Privind lucrurile din perspectiva cetateanului obisnuit si judecand detasat, pe baza informatiilor publice la care acesta are acces, este greu sa eviti concluzia ca masoneria are o problema de imagine in Romania postcomunista. Lasand la o parte bagajul de mituri, fabulatii si speculatii, calomnii, absurditati si teorii ale conspiratiei, toate parazitand in mod traditional imaginea publica a acestei vechi organizatii fraternale, in Romania post-comunista toata chestiunea a fost amplificata de o gestionare atat de dezastruoasa a imaginii incat nu poti sa nu te intrebi: “Domnule, daca oamenii astia sunt sau se vor asa de influenti, si vor si pot sa faca binele, cum Dumnezeu de nu pot sa-si inceapa lucrarea in cauza facand un pustiu de bine propriei imagini?!”
Daca romanul obisnuit este neinformat sau are o perceptie negativa, poate ca nu e numai vina prejudecatilor, ingustimii sale de vederi sau propagandei. Cum si ce afla romanul obisnuit din presa despre aceasta venerabila organizatie fraternala?
Aberatiile pseudo-intelectuale de un elitism semidoct si desuet de tipul celor promovate la limita bufoneriei in anii 90 de un Dan-Amedeo Lazarescu. Din cand in cand, un scandal cu mize neclare, traversand pasager paginile ziarelor: personaje cu titluri pretentioase se cearta pentru niste titluri si jurisdictii obscure, acuzandu-se reciproc de fapte pe care de obicei le asociem cu strategia si tactica luptelor politice din primariile comunale. Cate un comunicat cvasi-neinteligibil pe teme irelevante si cvasi-neinteligibile in urma unui eveniment public cvasi-neinteligibil urmat de o excursie cu autocarul. Si, mai grav: speculatii si zvonuri despre asocierea dintre importante figuri publice si coruptie, mediata de variabila intermediara “masonerie”…
Sigur ca e nedrept sa reduci imaginea, activitatea, telurile si principiile nobilei traditii la aceasta caricatura. Intelegem ca masoneria este altceva. Dar asta este realitatea locala: asa se vad lucrurile din afara, la noi. Si imaginea conteaza. Daca mesajul de mai sus nu place, nu mesagerul este cel ce trebuie acuzat.
Mai nou, ca si cand nu ajungeau toate cele de mai sus, acum masoneria romana s-a mai trezit in brate si cu fenomenul Frunzaverde. Pare o bomba cu ceas, si daca tot ne-am apucat sa spunem lucrurilor pe nume, e bine sa explicam cum se vad lucrurile din afara. Care sunt semnificatiile si implicatiile in interor, nu mai e problema noastra. Din nou, daca mesajul ce urmeaza in continuare nu place, nu mesagerul este cel ce trebuie acuzat.
Frunzaverde, o stie toata lumea, caci a avut domnia sa grija de asta, e mason. Nu oricum: “mare”. Fie prin eforturile sale, fie prin accident, la ora actuala Frunzaverde este asociat intrinsec in ochii publicului cu aceasta organizatie fraternala. Probabil nu exista cineva mai vizibil si recognoscibil public ca figura masonica decat dumnealui: face si desface sub aura retelelor fraternale, de la episcopi la guverne, de la afaceri locale la aliante nationale. Place sau nu, reala sau nu, aceasta este imaginea.
Observand detasat lucrurile, nu poti sa nu te intrebi: Este masoneria romana confortabila cu aceasta asociere? Este satisfacuta cu imaginea? Se simte confortabila cu bagajul adus de caracterul, conduita, asociatii si faptele domnului in cauza? Ii convine faptul ca imaginea ei este acum legata intrinsec de legendele urbane privindu-l pe domnul Frunzaverde?
Mai nou, acesta s-a ilustrat prin ceva ce nu poate fi calificat altfel decat ca un abject act de tradare politica. Un act in care chestiunea caracterului, loialitatii, responsabilitatii si a unor minime standarde de conduita in viata politica au fost puse pe tapet in mod lipsit de echivoc. Tot ceea reiese public despre caracterul si faptele acestui personaj e de asa natura ca genereaza in ochii oricui (victime sau beneficiari ai actului sau) aceeasi reactie profunda specifica naturii umane in fata tradatorului: repulsia morala, dincolo de partipriuri si doctrine. Faptul ca abjectia acestui act cadreaza foarte bine paternului mai larg definitoriu pentru acest domn, nu face decat sa intareasca aceasta repulsie.
Deci, observand detasat lucrurile, nu poti sa nu te intrebi: Este masoneria romana confortabila cu aceasta asociere? Ce sa intelegem: Cand il vedem pe Frunzaverde, vedem o mostra a masoneriei romane la lucru in spatiul public? Sau vedem o forma patologic-degenerata a acesteia? Sau vedem ceva ce nu are nimic de a face cu masoneria si e doar o imagine publica abil si manipulativ construita de un con-artist? Ce are masoneria de spus in aceasta privinta? Il imbratiseaza pe domnul in cauza? Sau se delimiteaza de el?
Intrebarea de mai sus este mai importanta decat pare. Ea are o relavanta ce depaseste sfera relatiilor publice caci nu priveste doar problema imaginii masoneriei romanesti. Daca era doar asta, poate ca nu ar fi trebuit sa ne pese prea mult. Daca o firma sau corporatie vrea sa aiba ca purtator de imagine publica o persona compromisa moral si social, e problema ei. Pur si simplu iei nota. Si mergi mai departe.
Problema este insa mult mai grava. Actiunile marca Frunzaverde au implicatii serioase pentru viata publica romaneasca. Si aici lucrurile se complica:
(a) Manevrele lui Frunzaverde au contribuit la caderea unui guvern si la distrugerea din interior a unei coalitii parlamentare. Fapt.
(b) Din datele publice reiese ca Frunzaverde si asociatii sai au fost parte a unei miscari coordonate transpartinic (lucru repetat public de catre acesta de mai multe ori). Fapt.
(c) Actiunile lui Frunzaverde au contribuit la caderea unui guvern condus de persoana considerata in mediile diplomatice si de informatii occidentale ca fiind garantul continuarii procesului de occidentalizare si reforma in Romania in urmatorul ciclu electoral. Fapt.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
