IPS Teodosie a fost pus oficial sub invinuire pentru luare de mita si instigare la fals intelectual   

Pe copiii orfani şi-i dispută Dumnezeu şi primăria. Mai este însă şi o altă ceată de orfani, pe care nimeni nu şi-i ia în cârcă, ateii declaraţi. Ateul e un ipocrit. De ce? Pentru că el crede totuşi în ceva, el crede în Marx. Ateul, adică omul fără Dumnezeu. Din moment ce simţul divin, credem noi, este înnăscut, rezultă că ateul este cea mai mare anomalie, o ratare ontologică de proporţii, un monument penibil al încăpăţânării. Nu există ateism. Ateul declarat ar trebui să se întoarcă la copilărie, când era cu mintea întreagă, să-şi amintească cum bătea cruci să nu fie prins la furat de zarzăre. Copil imposibil, crescut de bone, care nu ştie să piardă, ateul a rămas un infantil care nu-şi găseşte locul. Dacă stă în fund, face hemoroizi, dacă se ridică, produce varice. Singurul lui amor este el însuşi, cariera lui este fructul acestui amor. E firav din fire, îi dă sângele pe nas la promovări şi prime de Crăciun. Stă cu destinul pe spate ca taximetriştii cu prosopul pe ceafă. E rigid, n-are ureche muzicală, se refugiază în rutina de la serviciu şi în iubirea fizică. Iubirea sentimentală implică un for emoţional pe care ateul nu şi-l poate permite, la el totul e materie şi instinct, deci legea junglei. La el, lumea este un balon imens, umflat în fiecare clipă cu gâfâieli de rut şi flatulaţii pretenţioase.
Tipul exemplar al ateului este politicianul, republican prin statut, adică adept al republicii, forma atee de stat, statul fiind, de ceva vreme, laic. În costum la guvernare, cu salopetă în opoziţie, acest oportunist bate cruci pe podiumuri, să se legitimeze întrucâtva, ştie boborul ce poamă e. Şi cum scopul scuză mijloacele, el violează din principiu liberul arbitru, iar conştiinţa morală şi-o extirpă în fiecare lună cu tratamente costisitoare în Dubai şi pe Coasta de Azur. Ateul are diferite specializări. El poate fi un cinic şofer de ambulanţă care-şi plimbă intenţionat prin gropi bolnavii, un poştaş care fuge zâmbind cu pensiile tribului, un normator care nu lasă

Încet, dar sigur, România devine o oaie care se asfixiază în propria ei lână. Coborât din zodia flegmei, băştinaşul, cu pretenţii burgheze acum, îi înjură molcom pe compatrioţi, din lipsă de război. Iar ceilalţi îl înjură aşişderea, tot din lipsă de război. Toţi înjură aşezat sau cu precipitaţii, în acelaşi sens sau în direcţii diferite. Se înjură statul, se înjură legea. Se înjură dogma, se înjură morţii, în special ai mamei. Se înjură casa, masa, şeful, mersul autobuzelor, facturile, penele de curent şi semaforul. Se înjură apa că e udă, cerul că e sus, vântul că e tare, marea că e prea departe, în judeţul Constanţa. Totul e de înjurat, deci e-njurat în consecinţă.
Scuipăm pe tot cu boltă fiindcă ne place cum cade, ne introducem preţioasele noastre picioare în tot fiindcă ne simţim bine. Divertisment, leapşă, bâză de întreţinere. Baba arde şi ţara se piaptănă.
Spargem seminţe în orice împrejurare, iar când apa ne ajunge la gât ne întrebăm de ce nu dă din mâini, pentru noi, primarul. Avem cel mai puternic drept la abandon din teoria generală a drepturilor. Avem cele mai multe fracturi de cot din istoria medicinii. Să fie o chestiune ereditară? Să se fi înjurat şi strămoşii noştri, pe vremea lor, în chirilică? Ce vor fi făcut doi valahi într-un accident rutier feudal, când două căruţe îşi vor fi izbit frontal caii? Să se fi luat la bătaie? Poate.
Preotul nu mai taie de mult timp certificate de comportare, nu mai este de mult timp un reper. El este, în băşcălia generală, ţinta măciucilor, ceafa palmelor şi fundul şuturilor. Oricine poate da în preot, nu-i e peste mână. Acest tip de bădărănie semeaţă a fost cultivat cu precădere în regimul comunist, este cultivat şi astăzi. Sursa? Probabil invidia că el este omul care ne conduce pe ultimul drum…

Ateul subminează toate construcţiile populare, e sceptic chiar şi de persoana lui, pune clor în fântâna lui Manole şi, la meciurile mari, e înclinat să ţină cu ai lor. Ateul are un dinte împotriva religiei organizate. El proclamă că depindem de meteo, de întâmplare, religiosul, determinist, îl contrazice şi vede în toate mâna lui Dumnezeu. Amândoi se întâlnesc în disperare, pe care o rezolvă însă, diferit. Ateul îşi face vânt de pe balcon, religiosul devine nepăsător, lasă ghidoanele vieţii în mâna îngerului. La boală, religiosul se roagă la icoane, ateul la asistentele generoase de pe sticlele de spirt. Ateul tratează moartea cu iodleruri, religiosul cu parastase. În faţa evidenţei minunii, ateul se simte stânjenit, îl trece un soi de varicelă burgheză. El nu înţelege de ce Dumnezeu, dacă ar exista, nu-Şi face propagandă cu suprarealul Lui firesc. Domnul însă, boier mare, e discret, nu te cotropeşte cu minuni, căci asta te-ar militariza, iar El vrea fii, nu talibani. Ateii, de fapt sunt anti-biotici, ei au o problemă cu viaţa, în genere, cu a lor în special, de aceea, mulţi dintre ei fug de neamuri şi se spânzură în baie.

Vedeti, vedem , acum ce urmari poate avea o educatie comunisto-atee – de decenii !!- , in care s-au (de)format generati !! Iata cum lipsa Binelui, Cel viu si adevarat, alungat din scoli, din societate, din suflete, produce asemenea umanoizi, parca trasi la xerox ! : in politica, in presa, in aproape toata societatea.. Toti, toti suntem atinsi de aceste bube leproase.., caci ce ne-a invatat comunismul ? :
- Paraste, toarna, minte, fura, caci a fura devine in termeni comunisto-atei, drept firesc al celui mai bine suspus..
Ce ne mai miram acum de aceste fenomene, care nu se pot numi decat REACTII FIRESTI la DE-MORALIZAREA generala, efectul „ invataturilor ” sistemului ateo-comunist in care am crescut toti cei traitori acum..
Sa nu uitam deci, CAUZELE , iar cei ce acum acuza, sunt aceiasi COMUNISTI – IN „SPIRIT” , formati la scoala denigrarii – coruptiei – minciunii – falsului , la scoala transformarii omului in maimuta………!!
Mai militati, dragilor, impotriva predarii religiei in scoli, de parca tot n-ar fi de ajuns constatarea urmarilor catastrofale ale dominatiei atee venita prin comunism...

... anume, sa faci ce zice popa, sa nu faci ce face el.

Una din diferentele majore intre catolici si ortodocsi era (cred ca nu mai e, daca eu imi aduc bine aminte, am citit undeva ca au adoptat si catolicii punctul de vedere al ortodocsilor) conceptia fata de posibilitatea papei de a gresi. Cel putin pana in evul mediu tarziu, punctul de vedere catolic era ca papa, fiind reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, nu poate gresi. Ortodocsii afirmau ca papa e om, asa ca in chestiuni personale e la fel de supus ispitei ca orice alt om, si doar in chestiunile spirituale Dumnezeu il indruma in asa fel incat sa faca strict voia lui Dumnezeu.

Acuma, chestia asta cu papa poate parea off topic, da' nu e. Ideea pe care vreau sa o subliniez e ca biserica, in planul lumii asteia, e o organizatie ca oricare alta. In plan spiritual insa, biserica nu e formata sau controlata sau condusa de preoti si arhierei, ca persoane, ci e formata de masa mare a credinciosilor si condusa de Dumnezeu. Ce face un arhiereu sau un preot cu viata ce i-a fost data, in plan spiritual, e la fel de relevant pt. biserica vazuta ca organism spiritual pe cat e de relevant ceea ce face ultimul credincios.

Asa ca ma repet: sa faci ce zice popa, sa nu faci ce face el.

Faptul ca ati scos comentariile mele arata cat de bine intentionat este "TRUSTUL". Ca toate celelalte "TRUSTURI" de presa, care lucreaza la comanda! Se pare ca scaunul pe care stati e mai inalt decat teancurile de carti citite. Va doare adevarul, nu? Si cand doare face bine. A fost un experiment. Romania, prin tinerii sau batranii ei traieste in COMUNISM feroce. Nu se poate accepta parerea sau opinia altuia. Asta da exemplu de democratie. Deci, mai straduiti-va! Poate ma voi intoarce in tara daca voi vedea semnale pozitive. Pt cel care "selecteaza" mesajele, "capul limpede": Te-a parasit bunul simt? De ce ai sters mesajele mele? Daca fac o plangere, ce zici? Pt discriminare sau obstructionare. Esti de toata jena!!!