Platon si Aristotel sunt primele glasuri care-si dau cu parerea despre economie, ambii au un scop diferit decat actuala gandire, binele cetatii. Pentru Platon lucrurile sunt simple, proprietatea e la comun, un soi de comunism incipient. Astfel se pastreaza coeziunea societatii, scrie Dan Selaru pe blogul sau.

Aristotel a fost mai subtil. A priceput ca proprietatea privata e mult mai eficienta. A vazut banii insa cu un singur scop, ai o marfa, o dai pe bani si cumperi o alta marfa. S-a opus "imbogatirii fara limite", ai bani, cumperi marfa, o vinzi mai scump si faci si mai multi bani. Iar ideea de a da bani cu dobanda era pur si simplu o blasfemie. Doar transferul marfa-bani-marfa era acceptat ca fiind moral.

De la Aristotel avem ideea veniturilor "dupa merit". Un mare pas inainte fata de Platon. De asemenea Aristotel se opune vanzarii "fortei de munca", e adevarat ca pe vremea lui sclavii erau la indemana, erau o marfa, vanzarea fortei de munca pentru oamenii liberi era lipsita de moralitate.

Aristotel are meritul de a pune pe prim plan proprietatea privata dar considera imbogatirea fara limite ca un factor care scade coeziunea sociala si duce la prabusirea societatii.

PS Asta e primul episod.

Comenteaza pe blogul lui Dan Selaru.