt controlate de Fondul de Investitii Broadhurst, care este administrat in Romania de Andrei Siminel, nimeni altul decat fostul presedinte al RASDAQ si actualul presedinte al Asociatiei Nationale a Societatilor de Valori Mobiliare (ANSVM).
Patrulaterul Winmarkt - NCH - Broadhurst - Siminel este unul demn de un roman politist.
Imperiul OPIC
Societatea Winmarkt a fost constituita prin cumpararea de actiuni de pe piata bursiera RASDAQ, in special ale fostelor societati alimentare comuniste, care aveau spatii comerciale ultracentrale in numeroase orase din Romania.
Winmarkt este controlata de fondul de investitii Broadhurst - o societate off shore, inregistrata in paradisul fiscal din Cipru. Or, se stie, aceste societati nu platesc impozite, fiind un mijloc legal de a eluda taxele.
Siminel face parte din clubul select al celor mai puternici oameni din Romania, in spatele sau aflandu-se un imperiu financiar - NCH - cu o valoare de zeci de mii de miliarde de USD si cu influenta in piata imobiliara din spatiul fost comunist.
La randul ei, NCH este controlata de o agentie guvernamentala americana denumita OPIC (Overseas Private Investments Corporation). Suveica de societati de investitii care are ca ultima veriga agentia guvenamentala OPIC incepe cu fondurile de investitii de tipul Broadhurst.
Aceste fonduri de investitii off-shore care opereaza in tara noastra sunt administrate la randul lor de un fond american denumit NCH Advisors. Acesta din urma este patronat de un alt fond, anume New Century Capital Partners L.P. Fondul are sediu la New York si a fost infiintat de agentia OPIC.
Persoanele fizice din acest lant sunt Sergiu Stapler - presedintele Consiliului de Administratie al Winmarkt, evreu de origine, presupus ofiter de informatii al Mossad, si Andrei Siminel, fostul presedinte al Bursei Rasdaq si reprezentant al NCH Advisors si Broadhurst in Romania.
Mai sus in ierarhie dam de George Rohr, evreu de origine rusa, presedintele fondului "New Century Capital". Familia lui Rohr, originara din Rusia, este cea care conduce comunitatea evreiasca de origine slava din SUA. Mai sus de Rohr sta agentia sus amintita, OPIC.
Varf de lance
In esenta, OPIC este un fond de investitii ce functioneaza pe langa Guvernul american. A fost infiintat in anul 1969 si are titulatura de agentie guvernamentala, iar scopul declarat este acela de a garanta investitiile americane in zonele defavorizate ale globului. Indirect, OPIC ajuta la dezvoltarea acelor zone.
In cazul in care o firma americana isi pierde investitia sau parte din investitie, statul american prin OPIC o despagubeste. La inceputul anilor ‘80, OPIC a devenit finantator direct al unor fonduri de investitii. Aceste fonduri de investitii infiintate de OPIC sunt in marea lor majoritate firme off-shore.
Pana in 1998 OPIC a ajuns sa controleze 30 de astfel de fonduri devenind varful de lance al politicii economice americane in lume. Desi la nivel de declaratii aceste fonduri au un scop nobil, si anume investitiile in "zonele defavorizate", realitatea este cu totul alta.
De-a lungul anilor s-a observat ca aceste fonduri nu imbunatatesc mediul economic, mai mult cauzeaza probleme serioase mediului de afaceri.
De exemplu, in Polonia, programele OPIC dublate de masurile economice ale Bancii Mondiale au dus tara in colaps. Acelasi lucru s-a petrecut si in Argentina. Care este fenomenul? Tarile au fost incurajate sa ia imprumuturi avantajoase si sa consume in ritm alert acesti bani, pe principiului american al consumului, iar apoi datoriile imense au provocat crahul economic.
Speculatii
OPIC si-a intins tentaculele in tarile in care a operat, cumparand la preturi derizorii pachete de actiuni la sute de companii. In Rusia spre exemplu, fondul New Century condus de Rohr detine pachete de actiuni ce sunt jucate la Bursa in valoare de 1,3 miliarde de dolari.
OPIC, al carui site de internet abunda in informatii economice de ultima ora, a fost interesata sa puna mana pe proprietatile privatizate din fostele tari comuniste, inclusiv Romania. Fondurile de investitii off-shore pe care le gestioneaza nu sunt interesate sa faca afaceri serioase, ci doar speculatii.
Astfel, peste 800 de mii de metri patrati de spatii comerciale din tara se afla in mana OPIC, prin interpusi, dar nu se intrevede un plan de afaceri care sa transforme acest activ impresionant intr-o afacere de succes.
Critici dure
Se stie insa ca agentia OPIC este sustinuta de persoane influente din Congresul American. In anul 1998, OPIC a fost pe punctul de a fi inchisa. A fost salvata insa de o smecherie legislativa a catorva congresmeni.
Institutii prestigioase de felul "Cato Institute" - institut de politologie, Corporate Welfare, Project and Friends of the Earth si Heritage Foundation s-au exprimat dur la adresa OPIC.
Organizatiile au cerut incetarea activitatii agentiei, deoarece aceasta afecteaza mediul de afaceri american, dar si pe cel al tarilor mai putin dezvoltate pe care pretinde ca il sustine. Intr-un articol realizat de politologul Janice C.
Shields se precizeaza urmatoarele: "Administratia Clinton a limitat numarul de ani in care tarile sarace pot beneficia de ajutorul financiar al SUA, dar in paralel marile firme americane au beneficiat de asigurarile si suportul OPIC in respectivele zone sarace.
Firmele americane si-au mutat afacerile din SUA, provocand cresterea somajului.
Familiile sarace din SUA trebuie sa-si demonstreze incapacitatea financiara pentru a primi asistenta sociala, pe cand companiile americane se hranesc direct, fara jena din fondurile OPIC, care sunt bani publici adunati din taxele tuturor americanilor.
Condamnatii la inchisoare sunt exclusi de la programele de asistenta sociala, dar firmele care au comis ilegalitati primesc bani de la OPIC".
Servicii secrete si afaceri
De exemplu, firma "Magma Copper Company a obtinut 200 de milioane de dolari drept polita de asigurare de la OPIC pentru ca una din minele sale de cupru din Peru a fost distrusa intr-un accident. Initial, firma a fost amendata cu 1,5 milioane de dolari pentru nerespectarea legislatiei miniere. Mina s-a prabusit din vina companiei si a ucis patru mineri.
OPIC incurajeaza companiile americane sa plece din SUA, cum este si cazul firmei Levi Strauss, care a inchis o fabrica in SUA, primind 20 de milioane de dolari drept polita de risc si a deschis o afacere in Turcia.
OPIC a sponsorizat proiecte impotriva mediului. Astfel, agentia a oferit 100 de milioane de dolari firmei din Louisiana McMoran Freeport pentru a deschide o mina de aur in Indonezia. Mina a deversat peste 120 de mii de tone de deseuri anual!
Scandalul izbucnit in State a obligat OPIC sa-si sisteze in 1995 asigurarea pentru McMoran. "Amicii politici" ai agentiei, senatorul John Breaux, Billy Tauzin si Henry Kissinger, fost Secretar de Stat in timpul lui Nixon, au intervenit in favoarea firmei McMoran, care si-a primit mai apoi banii.
Kissinger era la acea data membru in Consiliul de Administratie al McMoran. Kissinger a fost suspectat ca fiind sursa ziaristilor de la New York Times in scandalul Watergate ce a culminat cu demisia presedintelui Nixon. Este de prisos sa mai amintim ca Kissinger era/este un apropiat al CIA.
Si cum politica si informatiile merg mana in mana, OPIC a fost acuzata si de jocuri politice.
Jocuri politice
In 1984, oficiali ai ambasadei americane din Costa Rica au intervenit pe langa sefii OPIC pentru ca agentia sa-i ofere lui John Hull, fost agent CIA, un imprumut de 375 de mii de dolari pentru a deschide o fabrica in Costa Rica. Hull nu a mai returnat asa-zisul imprumut.
Apoi, la mijlocul anilor ’90, principalul cotizant al campaniei electorale a presedintelui Clinton, totodata manager al firmei CEENIS, a primit o finantare de la OPIC in valoare de 160 de milioane de dolari.
Fiul senatorului republican Richard Lugar este persoana de contact a fondului de investitii South America Private Equity administrat de OPIC.
De fapt, toata conducerea OPIC de acum si nu numai a fost racolata din cercul functionarilor de la Casa Alba si din Serviciile Secrete americane. Opinia publica americana a cerut imperios ca OPIC sa fie privatizata.
Societatea de asigurari Exporters Insurances a solicitat Congresului vanzarea politelor de asigurare ale OPIC in favoarea ei. S-a cerut de asemenea liberalizarea si transparentizarea maxima a agentiei. Incercarile disperate ale unui grup de congresmeni de a desfiinta agentia au fost stopate de un alt cerc de interese politice.
Dovada clara a faptului ca OPIC nu mai deruleaza de mult investitii profitabile SUA dar si tarilor in care opereaza (investitii de ajutorare) a fost raportul financiar din 1998 in care se releva ca OPIC nu a varsat nici un cent in conturile Trezoreriei americane.
Totusi, fondul invarte bani cu lopata, profiturile insa ajung in paradisurile fiscale din Insulele Virgine, Cipru sau Luxemburg. Este in egala masura clar ca OPIC nu mai controleaza modul in care sunt folositi banii fondurilor sale de investitii.
Alte cercuri de interese economice controleaza prin fondurile off-shore capitaluri de zeci de miliarde de dolari.
Cataniciu Nostradamus
"La momentul de fata nu se pune problema ca Sorin Dan sa achizitioneze terenul respectiv. Chiar daca nu am discutat cu el despre aceasta problema, sunt sigur ca nu vrea sa devina proprietarul acelui teren!" - Mircea Cataniciu, director RADP
TDV, adica Transilvania Development, a fost infiintata in 23 aprilie 2003 si in anul respectiv a avut o pierdere de 1,161 miliarde lei. In 2004, la o cifra de afaceri de 255 milioane lei, firma Transilvania Development a reusit performanta de a avea un profit de 5,3 miliarde lei vechi.
Jongleriile lui Sorin Dan
Omul de afaceri clujean Sorin Dan s-a aflat in spatele unor afaceri necurate. Acesta s-a aflat in miezul unui scandal legat de caderea Fondului de Investitii CIRO Cluj.
Odata cu prabusirea afacerii si agitarea spiritelor in sediul Fondului din Cluj, Sorin Dan a fost nevoit sa sara pe geam pentru a nu fi linsat de clujenii tepuiti, prezenti in sediul societatii. Mai mult de atat, Sorin Dan s-a mascat cu o mustata si peruca, plecand incognito din Cluj.
Mai apoi, Dan a pasasit tara pentru mai bine de un an, stabilindu-se in Statele Unite, unde a reusit sa puna pe picioare un mic business imobiliar care ii asigura si in prezent o parte din avere. Este vorba despre achizitionarea a doua blocuri de locuinte in New York, date in chirie.
In ciuda faptului ca afacerile lui Dan au prins radacini si in strainatate, acesta nu si-a lasat afacerile din tara de izbeliste. In prezent, acesta deruleaza mai multe afaceri in Romania - restaurante, asigurari, consultanta in afaceri, dezvoltare imobiliara sau chiar vanatoare si ocrotirea vanatului.
