Pe 20 decembrie 89, pe la 7 seara, am fost la Turn, un restaurant din Bucuresti, stiu ca am mancat ceva oribil si am vorbit despre ce se intampla. Eram trei insi, replica noastra la fiecare intalnire era "din trei insi unul e securist", cum am spus ieri, aveam dreptate, unul era. Am sperat sa se termine cu regimul comunist.
Am plecat din camin acasa, nu aveam unde sa stau, ne dadusera afara. Am ajuns acasa pe 21 dimineata, am vazut ce era de vazut la televizor, mai nimica. Am ascultat Europa Libera ca sa aflam ce se intampla. Pe 22 a cazut Ceausescu.
N-aveam bani sa ma intorc in Bucuresti. Pana la urma, dupa ceva scandal facut de mine, mi-au dat ai mei 700 de lei si am plecat inapoi la Bucuresti. Ma priveau de parca plecam pe un drum fara intoarcere dar eu stiam ca daca nu ma intorc la Bucuresti am sa regret toata viata. Plus ca sora-mea era pe undeva prin Bucuresti si nu stiam nimic despre ea.
Am ajuns pe 23, pe la 5 dimineata, in Gara de Nord. Se auzeau impuscaturi. Pe peron m-a agatat o fata, venise ca si mine singura si habar n-avea ce sa faca, era studenta la Farmacie. Am plecat amandoi, trecand prin filtrele de la metrou, spre Eroilor. Ea voia sa ajute ranitii de la Spitalul Municipal. Nu ne-au primit, spuneau ca intrasera niste teroristi in spital inainte.
Am plecat spre Grozavesti tot cu metroul. Am incercat sa intram in caminele de la Grozavesti. Am gasit un personaj ciudat, care spunea povesti aberante si parea cam dus. Era singur pe acolo la 6 si jumatate dimineata, am plecat in Politehnica.
Citeste restul materialului si comenteaza pe Romania obiectiva.
