Desi n-ar trebui sa se intample, ma distreaza copios unii dintre actorii din lumea (de multe ori) anacronica a scolii romanesti. Intamplator sau nu, exista o sumedenie de motive: modele de gandire ce tin de domeniul patologicului, clisee lingvistice, comportamente schizoide sau titulaturi aberante. Sa ma explic…
In urma cu cateva saptamani, implementam o activitate pentru care era nevoie un om de contact la un Inspectorat Scolar Judetean unde nu aveam nici un fel de relatii. Le-am aflat insa in persoana inspectorului scolar general, abordat simplu: „Buna ziua, doamna inspector!” Neinspirat se pare, dupa interventia sa foarte rapida: „prof. X-ulescu, inspector scolar general, dr. in limbi straine…”
La cateva zile distanta, intr-un spatiu public, am intalnit persoana recomandata de respectiva doamna inspector scolar general doctor. Care personaj s-a prezentat scurt: „Sunt inspectoarea de romana!”. Acum eu stiu ca exista un proces de demilitarizare a structurilor de profil din actualul Minister de Interne si al Reformei Administrative. Si ca, mai nou, o parte dintre cadre se numesc „inspectori”. Dar de politia limbii romane nu am habar! Asa ca am gandit cu voce tare, la randu-mi: „Vreti sa spuneti inspectorul scolar pentru… disciplina cu pricina”.
Recunosc ca am savurat privirea pierduta si miscarile usor necoordonate ale interlocutoarei. Care, vizibil descumpanita a trecut mai departe la prezentarea insotitorilor: „directori cu munca educativa”.
Si-am ales sa tac adanc si sa scriu aici, cu sublinierile de rigoare…
Comentati subiectul pe blogul lui Emil Stoica.
