>Daca Arctic ar fi produs vagoane de tren, probabil ca n-ar fi fost la fel de friguroase precum congelatoarele mobile care circula spre Moldova. in România anului de gratie 2008, românii platesc pentru a tremura citeva ore. Daca suna prea brutal, putem cosmetiza imaginea: românii isi permit sa dea bani pentru a auzi suieratul vintului in urechi pe timp de iarna, in trenuri CFR special amenajate. Nu-i asa ca sintem niste excentrici? - scrie subiectiv.ro

Cine-i pune pe fraieri sa circule pe vremea asta?

Acceleratul 1662, Iasi-Bucuresti Nord. Ma urc la ora 7:59, din Birlad. Afara e ger, sper la un compartiment mai calduros in care, eventual, sa prind si eu citeva ore de somn. Sper degeaba, pentru ca inauntru e la fel de frig precum afara. Diferenta e ca nu mai bate vintul. Nici fularul nu vreau sa-l mai dau jos.

Trenul a plecat din Iasi la sase fara zece. Desi, in mod normal, din octombrie si pina in aprilie, mecanicii de locomotiva sint obligati prin regulament sa porneasca motoarele cu o ora inainte, pentru ca in tren sa fie cald cind urca pasagerul, acceleratul 1662 e lasat in voia gerului. “Cine-i pune pe fraieri sa circule pe vremea asta?“, ar fi replica pe care parca o si vad pe buzele mecanicului.

in jur de ora noua, trenul intra in gara Tecuci. Se schimba locomotiva, avind in vedere ca pe ruta Tecuci-Iasi nu exista linii electrificate. Adica trei ore de ger, dintre care una suportata doar de mine. Frigul continua sa patrunda in oase, mi-au inghetat picioarele, am miinile vinetii si simt cum imi bate vintul pe la urechi. in tot vagonul, compartimentul asta e singurul in care curentul nu reuseste sa ma taie.

- Nu se poate asa ceva! - Ba se poate!

Pe bancheta de vizavi, o tipa de vreo 30 de ani vorbeste la telefon in italiana. E plecata din tara de citiva ani si a aterizat in România de sarbatori. Are avion a doua zi, dar se opreste pe la Ploiesti. Spune ca asa ceva nu se poate, e imposibil. Ba e cit se poate de posibil, ii raspund. Tocmai ce are dovada.

“Mi-am luat bilet la clasa I pentru ca am crezut ca o sa fie mai cald“, imi spune. “Un milion” a costat-o de la Iasi pina la Ploiesti. Sta zgribulita, cu o geaca destul de groasa pe spate si cu paltonul peste picioare. “Nu se poate asa ceva! Nu dau nici un strop de caldura, ne lasa sa tremuram. si e accelerat, si mai e si clasa I. Astea-s conditii? E imposibil asa ceva!“. Se vede treaba ca n-a mai fost de mult prin tara si nu stie cum stau lucrurile. Pe de alta parte, si eu aveam ceva mai multe pretentii de la un accelerat, desi nu stiu de ce ma mir: cu o zi inainte, cind am plecat din Bucuresti, am mers cu un rapid in care vagoanele de clasa a doua aratau in ultimul hal. Cel putin era cald. Sauna, dar macar nu tremuram.

Unde-i fum e si caldura

Pe principiul clasic al supravietuirii, “unde-i fum e si caldura“, ma indrept catre capatul vagonului si imi aprind o tigara. Nu sint singur, mai sint inca vreo trei oameni, iesiti “sa mai inmoaie oasele“. Unul dintre ei, dupa citeva clipe de gindire, se apuca de injurat: “‘R-ar ai dracu’, asa e la noi, in România, cu cefereul, ori te coci in compartiment, ori te pisi pe tine de frig!“.

Da, am fumat in tren. Cineva ma intreaba daca nu imi iau amenda daca vine controlorul. “Nu, ca i-am spus si lui. Mi-a zis sa ma feresc de patrulele care mai circula pe tren, ca aia-s cu amenzile“. Colega de compartiment, iesita la tutun, imi replica: “ii respectam si noi cit ne respecta si ei pe noi. Asta e bataie de joc!“. Curat murdar, coane Fanica, i-as raspunde.

Unul dintre cei iesiti la fumat imi spune ca el are doi copii mici. Se intoarce in Bucuresti cu nevasta, pustiul de cinci ani si mezinul de doi ani. “Frate, eu nu pot sa tin copilul sase ore in frig. Nu pot sa il dezbrac pentru ca face pneumonie, nu pot nici sa-l tin asa pentru ca o sa tremure ca naiba la coborire. Astia-s cretini, nene!“.

Am facut blatul

M-am urcat in tren fara sa-mi cumpar bilet. Voiam sa iau de la controlor, apoi mi-am dat seama ca nu merita. Am asteptat sa vina nasu’ si l-am intrebat daca “merge” pina la Bucuresti. Se gindeste citeva clipe si-mi raspunde ca vorbim mai tirziu. Pe la Focsani, ma cheama in compartimentul gol de alaturi si imi spune ca prin vagonul opt e un veteran de razboi caruia nu i-a venit insotitorul, asa ca ma trece pe mine. il intreb daca mosul vrea sa-si ia partea. Sau cui trebuie sa-i dau bani? imi arata indreptindu-si degetul catre el. Nu trebuie sa ma mut nicaieri, pot sa stau linistit unde sint.

Daca as fi luat bilet intreg la clasa I, ar fi trebuit sa platesc peste 60 de lei. La clasa a doua, aproape 40. ii intind 25 de lei si il intreb daca e bine. El rinjeste satisfacut si imi intinde biletul. Am rezolvat-o si pe asta. Aproape de Ploiesti, stind de vorba cu o cucoana urcata din Buzau, ii explic tarasenia. “Pai si ce? Unde-i problema? Ce rost avea sa dati banii daca tremurati cu haina pe dumneavoastra?“, imi spune.

Cinci ore de ger

La Buzau, in compartiment urca alte trei persoane, cu bilet cu loc. “Cica nu mai au locuri la clasa a doua“, mi se explica, desi trenul e pe jumatate gol. Cineva isi da jos haina. Abia acum se simte ca s-a mai incalzit un pic, desi diferenta mi se pare insesizabila. Dupa trei ore de dirdiit, mie inca mi se pare ca temperatura e sub -5 grade. Abia dupa jumatate de ora imi agat haina in cui.

Curios lucru, in afara de “sagetile” de pe ruta Iasi, introduse probabil ca sa para lumii ca s-au facut si prin Moldova niste modernizari, toate garniturile sint vechi. Vagoanele au peste 30 de ani de la data fabricatiei, locomotivele sint la fel de proaste ca inainte de Revolutie, iar vintul sufla la fel de rece ca intotdeauna. Probabil ca acceptiunea conform careia Moldova e o zona saraca trebuia scoasa in evidenta si de CFR. Altfel nu reusesc sa-mi explic de ce un rapid arata ca un personal in Moldova, respectiv precum un tren strain cind pleaca din Bucuresti spre Brasov.

Sado-maso

Bataia de joc a CFR fata de platitorii de bilete scoate in evidenta un sadism crunt. Oricit de masochist ar fi românul, nu poti sa induri la nesfirsit. si oricite bancuri ar exista, daca locuiesti in Moldova nu inseamna ca esti obligatoriu mai prost si ca meriti niste carute care circula pe sine.

Cu toate astea, atit CFR, cit si Ministerul Transporturilor se mindresc de achizitia trenurilor care circula spre munte. Cine a calcat de curind in Gara de Nord cu siguranta a apucat sa vada ilustratiile de pe pereti in care apar noile vagoane. si totusi…

in Italia, o calatorie cu trenul pe o distanta de aproximativ 300 de kilometri costa in jur de 30-40 de euro. in România, pe o distanta similara, CFR te taxeaza cu aproximativ 100 de lei. Adica aproximativ aceiasi bani, insa distractia nu-i nici pe departe la fel. Ba dimpotriva, trebuie sa fii masochist sa scoti banii astia din buzunar ca sa tremuri timp de cinci ore intr-un accelerat sau intr-un rapid prin care bate vintul de la un capat la altul, intr-un compartiment in care geamul nu se inchide cum trebuie, iar usa nu se inchide deloc. si cica am implinit un an de cind sintem europeni cu acte-n regula. Atit de europeni, incit WC-urilor din vagoane nu poti sa le spui nici latrine, daramite bude.

Mai multe fotografii pe blogul subiectiv.ro