Este sau nu este energia un subiect al securității naționale ? Am arătat care este importanța geostrategică a energiei și rămâne ca să convingem decidenții că dacă este parte a securității și a apărării naționale, trebuie să fie tratată ca atare.
România, la începutul fiecărui mandat de președinte, își definește o Strategie Națională de Apărare (SNAp), care trebuie să genereze strategii sectoriale. România nu a mai avut de mai mult de 15 ani o strategie energetică. Probabil că o definire mai bună ar fi “Strategie de Securitate Energetică”, mai ales în această perioadă tulbure și tensionată pentru regiunea în care ne aflăm. De asemenea Strategia de Apărare Naționala, împreună cu strategiile sectoriale trebuie să fie modelate în funcție de mediul extern. Problema este că nici după criza Covid și nici după ce Federația Rusă a atacat Ucraina, SNAp nu trebuiește modificată, deoarece este foarte cuprinzătoare. Realitățile geopolitice sunt fluide și acestea au dictat schimbări sau ajustări în strategiile de securitate și apărare sau sectoriale ale tuturor statelor care sunt influențate de crizele internaționale. Riscurile, amenintările, vulnerabilitățile și pericolele sunt altele după februarie 2022. Și oportunitățile sunt altele! Războiul de la graniță a schimbat multe și România, ca parte a Uniunii Europene și NATO, a demonstrat că în unele domenii s-a adaptat iar în altele a fost prinsă nepregatită.
Reiau de câte ori am ocazia: “Securitatea energetică a unei țări este parte integrantă a doctrinei naționale de securitate. Securitatea Energetică este o condiţie a existenţei statului român, un drept internaţional inalienabil şi imprescriptibil, rezultat din dreptul statului asupra resurselor sale energetice şi din tratatele europene şi euroatlantice, care trebuie să devină unul din obiectivele de guvernare pe termen lung. Securitatea energetică presupune asigurarea necesarului de consum de energie sub aspectul accesibilităţii la resurse şi a disponibilităţii accesului pe termen lung.”
La aceasta, hai să îi zicem definiție, adăugăm sintetizarea ministrului Burduja: „Energia trebuie să fie sigură, iefină și verde”. (Uneori sunt gelos că nu am avut eu această putere de sinteză.)
Legea 203 / 2015, privind planificarea apărării, specifică obligația președintelui României ca la începutul fiecărui mandat să realizeze Strategia Naționala de Apărare. De asemenea se elaborează și Strategia Militară a României.
În Strategia Națională de Apărare, elaborată la începutul lui 2020, în care securitatea energetică definită ca parte a securității naționale extinsă și care trebuie asigurată, se spune că Federația Rusă are un comportamentul agresiv, desfășoară acțiuni de militarizare a regiunii Mării Negre și desfășoară operațiuni de tip hibrid ce au ca scop menținerea unui climat tensionat și de insecuritate.
Cred că nu mai există nici un dubiu că războiul hibrid dus de Federația Rusă în România are cel putin patru componente: operațiunile de sabotare a industriei energetice, războiul cibernetic, operațiunile psihologice de manipulare și operațiuni de corupere a unor decidenți.
Noi nu putem demonstra care au fost operațiunile de sabotare a industriei energetice românești, dar dacă facem o analiză comparativ istorică din 2009 încoace, vedem că: România nu mai are un institut de cercetare fiabil pentru industria energetică, că industria energetică s-a degradat în ultimii ani, în companiile coordonate de Ministerul Economiei sau după caz, Ministerul Energiei, constatăm că nu au mai fost făcute investiții majore și chiar retehnologizări, multe capacități de producție fiind retrase din cauza uzurii, uzurii morale, având ca rezultat neprimirea autorizațiilor de mediu sau autorizațiilor ISCIR. Astfel începând cu 2019 România nu a mai fost în stare să-și asigure necesarul de consum, devenind o țară net importatoare de energie electrică și gaze. În susținerea acestei subpoziții venim și cu câteva întrebări: de ce expoatarea de gaze din resursa de gaze de la Caragele, de 30 miliarde metri cubi (mmc), a stagnat, fiind necesara venirea ministrului Burduja pentru a o revigora? Rămânând tot pe tărâmul Romgaz: De ce această companie s-a retras în primăvara lui 2020 din join-ventures-ul de la Alexandroupoli a terminalului NLG Gastrade, în care era partener cu grecii de la Desfa și bulgarii de la Bulgartransgas? De se s-a întârziat aproape 10 ani demararea proiectului de extracție de gaze din perimetrul de mare adâncime Neptun Deep? Cum e posibil ca termocentrala de la Iernut să nu fie finalizată după atâția ani?
Specialiștii în cyberwar ne spun că peste 70% din atacurile cibernetice au fost asupra sistemului energetic, instituțiilor guvernamentale și infrastucturii de transport.
Să amintim și câteva operațiuni de manipulare: Chevon și gazele de șist de la Pungești sau OMV – Petrom, poluarea din Bucuresti este din cauza Elcen-ului și „cutremurele” din zona Gorj sau cea care este în derulare: NuScale – Nuclearelectrica și SMR-urile „scumpe și neomologate nici măcar în SUA” care „fac experiențe” pe români.
De corupția din energie doar vă reamintesc de „băieții deștepți din energie” care au băgat în procedură de insolvență Hidroelectrica acum niște ani sau de cel mai mare scandal, care se află în derulare și care sigur se va extinde și pe anii precedenți, în care DNA-ul are în vizor „clanul băieților cu negru sub unghii” care au devalizat sistematic CE Oltenia.
Este bine să citim câteva pasaje din SNAp, reamintindu-vă că este scrisă în 2020!
„România trebuie să dispună de resurse, forţe şi mijloace proprii, corespunzător intereselor, profilului şi potenţialului său.”
„Disputele, inclusiv de natură armată, pentru acces la resurse naturale, vor deveni mai acerbe. (...)”
„Potențialul de escaladare a tensiunilor existente în regiune, pe fondul consolidării posturii ofensive şi agesivităţii Federaţiei Ruse din ultimii ani şi al perfecţionării instrumentarului hibrid pe care îl utilizează, reprezintă o preocupare majoră de securitate în context național.”
„Distorsiunile de pe pieţele energetice, precum şi acţiunile, sau după caz, inacţiunile care lezează interesele economice strategice ale României coroborate cu proiectele concurente ale unor actori statali sau non‐statali afectează eforturile României de asigurare a unui nivel suficient al securității energetice.”
„Interferențe nedorite și preluări străine ostile ale unor operatori economici de interes național și a unor procese vitale precum telecomunicațiile, energia și porturile pot dăuna securității naționale și ordinii publice. Infrastructurile necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sunt, în lipsa unor eforturi conjugate şi coerente de modernizare, digitalizare şi finanţare optimă, expuse agresiunilor interne şi externe şi pasibile a fi aduse în stare de nefuncţionare.”
„Evoluţiile în plan intern şi regional pot genera şi alţi factori de risc de natură (...) a se reflecta negativ asupra stabilităţii economice necesare dezvoltării statului român, în domenii vitale, cu infrastructurile aferente (inclusiv cele critice) - energie, industrie, transporturi. (...)”
„Direcțiile de acțiune vizează (...) prevenirea şi contracararea riscurilor şi promovarea oportunităţilor în ceea ce priveşte asigurarea stabilităţii economico-financiare, a securităţii energetice, a intereselor economice ale României în regiunea extinsă a Mării Negre și în regiunea Balcanilor.”
Există și direcții de acțiune ce vizează dimensiunea energetică, cum ar fi: „asigurarea securităţii energetice prin adaptarea operativă şi optimizarea structurii consumului de resurse energetice primare, dezvoltarea de capacităţi de producere a energiei, creşterea eficienţei energetice, dezvoltarea proiectelor menite să asigure diversificarea accesului la resurse și transformarea României într-un actor important pe piața energetică, prin valorificarea resurselor de care dispune în Marea Neagră, creşterea capacităţii de interconectare şi a competitivităţii, inclusiv prin implementarea obiectivelor Uniunii Energetice, reducerea dependenței de combustibili fosili prin utilizarea inovațiilor viitoare în generarea de energie, inclusiv energie verde, nepoluantă, ceea ce va ajuta la rezolvarea problemele generate de schimbările climatice, energia fiind de importanță vitală pentru continuitatea socială.”
Și în Strategia Militară se amintește de amenințarea infrastructurilor critice și a siguranței energetice a statelor-țintă (ale Federației Ruse), precum și că sistemul energetic național este declarat ca infrastructură care susține efortul de apărare. _Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
