Mari romani, mari voiajori. O istorie a calatoriei nationale: dupa aur, dupa pantere, dupa spiritualitate si exclusivitati. Istorie buna de pus pe tricou

de Eugen Istodor, Marius Veerag     HotNews.ro
Luni, 17 iulie 2017, 19:39 Actualitate | Haute Culture

Romanul voiajor
Foto: Haute Culture
Esti roman, ai fitze si esti dus prin resorturi exclusiviste. Traiesti in cea mai buna lume posibila. Ia gandeste la unul Cartan care a ajuns in 2 luni la Roma, pe jos. Azi, in 2 ore, esti acolo cu avionul. Dar la un Heliade, intrebat de chiloti si tutun la vama. Pai, azi, treci prin vama ca “prin branza”. Altul Popper s-a razboit, a avut sclavi si a batut moneda ca sa cucereasca Tara de Foc, azi, cu cardul esti stapan pe ce vrei tu, cocktailuri, suflete, all inclusive. Racovita a-nfruntat frigul Polului, astazi ai aer conditionat si unde-a-ntarcat “mutu iapa”. Citeste o Istorie romaneasca a calatoriei. 

Calatoria, o fericire - uite, iti fac un desen  

1. Sa fii fascinat de o destinatie de vacanta? Nu-i altceva decat trend. Adica, grupul/apropiatii tai vorbesc despre un loc, ca fiind magnific. Al mai influent dintre voi l-a descoperit, restul vor sa guste si ei.

   

2. A merge dupa turma = bani. In 2017 e mai simplu ca oricand. Te duci la aeroport si tusti in lowcost. In secolul XIX se mergea cu postalionul. O adevarata aventura, prin zile si nopti, prin paduri si orase necunoscute: 

 

3. A iesi in lume = moft. Astazi poti in UE, iar in Europa si-n multe alte nebunii, doar cu pasaportul. Nu ti-e clar? Pana-n 2007 era complicat chiar si-n UE. Trebuia viza. Ore si documente justificative. 

5. Avionul nu-i destul. Unde dormi? Vrei siguranta! S-a-nceput cu “camera buna”. In 1001 de nopti, drumetul se bucura de camera, dar si de ochii nevestei/fiicei gazdei. Hanul de secol 19 era inca nesigur. Hotelul secolului 20 deja inseamna lux. Ai camera ta, poti sa-ti inchizi bunurile, sa-ti recreezi lumea ta oriunde-n lume. Hotelul preia din responsabilitatile si nebuniile tale. Astazi s-a revenit la “camera buna” - airbnb, nu?

 

Uite Istoria mea:

Sa-ncepem cu 2015-2016. Boston, Santiago de Chile, Buenos Aires.  Ca-ntr-un fluierat 

 

La Boston singura suparare: fiul meu, proaspat intrat la facultate, de 19 ani, nu a avut voie sa bea un pahar de vin cu ta-su. N-avea varsta. In Chile am reprosat furatul “in tacere” al portofelului. M-am ofticat pentru ca mi-a platit fi-miu friptura, altfel nu era o paguba prea mare. Iar Argentinei i-am jurat razboi doar pentru ca schimbul valutar era ca-n Romania prin anii 90: “la negru”. 

In rest, ca-n sanul Evei. Paradis. Spectacolul strazii mi-a luat piuitul. 

1992 Prima mea iesire in Occident, la Paris

La Bucuresti, am stat o noapte ca sa obtin viza. Pe vremea aceea nu eram in UE. O noapte, cu tot felul de acte, dovada de locuinta, dovada de serviciu, scrisoare de recomandare si cazare. Astazi, toate astea se mai cer doar pentru SUA. Deci, sunt zeci de locuri unde te poti plimba fericit. Apoi, biletul de avion era o avere. Proaspat absolvent de Litere, imi batea vantul in buzunare. Am imprumutat bani si i-am dat inapoi in vreun an. Gazduit de o romanca stabilita la Paris am fost dat afara a doua zi pentru ca-mi pusesem ciorapii sub perna. Asa eram eu, dormeam cu ciorapii cand eram intr-un loc nou. Am vrut s-o ucid pe femeie. Au urmat zile si nopti in care am haladuit pe sub poduri, infometat mereu. Eram invitat la un Congres al exilului si, recunosc, pana la urma, mi s-a gasit o perna curata sa dorm. M-am intalnit cu zeii exilului, printre care cu Monica lovinescu, Virgil Ierunca (scriitori, vocile “Europei libere”), Paul Barbaneagra (regizor, autor al filmelor despre geografia sacra decriptata cu Mircea Eliade). N-am fost niciodata cu burta atat de “chioraind” si totusi atat de plin de mine. 

Pe vremea lui Ceausescu 


Eram vazut ca Securist. Jumatate din timpul petrecut in avion-autobuz Bucuresti-Moscova-Leningrad, uite asa am fost vazut. De ce? Eram student si cu restanta la limba rusa. Taica-meu, ca sa ma stimuleze, mi-a facut rost, numai el stie cum, sa merg in excursie in Rusia. Pe atunci, individual, nu prea calatoreai, ci doar in grup “cu un supraveghetor”, ca sa nu fugi. Si calatoreai doar in tari comuniste, “controlate”: Bulgaria, Cehia, Polonia, Rusia, Germania comunista, Ungaria. Taica-meu mi-a gasit un loc intr-o excursie a unui liceu de informatica din Bucuresti. Toti s-au mirat sa ma vada. Cine sunt? Ce vreau de la ei? Eram magarul intre oi. N-am fost securist, nici turnator.  

 

Asta am fost eu. Am luat alte istorii din cartea lui Mircea Anghelescu - Lana de Aur, aparuta la Polirom, in 2015. 

Uite, a fost comunism, dam timpul inapoi. In Interbelic. 

Camil Petrescu era plictisit de turismul cu turma. Eliade vroia Totul 

Camil Petrescu e calatorul cu nasul pe sus, mereu nemultumit de ce vede. Bun, calatoria in anii 1930 era mondenitate: „Nu-­mi plac deloc călătoriile. Sunt superficiale toate şi uneori vulgare ca nişte vise ratate”. Dacă vrei mai mult, zice autorul, e nevoie de studii „făcute acasă, în bibliotecă”. Era adeptul calatorie=Totul, ca la Eliade, initiere, iubire, spiritualitate. 

1928 Calatoria TOTUL sau Nimic = Mircea Eliade

Eliade, Cioran, Ionesco sunt „prima generaţie românească necondiţionată în prealabil de un obiectiv istoric de realizat”, adică prima generaţie de tineri care puteau experimenta orice. Calatoria pentru Eliade = a te initia spiritual, a intelege lumi cat mai indeparte. Eliade se va bucura de o bursa cerută maharajahului Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar ca să stu­dieze sanscrita la Calcutta cu profesorul Dasgupta. Se-ntampla in noiembrie 1928. “Mi se părea că încep să-­i înţeleg tainele, că mi se descoperă frumuseţi şi sensuri care-­mi fuseseră inaccesibile puţine luni mai înainte”. Urmează însă episodul Maitreyi şi ruperea legăturilor cu familia profesorului: „această Indie pe care începusem s­-o cunosc, la care visasem şi pe care atâta o iubisem, îmi era defi­nitiv interzisă”  

Care-au fost motivele pentru care romanii au fugit de-acasa in Istoria lor? 


Intaiul motiv: Cine sunt eu, romanul? 

Dupa 1830 Zaharia Carcalechi 

Era oradean-brasovean si a vrut in Bucuresti, cu postalionul. In leaganul civilizatiei romanesti, ca sa vada „sântem nesimţiţi, urgisători de cel mai nobil gust şi de toată poli­tura năravurilor”? In Bucuresti s-a convins: gratia, frumuseţea şi ele­ganţa femeilor e ca-n Italia. 

1850 Heliade 

Parisul era „ţara libertăţii”. Fusese Revolutia 1789, nu? Tirania a fost abolita. Viseaza libertatea si pentru Romania. Dar funcţionarii ii taie cheful:

 “— Aveţi tutun? — Cămăşile dv. sunt noi? — Bricele dv. nu sunt franţuzeşti. — Aveţi lucruri din străinătate. — Da, domnilor – n-­am vrut să profanez numele de cetăţean. Eu mai întâi, eu sunt un obiect străin. Asta e românească, cealaltă e turcească, aceia e slavonă şi ailaltă e nemţească. Abia intru în Franţa. Nu e încă nimic franţuzesc în mine, în afară de inima mea.” 

1856 Badea Cartan 

Ce-l mana la Roma, pe jos, mancand cu fiarele padurii? Utopia nationala. Cartan este un fel de Don Quijote al romanilor. De citit prea mult despre Traian si Decebal “si-a sucit” mintile si-a vrut musai sa vada Columna lui Traian, originile sale romane. A pus in aplicare o nebunie, am spune azi. Fara bani, a luat-o pe jos si-n doua luni a ajuns la Roma. A adormit la Columna! Si l-au ridicat carabinierii. A umblat o viata c-un sac de carti dupa el. Si-a-ncercat sa faca-n viata ceea ce cartile ii spuneau. 

Al doilea resort: invatatura  

Si pasoptistii fusesera pe la Paris. Dar cartea nu se prea lipise de ei. Cu adevarat invatatura si meserie vor avea Junimistii, care alaturi de Carol, principe si rege, vor ridica Romania moderna. Si, culmea s-au si sincronizat. Junimistii au bantuit mai mult zona nemteasca a continentului, precum Carol. Era moda! Moda ucenicului trimis sa-nvete meserie de la altul, experimentat. Banii erau pe sponci, dar studiile au fost terminate. Maiorescu, Petre Carp, Negruzzi, Rosetti - Germania si Austria, Pogor - Paris. 

Al treilea motiv: vanatoarea de afaceri
  

In impresiile lui de calatorie, Bazil Assan (1898), proprietarul autoturismului cu nr. 1 din Bucureşti, gasise, in Elvetia, reţete pentru fabrica de lacuri şi vopsele. Dar si ca România ar câştiga din comerţul cu ambalaje de lemn pentru ceaiul indian, sau că statul ar câştiga dacă compania de navigaţie ar prelua transportul călătorilor occidentali de la Constanţa cu o linie de vapoare până la Alexandria, în Egipt. Un medic Simionescu gandeste comerţ cu oi aduse din România in Egipt, iar Ion Catina vede ce bun ar fi orezul adus din Mozambic. 

Al patrulea motiv: Dragostea pe “viata si moarte” 

Poetul Alecsandri si iubita sa, Elena Negri fug departe de privirile tuturor. Unde era decorul potrivit? Veneţia (1846). Sunt fericiti. Indragostiti, gondola, printre ruine. Conversaţii nebuneşti, râsete fără sfârşit, visări blânde, mici ocupaţii ale menajului, fermecătoare prin inutilitatea lor. “Afară poate să plouă, poate să bată vântul... în came­rele noastre e întotdeauna timp frumos!”. Venetia! Iubire si moarte. Limitele omului. „Ea cade bolnavă grav, la pat. Neliniştea mea este la culme”, se sperie Vasile. 

Alt motiv: sa compar lumea cu Romania 

Codru Dragusanu in Anglia

Nu-i plac friptanele englezesti „pot zice nefripte, ci numai arătate focului de cărbuni... mânce cui îi place”. Asa cum englezului nu-i plac „ciorbe, sosuri, salăţi, varza acră şi de râncezeală”. Codru­ Drăguşanu crede că „anglul e naţia cea mai mâncăcioasă pe pământ: dimineaţa, cum se scoală, bea ceai sau cafea, la zece ore antemeridiane mănâncă un beefsteak şi bea bere, prânzeşte în formă la două, repeţeşte ceaiul la cinci pomeridiane şi nu lipseşte a cina cumsecade la nouă seara”. 

S-a ajuns deja la excentricitate: Calatoria recordurilor 

Erau la moda Jules Verne si Ziarul călătoriilor şi întâmplărilor de pe mare şi uscat, scos de Universul (1897-1938). Aveam Cercul excursioniştilor - 1891, Societatea Carpatină Sinaia - 1893, Societatea turiştilor din România- 1903. 

Iuliu Popper - cautator de aur

Inginer fiind, ajunge la Constantinopol şi de acolo în Egipt, unde lucrează la exploatarea Canalului de Suez. Dar nu-i traiul de el. Ci calatoria: Asia, Rusia şi Statele Unite, Cuba, Mexic şi Argentina, în 1886. Era vremea aurului si exploateaza aur in Ţara de Foc. Trimite in tara ca sa se laude un album cu fotografii din timpul expediţiei,legat în piele de focă şi placat cu aur extras din exploatările din Patagonia. Se pare ca a facut ceva avere: avea raul lui, numit Popper, munţi numiti Carol I, a batut moneda si timbre. 

Emil Racoviţă si pinguinii


Cu studii la Sorbona fiind, in 1897, a fost în apele Antarcticii pe vasul cu pânze Belgica si a fost în zone „unde omul nu pusese nici ochiul, nici piciorul. Stim de la Racovita ca pinguinul antarctic cloceşte două ouă în cuibul familiei, apărat cu grijă de părinţi, „şi acest lucru, ca şi în famiile omeneşti, nu se execută fără larmă”, şi pinguinul papuan, „mai isteţ”, care aplică principiul asocierii: „toţi copiii unui oraş sunt strânşi la un loc într­un soi de pensionat şi sunt privegheaţi de câţiva adulţi ce joacă rolul guvernantelor”. 

Calatoria ca sa vanezi lei  

Vânătoarea e cruzime astazi. Pe vremuri, era sport. Prinţul Dimitrie Ghika-­Comăneşti a vanat lei în Somalia. Si pantere, elefanţi, rinoceri. „În momentul în care ieşim, Douali mă apucă de braţ şi­-mi spune la ureche: A big one! Degeaba casc ochii în direcţia pe care mi­o indică Douali. Şicarii se agită şi mă fac să văd o leoaică ghemuită la treizeci de paşi: o confundasem cu o tufă de ierburi galbene. Se ridică şi porneşte ca o săgeată. Trag!” 

Hai sa vorbim! 

  

Nu simti ca exista o noua religie: calatoritul? Crezi in oferte sau esti fraier.  

Nu vezi ca e anxietate orice calatorie: aoleo, nu-i ca-n pozele de pe net, aoleo, vremea ne-a stricat vacanta, aoleo nu avem aer conditionat. 

Uite reteta Haute Culture:

1. Daca te duci in lumea mare, ce-ar fi sa-ti ceri lucruri simple. Stai ca prostul in piata centrala si priveste-l pe Celalalt. Pentru ca Rag'n'Bone Man o spune bine: 

 

2. Mananca in piata, in targul local, un sandwich taiat de macelar, mezelar, branzar, sub ochii tai. Ar fi asa:

 

3. Bea un vin/o bere/ sau din ce au oamenii aia mai autentic si-apoi vezi un pic de cultura: un tablou, un nimic, o strada, o casa veche cu care se lauda oamenii aia. 

4. Trage si-un tutun pe nas si mergi in zona veche, prin anticariate sau targuri de vechituri. Pierde religia, prejudecatile:

   

5. Nimic nu e obligatoriu. Nici macar fericirea.

  

6. Noaptea du-te-n zonele rau famate. Fara bani si bijuterii. 

7. Nu ti se intampla altceva decat vrei tu. Sunt doar vorbe.

Iti place Istoria noastra? Da like pe contul Facebook si mesaj pe eugen.istodor@hotnews.ro. Iti trimitem desenul Romanilor Calatori. Bun de pus pe tricou! 

DESENE: Marius Veerag


Citeste mai multe despre   























2337 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version