Articolul trecut a primit o replica dojenitoare de la colegul Mihnea. Autorul de la “Politica si New Media” spune, in esenta, ca dam prea mare importanta unui subiect minor. Ca deschidem, eu si alti autori de blog, un subiect despre care s-a spus deja tot ce era de spus. Ca batem un cal mort, cum spune expresia engleazeasca.
“Underhill, MoROmeTe si Doc critica in tonuri destul de dure candidatura lui Pavelescu, acuzandu-l ca strica infinitezimala frantura de imagine buna pe care o mai avea PNTcd-ul cu traseismul sau politic si cu lipsa de moralitate aferenta oricarei colaborari cu balcanicul de Becali. Adevarat. Intrebare mea este si ce daca? In primul rand am ramas surprins ca un astfel de subiect ar avea vreo importanta in scrierile celor trei, oameni seriosi, de altfel.”
(Mihnea - “Tarani si oieri”)
Nu contest afirmatia autorului ca PNTCD ar fi “batut de soarta”, dupa ultimele alegeri si decizii politice cred ca este o realitate si pentru majoritatea sustinatorilor acestui partid. In schimb eu cred ca si astfel de partide amarate politic au importanta din prisma interesului public. De ce?
Pai pentru Romeo Stavarache, de exemplu. Acum patru ani, soarta politica a municipiului Bacaul parea inevitabila. In competitia pentru primarie Dumitru Sechelariu avea avantajul de a ocupa deja demnitatea, avantajul sprijinului unui partid politic major, avantajul de a-i fi tolerate abuzurile de institutiile statului, avantajul sprijinului financiar al guvernului central, avantajul unor competitori de la partidele majore care pareau sa fie versiuni mai mici ale lui. Atatea avantaje cumula candidatura dlui Sechelariu incat erau comentatori care-l dadeau primar vreme de decenii la rand. In loc de asta, peste doar cateva luni candidatul propus de un partid mic si amarat urma sa-i administreze, la vot, o infrangere usturatoare.
Acesta e rolul partidelor mici si al candidatilor independenti, sa schimbe ordinea politica prestabilita, prestabilita de partidele mari adesea in detrimentul cetatenilor si al interesului public. Sa ofere electoratului un mijloc suplimentar pentru presiune politica, sa le ofere o alternativa. Prea multa lume se arata bucuroasa de o eventuala bipolarizare a scenei noastre politice. Fara indoiala ca exista avantaje majore intr-o bipolarizare, dar in conditiile unui sistem electoral si de partide inchis si rigid bipolarizarea inseamna si o saracire a candidaturilor oferite publicului, si o agravare a votului negativ.
Iar problema pe care o avem e demonstrata de caracterul exceptional si trecator al exemplelor gen Romeo Stavarache. Mihnea noteaza, foarte corect, ca Aurelian Pavelescu nu e singurul caz de politician traseist. Asa este. Si tocmai aici e problema! Am scris ca partidele mici ar trebui sa fie alternative la cele mari. Nu sunt, si nu incearca sa fie. Daca partidele mari au traseisti, de ce sa n-aiba si ele? Daca in partidele mari se promoveaza pe criterii ciudate, de ce s-ar intampla altfel in cele mici? Daca partidele mari pot sa-si schimbe fara probleme aliantele si discursul politic, partidele mici le iau imedat exemplul. Partidele noastre mici nu sunt alternative la cele mari. Sunt cópiile lor, cautand fara succes sa le ia locul. Asta e problema si a lor si a interesului public.
Comenteaza pe blogul lui Doc.
0
1
