Si George nu mai vine... “Ar fi si culmea, ca doar nu m-am insurat eu cu el”, isi zice Emil, in timp ce se baga-n pat. Incet, sa nu tulbure somnul doamnei. Ar fi culmea, dupa ce ca vine rar pe-acasa...
“Vrrrum, vrrrum!”, se aude de afara. Emil tresare, doamna se sperie: “Emile, fi-ti-ar motociclistii sa-ti fie!”. Instinctiv, edilul pareaza: “Draga, eu n-as trage concluzii pripite, sa nu omitem totusi faptul ca simturile iti sunt adormite.
Poate ar fi bine sa te focusezi asupra semnalelor percepute la nivel senzorial si abia apoi sa te lansezi in astfel de afirmatii tendentioase.” Nici o reactie. “O fi adormit”, isi zice in gand Emil, regretand ca n-a ascultat-o pe Iulia, cand i-a propus o oglinda pentru dormitor. Ar fi avut in ce sa se admire.
Ar putea sa faca pe cineva din vorbe si cu ochii inchisi, adica, dormind. “Mai, tu sa ma lasi pe mine cu textele astea, ca aicea nu esti la Primarie, ai inteles?”, revine doamna, care, clar, nu vorbea in somn: “Zi-mi ce-i cu galagia asta afara, sa nu ma dau io jos din pat!”. Emil n-accepta asa usor infrangerea si tine sa aiba ultimul cuvant: “Da, mama!”.
E clar ca nu-s motocilisti, pentru ca mai e ceva pana la Zilele Ploiestiului, la fel de clar e insa ca huruitul de motor si scartaitul de roti i-au tulburat somnul.
“Ce caut io acasa, la Ploiesti, cand as putea fi la una din resedintele de vacanta, de la Strasbourg si Cocosesti?” Ajuns la geam, incepe s-o inteleaga si pe sotie. 1. El nu vorbise la Luxten pentru atata lumina si 2.
Bai, de cand mama zmeilor se circula pe Plaiesilor in ambele sensuri? Noroc ca la ora aia nu i-a raspuns decat un dispecer impertinent de la Bucuresti, ca cine stie ce se intampla cu pustanii de bani gata care fac curse ilegale prin oras de atata amar de vreme... De fapt, nu vom sti niciodata, pentru ca, de acum inainte, pe Plaiesilor nu vor mai trece noaptea decat orele.
Si alea incet, cu 60 de secunde pe minut, intr-un singur sens. Al acelor de ceasornic.
PorChe Guevara
