O surpriza: Thomas Sargent, profesor la New York University este noul corecipient al Premiului Nobel pentru Economie, 2011. Nu ca nu il merita. Il merita. Asa cum spunea ieri colegul meu Tyler Cowen de la George Mason University, Sargent nu-l merita o data, il merita de doua ori… Deci nu asta e surpriza. Surpriza este miscarea facuta de membrii Comitetului ce acorda premiul.
Cand toata lumea declarase moarta si ingropata „rational expectation theory” (teoria anticiparilor rationale);
Cand macroeconomia „rational choice” (adica bazata pe teoria optiunilor rationale) era si ea declarata moarta cu Robert Lucas cu tot; mai mult, moarta si vinovata de toate dezastrele posibile si imposibile legate de criza economica;
Cand nu mai puteai sa treci prin fata calculatorului sau televizorului fara sa auzi opiniile despre economie, lume, viata, planeta si extraterestrii (nu e gluma, e serioasa) a marilor vedete keynesiste Krugman si Stiglitz;
Cand fac cap de afis profetiile aiuritoare ale unui Nouriel Roubini convertit mai nou si el la doctrina autopromovarii mediatice fara jena (Dr. Doom adaug aici, pentru ca ce ar fi mentionarea acestui nume in mass media daca nu am preciza tamp, nu-i asa, „Dr. Doom” si nu am da si explicatia imbecila, pentru a enspea oara, de ce ii zice asa: „Pentru ca a prezis…”);
Cand nu mai puteai sa intri intr-o librarie la sectia economica fara sa te lovesti de 10 noi volume abia aparute de sub tipar ce resping indignat orice forma de explicatii „rational choice” (adica bazate pe teoria optiunilor rationale), ce declara moartea definitiva si irevocabila a teoriilor bazate pe „optiuni rationale” si purced sa-ti explice in termeni behavioristi economia, criza, finantele, moneda, impozitele, originile universului si vietii etc. cu cele 10 sau 16 sau enspe „heuristics and biases” ale lui Tversky si Kahneman, povestite a mia oara;
Ei bine, cand toate acestea si altele ca ele se intampla de suficienta vreme ca sa credem ca gata, asta este, sa ne obisnuim cu noua ordine intelectuala mondiala, ei bine, atunci vine Comitetul Nobel si ii da Premiul cel mare lui Sargent.
Ce inseamna asta? Care sa fie semnificatia? Ce-o fi fost in mintea lor?!
Nu am avut timp sa scriu mai mult. As fi vrut dar nu am pregatit inca notele pentru cursul de saptamana asta. Am reusit sa traduc insa niste selectii din Sargent pentru beneficiul citiorilor mei interesati sa-si faca o idee cat de mica privind acest autor si sa se gandeasca la misterul deciziei Comitelului nobelist de anul acesta.
Cat priveste pe Thomas Sargent, profesor la New York University, citatele vorbesc de la sine despre om si ideile sale:
Despre manipularea cetatenilor prin politici economice, sau mai bine zis despre limitele ei, si implicit despre limitele politicilor economice:
“Decidentul politic nu poate manipula economia “pacalind” populatia sistematic cu miscari surpriza de politică economica. Băncile centrale, de exemplu, nu pot reduce şomajul permanent folosind mereu si mereu ca instrument relaxarea politicii monetare, … , deoarece oamenii vor anticipa (in mod raţional) inflaţia viitoare şi vor insista (strategic) pe salarii mai mari pentru munca lor şi rate mai ridicate ale dobânzilor pentru capitalul lor.”
Despre originile dezastrului economic Obamist:
“Calculele prin care am văzut ca se vor justificate masurile din pachetul de stimulare a economiei sustinute de Presedintele Obama sunt estimari lipsite de orice baza care ignora ceea ce am învăţat în ultimii 60 de ani de cercetari macroeconomice.” (Minneapolis Fed Interviu, 2009)
„Surprinzator de naiv pentru anul 2009. Consilierii economici ai preşedintelui Obama par să fi subestimat gradul de dezacord din comunitatea profesională a economistilor cu privire la înţelepciunea unui stimul fiscal atat de masiv. La începutul lui 2009, îmi amintesc ca preşedintele Obama ar fi spus că … a existat un larg acord intre economisti în favoarea unui masiv stimul fiscal. Consilierii săi cu siguranţă ştiau că nu era o descriere exactă …. Preşedintele Obama ar fi trebuit sa spuna că există motive respectabile si legitime de îndoială cu privire la ideea că pachetele de stimulare fiscală ar promova prosperitatea economica, şi că există cercetători seriosi care nu sunt convinsi de corectitudinea ideii.” (Minneapolis Fed Interviu, 2009)
Despre standardul aur si disciplina fiscală in politica monetară:
“Factorul ce a facut ca în secolul 19 şi începutul secolului 20 , înainte de Primul Război Mondial, marile tari occidentale, una dupa alta, sa fie obligate sa ruleze bugete mai mult sau mai puţin echilibrate, a fost decizia lor de a adera la standardul de aur. ” (Minneapolis Fed Interviu, 2009)
Despre stimulentele materiale si non-materiale si securitatea socială oferita de Stat:
” Toată lumea răspunde la stimulentele materiale si non-materiale, inclusiv persoanele nevoiase pe care dorim sa le ajutam. Acesta este motivul pentru reţelele de securitate socială nu ajung întotdeauna sa functioneze cu rezultatele cu care se intentiona sa functioneze atunci cand au fost create. ” (Prelegere la University of California, Berkeley, 2007 )
Despre ajutor de şomaj in Europa Sociala:
„Generosul sistem de ajutor de şomaj din Europa a avut o contribuţie importantă la mentinerea şomajului transeuropean la un nivel atat de ridicat …. Modelele noastre arata faptul că oamenii din Europa, in special cei mai în vârstă, suferă de şomaj pe termen lung ca urmare a stimulentelor negative aduse de o plasă generoasa de securitate socială …. Dacă în Statele Unite ale Americii vom crea un sistem în care asigurarile de şomaj şi beneficiile pentru persoanele cu handicap sunt permanent extinse ca numar şi durata, vom ajunge in aceeasi situaţie în care o mare parte a Europei se afla si sufera de trei decenii. ” (Minneapolis Fed, 2009)
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
