Stadionul Ion Moina a devenit un cal de bataie, folosit de anumite grupuri de interese in folosuri proprii.
In ultimii sase ani, Ion Moina a fost pasat de la Ministerul Tineretului si Sportului la Consiliul Local (CL), apoi la Consiliul Judetean (CJ) si, in fine, potrivit unor informatii din administratia locala, urmeaza sa revina la Consiliul Local.
Miza acestui ping-pong a reprezentat-o terenul pe care se afla stadionul, unul cu o valoare imensa. De asemenea, stadionul a fost utilizat si in scopuri electorale. Atat CL, cat si CJ au promis marea si sarea: unii - CL - modernizarea stadionului, altii - CJ - construirea unuia nou.
Si, daca ne gandim ca in 2008 Cosmin Gusa va folosi stadionul ca arma antiBoc si FCM "U" ca munitie antiBoc, ping-pong-ul este departe de a se fi incheiat. Stadionul Ion Moina a fost initial planificat la "reparatii" de CL, apoi la "reparatii" de CJ, apoi la "demolare" tot de CJ, iar acum urmeaza episodul "reparatii CL".
Construit in perioada 1958 - 1962, prin "hei-rup-ul" muncii patriotice caracteristice acelor vremuri, stadionul a primit autorizatia de functionare in 1963. Atunci, stadionului nu i s-a intocmit o carte tehnica in care sa fie specificat modul de construire a acestuia, materialele folosite, amplasamentul si alte date tehnice.
De fapt, nici macar in ziua de astazi Stadionul Municipal nu are intocmita o asemenea carte tehnica. Drama "potcoavei" a inceput in 1999, cand, dupa ani si ani de degradare, la sesizarea Primariei, Inspectoratul de Stat in Constructii a efectuat o verificare la Stadionul Municipal.
In urma acesteia, proprietarul stadionului, Directia Judeteana pentru Tineret si Sport, si utilizatorul sau, FC "U" Cluj, s-au ales cu amenzi totale de 1,8 milioane lei, adica "monstruoasa suma" de 128 de dolari la vremea respectiva.
De la Ana la Caiafa
La sfarsitul lunii martie a anului 2000, prin Hotararea de Guvern nr. 229/30 martie 2000, Stadionul Municipal "Ion Moina", era trecut din administrarea Ministerului Tineretului si Sportului (a reprezentantului sau in teritoriu, Directia Judeteana pentru Tineret si Sport) in administrarea Consiliului Local.
Jocul, condus din umbra de o serie de oameni potenti ai Clujului, era ca administratia locala sa anunte cu surle si trambite demolarea stadionului si construirea unuia nou. Finantarea urma sa vina dintr-un simplu troc: terenul "Moina" contra stadion nou.
Astfel, CL urma sa dea in concesiune pe 99 de ani terenul pe care se afla stadionul, iar beneficiarul urma sa suporte o mare parte din costurile noului stadion. Consiliul Local facea cadou clujenilor un stadion nou, iar concesionarii realizau un profit de 10 milioane de euro.
Actualul teren "Moina" este in suprafata de 9 hectare, iar in zona respectiva pretul terenului este de 200 de euro metrul patrat.
Avand in vedere faptul ca terenul "Moina" valoreaza in aceste conditii aproape 20 de milioane de euro si ca noul stadion urma sa coste maximum 12 milioane de euro, se realiza un profit de aproape 10 milioane de euro. Lucrurile mergeau ca unse numai ca, surpriza, Funar - primarul din acea perioada - bate in retragere.
Aflat in plina campanie electorala pentru obtinerea celui de-al treilea mandat, primarului Gheorghe Funar i-a fost teama sa se arunce in afacere. Acesta insa a refuzat protocolul de preluare a stadionului, motivand lipsa cartii tehnice a stadionului. Dupa acest esec s-a privit spre curtea Consiliului Judetean (CJ).
PSD a venit la putere, iar presedintele Consiliului Judetean a devenit Serban Gratian. Apoi, prin Hotararea de Guvern nr. 1.546 din 18 decembrie 2002, se modifica HG. nr 229 din 2000 in sensul ca stadionul era trecut in administrarea Consiliului Judetean.
Problema cartii tehnice s-a rezolvat, regimul politic s-a schimbat, iar la Consiliul Judetean Cluj presedinte a fost ales liberalul Marius Nicoara. Intre timp, Consiliul Judetean a luat inteleapta decizie de a arunca pe geam cateva miliarde de lei, consolidand o parte din stadion.
In fine, in primavara acestui an, CJ Cluj a luat decizia demolarii stadionului si a anuntat cu surle si trambite construirea unuia nou.
Povesti nemuritoare
Presedintele Consiliului Judetean a convins pe toata lumea ca solutia ridicarii unui nou stadion este mai ieftina decat varianta reabilitarii celui vechi. Ceea ce insa Nicoara nu a pomenit este de unde vor proveni sumele necesare construirii noului stadion.
O varianta ar fi ca un reprezentant al administratiei locale sa castige la loto si sa doneze un mizilic de 10 milioane de euro Consiliului Judetean, asta presupunand ca CJ va aloca restul de 2 milioane de euro. O alta varianta ar fi ca statul roman sa "doneze" clujenilor aceasta suma.
Ambele sunt insa la fel de posibile, precum trimiterea unui om in spatiu de Republica Madagascar. O a treia varianta ar fi ca de undeva, din vazduh sa apara o firma care sa investeasca 12 milioane de euro intr-o afacere care se amortizeaza in cativa zeci de ani. Sa ne intelegem.
Pe de o parte, terenul de sub stadion este proprietate publica a statului roman si nu se poate vinde, ci doar concesiona. Iar pretul unei asemenea concesiuni nu are cum sa ajunga la 10 milioane de euro.
Asta numai daca "potcoava" nu ar fi demolata inainte de construirea noii bijuterii, iar apoi modernul stadion sa fie ridicat pe parcursul celor 99 de ani cat dureaza concesiunea si cat timp curg banii aferenti.
NU la Cluj
Acestea fiind datele problemei, Consiliul Judetean a demarat procedurile pentru demolarea "potcoavei". Numai ca, intre timp, principala sursa pe care Nicoara conta, statul (!!), a taiat robinetul. CJ miza pe faptul ca o mare parte din banii necesari constructiei vor veni ca subventie de la stat.
Atata tot ca, acum o luna, Guvernul a deblocat aproape 2 milioane de euro pentru continuarea lucrarilor la stadionul Lia Manoliu din Bucuresti, bijuteria clujeana din Valea Garboului fiind trecuta pe linie moarta.
Mai mult, Federatia Romana de Atletism (FRA) s-a opus vehement demolarii "potcoavei", intrucat FRA are la Ion Moina o baza sportiva extrem de valoroasa - pista de tartan - in care a investit sume considerabile la inceputul anilor ’90. Or, in aceste conditii, Consiliul Judetean a realizat ca nu poate construi un nou stadion.
Asa ca Ion Moina va fi (re)pasat Consiliului Local. Care va reamenaja "potcoava".
De la bijuterie, la sandrama
La inceputul secolului XX, Clujul nu avea un stadion propriu-zis, tenisul fiind in acea perioada la mare moda. In 1908, Somody, un atlet clujean, cucerea medalia de argint la Olimpiada de la Londra in proba de sarituri in inaltime. Afland ca atletul se antrena prin curtile scolilor, edilii orasului isi pun problema construirii unui stadion.
Ideea a fost primita cu entuziasm de catre clujeni, mai ales de catre sportivi, si s-a trecut la cautarea unui spatiu pentru amplasarea constructiei. Locul ales a fost in imediata vecinatate a parcului central, locul fiind frecventat in special de catre studenti.
Numit initial Stadionul Orasului, acesta avea o tribuna din lemn si putea gazdui un numar de 1.500 de spectatori, numar extrem de mare pentru perioada respectiva. In 1960, tribuna de lemn a fost mutata la Campia Turzii, loc in care se afla si in prezent.
In 1911 a avut loc inaugurarea oficiala a stadionului, iar 50 de ani mai tarziu, in 1961, stadionul a devenit "municipal" isi inaugura noua tribuna, una mult mai moderna, construita in cinstea echipei studentesti. Tribuna avea forma de potcoava si o capacitate de 2.800 de locuri.
De atunci insa, pana anii trecuti, nu s-a mai investit nici un leu in structura stadionului.
