Fiecare al doilea profesor din Germania se confruntă cu violență psihică sau fizică în rândul elevilor. Școlile din zone defavorizate țin capul de listă. Mulți profesori nu mai consideră școala incluzivă ca fiind un beneficiu, alții sunt „epuizați emoțional” și ar dori să-și caute alt job. Se vorbește despre „un sistem bolnav”.
Acest lucru reiese dintr-un sondaj realizat de Fundația Robert Bosch și publicat miercuri, 24 aprilie.
Un procent de 35% dintre profesori văd comportamentul elevilor drept cea mai mare provocare. A doua (33%) ar viza contextul claselor în care există diferențe între elevi. E vorba de clase în care elevii se află în diferite etape ale dezvoltării învățării, au medii culturale și familiale diferite, iar uneori necesită sprijin special.
Mai puțin de jumătate dintre profesori consideră școala incluzivă ca un beneficiu. Iar 77% dintre cei chestionați cred că elevii din clasele incluzive nu primesc sprijinul special de care au nevoie.
Se dă alarma
Ministrul federal al Educației, Bettina Stark-Watzinger (FDP), a calificat rezultatele sondajului drept alarmante. Raportul arată clar „cât de mare este presiunea de a acționa acum în educație”, a spus ea pentru ziarele grupului de media Funke.
În vederea sondajului, președinta Asociației de Filologi, Susanne Lin-Klitzing, a declarat pentru Tagesspiegel: „Este șocant că atât de mulți profesori trebuie să experimenteze diferite forme de violență, în viața de zi cu zi. Nivelul tot mai mare de violență, deficitul de profesori și starea jalnică a multor școli au condus la un stres suplimentar, pentru toată lumea. Prin urmare, trebuie făcute investiții în școli”.
Violență, epuizare, burnout
Comportamentul și diversitatea elevilor reprezintă în prezent cele mai mari provocări, potrivit sondajului actual al Barometrului școlar german, în rândul profesorilor din școlile germane. Aproape fiecare al doilea profesor vede o problemă cu violența psihologică sau fizică în rândul elevilor de la propria școală. Școlile din locații dezavantajate social sunt afectate în mod deosebit.
Violența la propria școală crește semnificativ riscul de burnout și stres în rândul profesorilor, arată sondajul. Mai mult de unul din trei profesori se simte epuizat din punct de vedere emoțional de mai multe ori pe săptămână, relatează profesorii mai tineri și, în special, profesorii din școala primară.
Drept urmare, mai mult de două treimi dintre profesori văd abilitățile sociale, precum empatia și responsabilitatea personală, ca fiind cele mai importante abilități pe care școlile trebuie să le intermedieze copiilor și tinerilor astăzi, pentru a-i pregăti pentru viață. Aproape o altă treime consideră că transmiterea valorilor sociale, precum toleranța, respectul și capacitatea acestora de a susține democrația, sunt relevante pentru viitor.
Eterogenitatea tot mai mare a elevilor și cursanților este și ea o provocare pentru profesori. În mare parte, ei nu se simt bine pregătiți pentru predarea incluzivă și se simt copleșiți de aceasta, în viața școlară de zi cu zi. Jumătate dintre profesorii din Germania se raportează critic la incluziunea școlară.
Cu toate acestea, studiul arată că, dacă profesorii sunt mai bine calificați pentru predarea incluzivă, ei se arată mai optimiști în această privință.
„Lipsa masivă de personal”
Când au fost întrebați ce trebuie făcut cel mai urgent în școli, 41 % dintre profesorii și profesoarele din Germania au indicat nevoia de acțiune, în privința deficitului de personal.
„Lipsei masive de personal” i se adaugă faptul că profesorii sunt nevoiți, de multă vreme, să compenseze consecințele acestei lipse. În plus, există întotdeauna sarcini noi. Pentru a păstra profesorii în școli, pe viitor, bunăstarea profesională va fi extrem de importantă, iar acest lucru va face din nou profesia mai atractivă pentru tineri, cred respondenții sondajului.
Profesorii mai sunt îngrijorați și de clădirile școlilor dărăpănate: 35 % dintre cei chestionați cred că ar trebui cheltuiți mai mulți bani pentru renovări.
Radiografia „unui sistem bolnav”.
Dagmar Wolf, șefa departamentului de educație de la Fundația Robert Bosch, vede rezultatele sondajului ca pe „o radiografie a unui sistem bolnav”.
„Profesorii au fost nevoiți să compenseze, pentru o perioadă lungă de timp, consecințele deficitului masiv de personal și trebuie să facă față, constant, noilor surse de stres”, spune Wolf. „Aceasta înseamnă că nici măcar tinerii profesioniști nu mai vor să înceapă lucrul la școală, sau îl părăsesc repede. Unii dintre aceștia pentru că nu pot rezista presiunii, alții pentru ca își ating limitele și nu pot ajuta copiii si tinerii așa cum și-au imaginat.“
Dar rezultatele arată și că, în ciuda provocărilor, majoritatea profesorilor (75 %) sunt mulțumiți de locul de muncă și de școala lor, iar aproape toți (92%) sunt convinși că elevii lor se simt confortabil la școală. Ceea ce este însă alarmant e că unul din patru profesori ar părăsi școala, dacă ar avea ocazia să facă acest lucru.
Formare și feedback slab
Pentru prima dată, Barometrul școlii germane aruncă lumină și asupra formării ulterioare în sistemul școlar german și compară rezultatele cu studiul internațional TALIS (Teaching and Learning International Survey al OCDE, 2018).
Potrivit acestuia, cursurile de formare suplimentară privind abilitățile pedagogice sau învățarea individualizată sunt frecventate relativ rar în Germania. Iar puțin peste un sfert dintre profesori primesc feedback direct, de la colegii din propria școală. Unul din patru profesori nu a primit deloc feedback cu privire la propria activitate, în ultimul an.
Cu toate acestea, există o mare disponibilitate în rândul profesorilor de a-și continua formarea: 65% au urmat cursuri suplimentare pe mediile digitale, anul trecut. Aproape două treimi dintre profesori folosesc în mod regulat mediile digitale în clasă, dar nu se simt bine pregătiți.
„Suprasolicitarea profesorilor în viața de zi cu zi este evidentă și atunci când vine vorba de formarea continuă”, spune Dagmar Wolf. „În Germania avem nevoie de o cultură a învățării partajate, în care formarea de înaltă calitate este completată de apreciere reciprocă și o cultură sistematică a feedback-ului. Aceasta include și schimbul în rețele interșcolare. În comparație cu alte țări, profesorii noștri de aici sunt încă mult prea concentrați pe ei înșiși.”
3
22
