Spuneam ca guvernul Boc ar fi trebuit sa-si dea demisia inca din momentul in care a realizat ca nu mai are sprijinul PSD. A preferat sa ramana schiop si, ulterior, sa pice prin motiune de cenzura. Insa, intre timp, a reusit schimbarea a vreo 10 (atatia am numarat, s-ar putea sa fie mai multi) sefi de agentii, firme comerciale de stat, etc.
Buna guvernare a ajuns la un punct de minim intr-un timp record; asadar, faptul ca a picat guvernul Boc nu poate fi decat de bun augur. Incercarile disperate ale dlui. Boc de a poza intr-un prim ministru ce se lupta cu criza, cu nedreptatile si cu inegalitatile mi s-au parut de un populism de foarte slaba calitate.
Ceea ce m-a surprins insa a fost reactia partidelor de opozitie (PSD + PC, PNL si UDMR): si nu pentru ca vor un guvern tehnocart si condus de un independent (iar dl. Johannis are cu doua clase de respectabilitate in plus fata de media din Parlament), ci pentru ca guvernul Johannis va avea o durata limitata (de maxim 2 luni pana la alegerea unui nou presedinte al Romaniei) si doar un singur obiectiv – si anume organizarea alegerilor prezindentiale.
O asemenea abordare a tripletei PSD – PNL – UDMR este daunatoare.
Ce sa credem? Ca desi Romania a trecut toate testele democratice de am intrat in Uniunea Europeana acum 3 ani, totusi nu suntem in stare sa organizam niste alegeri libere si corecte?
Ce sa mai credem? Ca prioritatea Romaniei in urmatoarele doua luni este organizarea unor alegeri, fie ele si prezidentiale?
Citeste textul integral si comenteaza pe blogul lui Emil Stoica.
