Actori de nota zece, dusmani ai susanelei / Singura trupa de stand-up comedy din Cluj are trei membri-actori deja cunoscuti pe scenele teatrelor din tara: Dragos Pop, Adrian Cucu si Patricia Nedelea. Desi fac stand-up nu de foarte multa vreme, ei au ajuns sa fie foarte buni.

Trec cu dezinvoltura de la un subiect la altul si au multe de povestit publicului lor, din ce in ce mai numeros. Inspirindu-se din arii diverse, de la istorie pina la povestea chibritului, tinerii actori reusesc sa-si faca publicul sa rida cu lacrimi.

Cu replici cind taioase, cind hazoase, Dragos si Cucu au stat de vorba cu reporterii Foii Transilvane, incercind sa transmita publicului citeva din temele care ii preocupa .

A cui a fost ideea de a infiinta o trupa de stand-up si de cind a luat o forma concreta?

Dragos: Sa zicem ca a fost a mea, iar noi trei ne stim demult. Pentru ca personal fac stand-up de prin ‘98, se poate spune ca am fost un autodidact in domeniu. Prin 2003 am avut o propunere din partea profesorului Miki Bacs, care mi-a spus: „Dragos, am auzit ca te ocupi de stand-up comedy.

Nu vrei sa participi la o gala a tinerilor actori?” Si asa a inceput totul.

Unde au avut loc primele reprezentatii?

Dragos: Am inceput in Insomnia, in vechea locatie, pe strada Iuliu Maniu. Am mai facut stand-up si in Roland Garros si in zeci de alte locatii, mai apoi. In baruri, apoi vazind ca merge, ne-am „aruncat” la 1.000 de oameni, cu tot „respectul” aferent din partea colegilor, care se asteptau la un esec rasunator.

Se pare ca i-ati surprins...

Dragos: Da. Uite ca merge. Am si o inventie pentru partea de inceput. Se numeste warm up, adica o faza de incalzire, in care asezi lumea intr-un mod confortabil. Fac ceea ce numesc americanii „open to comedy” (deschis la comedie - n. r.). Cind publicul e confortabil si deschis, atunci putem incepe.

Un trio de succes

De ce Adrian Cucu si Patricia Nedelea?

Dragos: Pentru ca e nevoie de un tipar special sa faci asta, si de oameni speciali. In primul rind, sa vorbesti, in al doilea rind, sa vorbesti publicului, in al treilea rind, sa vorbesti cu inteligenta si cu umor si in al patrulea rind, sa poti sa o faci la nesfirsit.

Practic, eu sint satul de poantele mele, dar trebuie sa le faci mereu sa fie proaspete. E nevoie de o inteligenta speculativa deosebita, pe care o au colegii mei. Apoi trebuie sa ai mult farmec, un bagaj cultural, pentru ca asta face parte din ceea ce se numeste cultura urbana sau „pop culture”.

Incepe incet-incet si la noi sa prinda chestia asta. E vorba de teatrul in sine. Inca din comuna primitiva, cind omul statea in fata focului si descria o poveste si ceilalti se uitau fascinati la el. Si ala topaia, scotea sunete, batea in tot felul de chestii. Aceasta e esenta pura a teatrului: un om se ridica si incepe sa vorbeasca.

Care e rolul Patriciei?

Dragos: Patricia e singura femeie din sud-estul Europei care face stand-up comedy. E inteligenta, cerebrala, o femeie puternica, pentru ca reuseste sa iasa in fata a 1.000 de oameni sa isi spuna povestile, propriile speculatii sau consideratii, pe absolut orice tema. Are har de povestitor. Toate acestea ambalate intr-un cinism dublat de mult farmec.

Deci, Patricia e de un cinism... fermecator, iar Cucu e un actor impecabil, desavirsit si foarte... ludic.

Aveti trac?

Dragos: Eu am intotdeauna. E o incarcatura emotionala destul de intensa. Poate atit de intensa, incit te linisteste.

Cucu: Multi cred ca ai trac atunci cind iti tremura mina si gata. Nu e adevarat. E emotia, oboseala, gindul daca o sa iasa bine sau nu. E o emotie continua. Daca ea nu exista, atunci esti cam... mort.

"Cine este Dan Chisu?”

Dan Chisu are o trupa de stand up comedy. La un moment dat zicea ca singura femeie care ar putea face stand-up in Romania este Teo Trandafir. Care e parerea voastra?

Dragos: Poate domnul Dan Chisu sa spuna ce vrea. Dar eu nu stiu cine este Dan Chisu. E un tip care gateste si care a facut un festival, insa pentru mine nu inseamna nimic. Nu stiu cine este acest domn. M-a sunat odata, dar nu il cunosc. Si mai stiu ca el pretinde ca a adus stand-up comedy in Romania.

Cucu: Da, ca niste citrice aduse in tara, din afara.

Dragos: Foarte bine ca l-a adus, insa repet, cine este acest domn? Ce a facut remarcabil, memorabil? Are o emisiune in care gateste si se burzuluieste la niste fetite, dar cine e el? Baietii lui (trupa de stand-up a lui Dan Chisu - n. r.) sint buni. I-am vazut la lucru, facindu-si numarul si au tot respectul meu.

Ei au publicul lor, se bazeaza pe adevarurile tari, spuse cu gura scrisnita. Vorbesc cu ceea ce noi numim limbaj vulgar, adica tite, cur, si altele, fara sa fie, de fapt, dublate de ironie si parodie. Sint cuvinte spuse pe bune, ceea ce pentru noi nu e o varianta. Noi nu lucram asa, nu vorbim asa. Cum vorbim acum, asa vorbim si pe scena.

Aveti ceva si cu Teo?

Dragos: In legatura cu Teo Trandafir, din nou... cine e ? E o femeie extrem de ludica, a terminat Filologia, deci nu pot spune ca are o spoiala culturala. Este un om care a citit la viata lui. In plus, printre zulufi si putina grasimuta, are farmec. Dar aceste calitati nu sint suficiente pentru a face stand-up.

Ar fi capabila oare sa scrie texte? Apoi, daca le-ar scrie, ar putea sa le reproduca de fiecare data, cu aceeasi intensitate?

Secrete de comediant

Care sint temele care va preocupa?

Dragos: Ultimul nostru show a fost unul compozit. Ne intereseaza istoria, transcendentul, singele, dar si sexul anal sau reclamele... Spre exemplu, de ce sintem priviti, din punct de vedere dialectal, atit de diferit de catre moldoveni, olteni, bucuresteni, care ne spun ca nu sintem.... "pa felie” sau „in grafic”?! Noi avem un alt public, cine ne gusta, ne gusta, cine nu, nu...

Cit timp va ia sa pregatiti un spectacol?

Dragos: Un show nou complet, vreo sase luni. Trebuie sa fii deschis pentru speculatie, care iarasi, se invata. De exemplu, asculti oamenii cum vorbesc, ce vorbesc, despre ce vorbesc, cum formuleaza, unde pun regenta. Daca spun: „In reclama la ciocolata Milka apare o marmota, care e haioasa si ma face sa rid.

Probabil pentru asta copiii cumpara ciocolata”. E un motiv simplu, pe care il pot intelege. Dar cum fac eu asta sa fie comic? Atunci iau o viziune critica asupra intregii situatii, vad ce ma deranjeaza si spun asa: „Cine, ce minte inteligenta a putut asocia cel mai paros animal din lume cu o ciocolata?

Cit la suta e improvizatie intr-un show?

Dragos: Eh, asta nu putem dezvalui. In ultimul show a fost suficienta. Cu cit spectatorul nu isi da seama ca e improvizatie, cu atit noi sintem mai buni. Dar si improvizatia asta are o limita. O faci cu desenul precis in minte, nu poti sa te indepartezi prea mult de tema.

Care sint calitatile unui comediant?

Dragos: Pai... talent de povestitor, sa fii in oralitate, adica sa fii „povestas”, sa ai un bagaj cultural. Trebuie neaparat sa citesti, sa te instruiesti, sa te slefuiesti, sa ai noroc si apoi sa fii obraznic, fara sa fii mitocan. Adica sa fii binecrescut, aceasta e o calitate esentiala.

Lumea e cam poluata si salta. Toti gagiii si toate fetitele astea de la televizor, cu o imbecilitate stranie, nelimitata, fac tumbe, se dau peste cap, dar de fapt, sint de o prostie, de o goliciune interioara fara margini.

Care e diferenta dintre stand-up comedy si one man show?

Dragos: La one man show nu folosesti textul tau. Acolo creezi un personaj. Si atunci exista o conventie, intre tine si spectator. Asta e conventia si trebuie sa o respecti. In stand-up comedy, conventia e mai laxa, adica la un moment dat pot sa ma ridic si sa arunc cu un ou in tine.

Pe cind la one man show, e o „intelegere”, nu pleci decit la sfirsit. Ceea ce e frumos la stand-up comedy, si am spus-o mereu, e ca ai infinite variante si ca suportul pe care poti sa creezi poate fi speculat la infinit.

Cum il vedeti atunci pe Horatiu Malaele?

Dragos: Horatiu Malaele e un geniu in comedie. Ne-am inspirat de la dinsul. E mucalit, iar mie imi place foarte mult. Dar nu cred ca ar putea sa faca stand-up comedy. Nu cred ca ar avea timp sa isi scrie texte. E mult prea bun in ceea ce face ca actor. Pentru a face stand-up iti trebuie timp, rigoare, sa stai cu tine, sa te lupti.

Cucu: Un termen al glumei poate sa suga din fluxul poantei, si un singur cuvint ar putea sa te trimita in alta parte, unde nu vrei. Daca gluma „nu pocneste” e trist sa vezi cum o sala intreaga sta, si asteapta... si asteapta... si poanta nu mai vine.

Si daca faci o faza din asta de citeva ori, atunci vezi cum lumea incepe sa se ridice si sa plece.

Casa, dulce casa?

Cum va intelegeti cu publicul clujean?

Dragos: Eu cred ca foarte bine. Publicul de aici e adorabil. Sint studenti multi, oameni educati si de bun simt. Ultimul show a tinut doua ore si spectatorii au stat pina la capat, ce pot spune mai mult?

Veti pleca pina la urma la Bucuresti, ca mai toti actorii?

Dragos: Nu. Ce sa facem in capitala? Daca ne cheama o sa plecam si in capitala, dar nu cred ca de tot. E o invalmaseala prea mare, toata lumea se agita, mimind viata in loc sa o traiasca; si-o schimonosesc si se chinuie sa faca bani.

Cucu: Ajungi acolo cu o idee, cu un vis pe care il ai, si apoi vrei sa te faci vedeta, termen pe care il ocolim.

Ce reprezinta Clujul pentru voi?

Dragos: Nu am crezut pina acum ca tin atit de mult la unele locuri, insa as face o comparatie. Clujul e ca o vela intinsa, o chestie cu care navighezi o viata. Daca se rupe, o mai coasem, o mai cirpim, o mai pictam.

Cucu: Pe multi bani, o si vindem (ride).

Dragos: Pentru mine e un loc foarte interesant. Sa nu uitam ca noi am facut parte din Imperiul Roman, care se tot rupe de mai bine de 1.000 de ani. Si noi sintem o ramasita a acestui imperiu. Nu vreau sa fiu anacronic, dar chestia asta se simte.

Nu spun acum ca noi, clujenii, avem ceva imperial in noi, insa, avem ceva, un dar de aristocratie, o placere pentru constructia masiva. Si cum ne tot rupem noi de vreo 1.000 de ani din Imperiul Roman, am ajuns sa fim insulari. Asta pentru ca nu am fost hirsiiti, nu au trecut peste noi multi care sa ne civilizeze.

Si am pastrat instinctele acelea bune de oameni ai cetatii, varianta romana. Iar asta se vede si in modul cum isi dau buna dimineata oamenii, si in cum se duc duminica la biserica.

De fapt, asta e Romania, cum privesc oamenii ideile de plan doi, cum privesc in perspectiva, cu cita umiditate se privesc in ochi, cita afectiune pun in cuvintele lor, cita ura..., ce tip de ura... . Fiecare sintem valori pe picioare, asta nu vor sa inteleaga retardatii de politicieni, care considera ca singurele valori sint ei insisi.

Bucurestii, pamintul fagaduintei sau al decaderii

Unii actori de calibru sint acuzati pentru ca joaca in telenovele. Care e pozitia voastra?

Dragos: Este o sursa buna de venit, dar nu sint de acord cu asta. O sa ma injure toti colegii mei, dar asta e... Nu poti sa separi creatia artistului de caracterul lui. Si nu cred ca un creator autentic s-ar prostitua.

Nu creezi nimic intr-o telenovela, e un retetar imbecil, si oricit ai incerca sa o faci la jumatate, adica doar putin, iti bagi degetul, incerci..., dar tot te minjesti.

Cucu: Daca o faci fara sa crezi ca faci ceva extraordinar, e bine. O faci din anumite nevoi: poate stai prea mult degeaba, sau poate iti place experienta asta, chiar daca nu e interesanta. Dar daca ajungi sa crezi ca e foarte serios si esti dedicat complet ei, atunci asteapta-te sa venim si noi cu glume despre tine.

Ca oamenii «sa se prinda» la poantele voastre trebuie totusi sa stie despre ce vorbiti. Atunci, cum va selectati ideile?

Dragos: Referintele culturale sint importante, de aceea e greu stand-up-ul. Trebuie sa vorbesti oamenilor despre problemele care ii deranjeaza si ii framinta, si de aceea trebuie sa intri exact in zona lor de interes. In ultimul spectacol am facut o asociere intre manea/manelisti si razboiul troian.

Am pus totul intr-un cocktail exploziv, mimind ca-mi face placere. Cucu a vorbit despre istoria tarii noastre, de la Decebal incoace, cu speculatii pe tema ca noi sintem o populatie cam beata. Noi lucram pe segmente, pe ceea ce sint „stupid people” (oameni prosti - n.r.). Avem o parte si cu reclame.

Le deconstruiesc si apoi zic verde-n fata ce cred. Apoi avem texte despre relatia barbat-femeie, despre chestiile cotidiene.

Pe cine ati alege: Jerry Seinfeld, Chris Rock sau Rosie O,Donnell?

Dragos: Eu sint mai aproape de structura orala a lui Jerry Seinfeld. Nu ii cataloghez in functie de nimic. Toti sint buni.

Cucu: Dupa public poti sa iti dai seama cit de bun e unul sau altul. Sint tipologii: unii care fac stand-up mai nervos, mai cinic, mai ludic, cu mai multa sau mai putina miscare, cu mult subtext...

Care e totusi cel mai tare la acest capitol?

Dragos: Mie acum imi place britanicul Eddie Izzard.

V-ati gindit vreodata ca publicul se poate astepta, in timp ce jucati un personaj, intr-o piesa de teatru, sa spuneti o gluma?

Cucu: Mi se pare cam absurd. Asta e gindire de politist care te opreste pe strada, te intreaba cu ce te ocupi si el zice: „Ok atunci, spune-mi un banc.”

Dragos: E firesc ca oamenii sa gindeasca asa, insa, atunci cind construiesti un personaj sint anumite reguli, si cind faci stand-up comedy sint alte reguli. Sint universuri paralele. Exista niste limite, insa au un lucru comun: tu.

Daca oamenii se asteapta la o gluma cind tu joci o drama, inseamna ca nu esti foarte credibil in varianta actoriceasca. Pe mine nu ma intereseaza sa ii controlez pe oameni. Ei pot sa gindeasca multe lucruri. Sint magulit insa sa citesc pe site-ul nostru impresii bune ale oamenilor care ne cunosc, ca actori.

Codrut Alexoia e cel care a facut ca site-ul nostru sa fie ceea ce vrem noi, sa ne reprezinte. Noi nu mai pretuim nimic, pentru ca incontinuu imbecilii astia de politicieni de la Bucuresti trimit spre noi fluxuri de jeg si mizerie.

Definitia trupei este «asociatia pseudo-culturala de divertisment». De ce «pseudo»?

Dragos: Pentru ca nu voiam sa sune pompos. Si mai e o gluma la mijloc. Esua (numele trupei - n.r.) vine de la Entretainment and Stand-up Academy. Si iata cum trei oameni, intr-o tara din lumea a treia s-au adunat sa faca o academie (ride)... Definitia in sine e ironica. Pseudo-culturala... pentru ca nu e neaparat culturala.

Are legatura cu cultura, pentru ca ea inseamna tot ceea ce rodeste din pamint. Ori noi sintem roade ale acestui pamint, sau, ma rog, pseudo-roade (ride).

Veti mai organiza spectacole prin baruri?

Dragos: Mai mergem si prin baruri, cu toate ca in ultima vreme am avut un program foarte incarcat. Daca sintem chemati, mergem cu drag. Prin aprilie ne vom duce prin Iasi, Brasov, Timisoara, Craiova probabil si Bucuresti.

Nu va e teama ca o sa apara concurenta intre voi, membrii trupei?

Cucu: Nu, noi nu ne temem de asta. Ne completam unul pe altul. Iar pentru a avea preferinte de genul acesta, publicul trebuie sa aiba un motiv foarte intemeiat.

Dragos: Acum, fiecare poate sa aiba preferinte. Oricum, visul nostru este sa facem un show la Madison Square, in fata a 40.000 de oameni. Si la Sala Palatului ar fi o chestie. 5.000 de oameni. (ride)

Altceva?

Dragos: Ne gindim serios sa incepem sa lucram la un spectacol si in limba engleza, dar bineinteles, cu accentele noastre romanesti. Sa ne prezentam ca niste distinsi tineri sclipitori din Europa de Sud-Est, UE, care isi prezinta viziunea lor asupra vietii, asupra oamenilor.

Pe cind?

Dragos: Nu putem sti cu exactitate data. Ne adunam textele mai intii, le traducem, sa vedem ce iese, si apoi mai vedem. Deocamdata ne gindim sa luam niste tinerei pe linga noi, sa ii crestem asa incet. Sintem deschisi.

Stand-up comedy in S.U.A

Spectacolele de stand-up comedy sint mai mult decit in voga peste ocean. Oamenii se inghesuie in sali cu un singur scop: risul pina la durerea de burta. Cei mai cunoscuti comedianti sint Jerry Seinfeld si Chris Rock. Ambii au devenit celebri tocmai prin prisma acestei ocupatii, pentru ca mai tirziu sa joace in sitcomuri sau filme de cinema.

Seinfeld a renuntat insa la spectacolele de stand-up dupa ce serialul care ii poarta numele a iesit din emisie. Totusi, nu a putut sta departe de lumea comediei si a revenit cu mici sketchuri in unele talk-show-uri americane. Spre deosebire de Seinfeld, care nu prea foloseste injuraturi in spectacole, Chris Rock face deliciul publicului cu un limbaj mai mult decit colorat.

Totusi, el atinge si probleme importante pentru americani, ilustrate in cel mai comic mod posibil. Intr-unul dintre spectacole, el spune ca «un copil de culoare de nota 5 la scoala nu poate nici macar sa ajunga manager la Burger King, in timp ce un copil alb de nota 5 se intimpla sa fie chiar... presedintele Statelor Unite ale Americii».

Bush este intepat de multi comedianti americani, printre care si actorul Robin Williams, al carui show «Live on Broadway» este considerat unul dintre cele mai de calitate spectacole de comedie facute vreodata. (Emil Moldovan)