Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Macron va fi Presedintele Frantei. Dar transformarea politicii in Europa continua

de Valentin Naumescu     Contributors.ro
Luni, 24 aprilie 2017, 11:51 Actualitate | Opinii

Valentin Naumescu
Foto: Arhiva personala

Puncte cheie:

  • În absenţa unei „lebede negre” în următoarele două săptămâni, candidatul pro-european de centru, Emmanuel Macron, va fi ales pe 7 mai Preşedintele Republicii Franceze;
  • Nimic nu e sigur în politică, aşa cum bine se spune, dar de data aceasta suntem în faţa unei situaţii în care, dacă nu apare un element neprevăzut de proporţii catastrofice (atac terorist major, care să schimbe brusc starea de spirit a electoratului francez, dezvăluiri uluitoare sau scandal de corupţie care să-l privească în mod direct pe tânărul fost bancher Macron, ceea ce probabil nu este cazul), ne îndreptăm spre o victorie categorică a unui candidat care va continua angajamentul Franţei faţă de Uniunea Europeană şi va rămâne, politic şi administrativ, în liniile mari ale modelului democraţiei liberale;
  • Contrar însă tezelor optimiste care au început să se vehiculeze după alegerile din Olanda, valul populismului anti-european nu a trecut. Dimpotrivă, cheia în care trebuie să citim rezultatele din această primăvară este tocmai creşterea suportului popular pentru candidaţii şi partidele naţionaliste şi anti-europene, la niveluri fără precedent în istoria postbelică a Europei. Deşi au pierdut în decembrie prezidenţialele la aproape cinci puncte procentuale, Norbert Hofer şi Partidul Libertăţii din Austria, FPÖ, conduc detaşat ca intenţie de vot la nivelul partidelor parlamentare, cu peste 30%. Geert Wilders şi partidul său de extremă-dreapta PVV au crescut procentual şi reprezintă acum a doua forţă politică a Olandei, iar Marine Le Pen a obţinut aproape 22%, deci mai mult decât tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, în 2002, care s-a calificat în turul al doilea al prezidenţialelor cu doar 16,86%;
  • Faptul că niciunul din aceştia nu a câştigat încă vreun scrutin, clasându-se însă pe poziţia a doua, nu înseamnă că pericolul a trecut, ci că extremiştii urcă treptat şi îşi consolidează susţinerea în societăţile vest-europene cuprinse de curentul anti-sistem;
  • Observaţia cea mai importantă după primul tur al prezidenţialelor franceze este, în opinia mea, că niciuna din forţele politice tradiţionale ale Franţei postbelice, republicanii şi socialiştii, nu au reuşit calificarea în finală, ceea ce este o premieră istorică pentru Franţa. Nu însă şi pentru Uniunea Europeană, unde în 2016 acelaşi lucru s-a întâmplat în Austria, cu popularii şi social-democraţii, semn că partidele istorice au început să piardă suportul democratic în favoarea unor platforme noi, fie viguros naţionaliste, populiste şi anti-europene, fie „radical” centriste şi pro-europene, care apără exact setul de valori fundamentale ale Proiectului European, pe care marile partide de centru-dreapta sau de centru-stânga ezită acum şi să le apere deschis, şi să le critice puternic, căzând în capcana unor discursuri false, artificiale, neconvingătoare.

*

Vestea bună a alegerilor franceze este redescoperirea tentaţiei Centrului politic liberal, a discursului pro-european autentic, decent şi raţional, curat, echilibrat, cinstit, singurul care poate să se mai opună acum cu succes extremismului bolnav, naţionalismului agresiv şi anti-europenismului scandalagiu, de dreapta sau de stânga. Vestea proastă pentru mainstream-ul politic francez este că niciuna din cele două forţe politice consacrate, cea de centru-dreapta (republicanii) şi cea de centru-stânga (socialiştii), nu se mai bucură de încrederea votanţilor şi nu se vor regăsi în finala prezidenţialelor, pentru prima dată în istoria celei de-a cincea Republici. La fel s-a întâmplat în 2016 în Austria, cu popularii şi social-democraţii, care nu reuşit să intre în turul al doilea. La fel se va întâmpla şi în alte ţări europene, pentru că schimbarea politicii în Europa a început şi nu mai poate fi oprită. Oamenii nu doresc doar alţi lideri, ci şi alte partide.

Capcana în care au căzut marile partide tradiţionale, republicanii şi socialiştii, a fost că s-au speriat de creşterea populismului şi nu au ştiut pe ce drum politic să o apuce, dacă să mai apere deschis şi onest Uniunea Europeană şi valorile democraţiei liberale sau să le critice virulent, distrugător. S-au arătat oportunişti, şovăielnici şi superficiali. N-au făcut convingător nici una, nici alta, şi au rămas în afara competiţiei politice de vârf, autolimitându-se la discursuri mediocre, reţinute, nici prea-prea, nici foarte-foarte, încercând să combine, ridicol, ideea de continuare a integrării europene cu ideea întăririi statului naţional dar şi a nesancţionării comportamentului abuziv al Rusiei (François Fillon), ingredientele liberalismului şi deschiderii cu cele iliberale, autoritariste, specifice protecţionismului, sau socialismul ultrageneros cu economia de piaţă a Uniunii Europene (Benoit Hamon). Oamenii n-au cumpărat aşa ceva. „Ciorile vopsite” nu mai au trecere, liberalii care vor să se arate conservatori şi naţionalişti sau, invers, socialiştii care dădeau 650 de Euro pe lună tuturor tinerilor până în 25 de ani dar se declară pro-UE au rămas pe locurile trei şi cinci. Cel mai bine s-au vândut opţiunile clare, limpezi, antagonice una faţă de cealaltă, „radicale” în felul în care şi-au apărat valorile, adică înverşunarea anti-UE consecventă a lui Marine Le Pen şi noutatea proaspătă, angajamentul pro-UE şi în cooperarea internaţională, valorile în esenţă liberale ale centristului Macron, pe care deopotrivă republicanii şi socialiştii le-au evitat, crezându-le compromiţătoare şi depăşite. Este pentru prima dată când auzim, aparent contradictoriu în teoria politică, de „centrul radical”, dar oximoronul folosit în cazul lui Macron are sens. Chiar şi performanţa neaşteptată, de aproape 20%, a radicalului de stânga anti-european Jean Luc Mélenchon arată resetarea jocului politic francez. Să nu fim surprinşi dacă o polarizare de acest tip, chiar dacă uşor atenuată faţă de ceea ce am văzut în Franţa, se va manifesta şi la alegerile din Germania, în septembrie.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro




























Material sustinut de Siemens

"Comorile" detinute de primarii: cum pot fi folosite marile baze de date pentru a imbunatati serviciile oferite cetatenilor. Studiu de caz City Pulse

Brasovul si orasul Aarhus din Danemarca au luat parte timp de trei ani la un proiect inedit de cercetare - City Pulse, finantat de Uniunea Europeana. Pe scurt, scopul proiectului a fost sa colecteze si sa coreleze cat mai multe date despre cele doua orase, iar pe baza acestora primariile sau companiile sa dezvolte aplicatii gratuite care sa imbunatateasca serviciile oferite cetatenilor.

3939 vizualizari

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică