Volumul Cadaverosimil de Toby Litt va fi lansat intr-un mod mai putin obisnuit. Evenimentul, care va avea loc joi, 4 septembrie, de la orele 19:00, la Libraria Carturesti, va consta intr-un spectacol de teatru/performance pus in scena de trupa act1book1. In cadrul acestuia, tinerii regizori Andrei Grosu si Ioana Petre propun un concept de ‘lectura vizuala’ – experimentarea procesului de trecere de la litera si cuvant la imagine si senzatie prin mixed media.

Proiectul act1book1 propune o abatere de la formalismul lansarilor de carte, prin transpunerea textelor in medii multiple - teatru/performance/visual. Lectura vizuala se doreste a fi un alt mod de introducere a publicului in actul de interpretare a cartii – interactiv versus formal, afectiv versus detasare critica si o incercare de dezvoltare a raportului cititor-spectator-lectura-spectacol.

Potrivit editurii Curtea Veche, cel mai bine primit roman de pana acum al lui Toby Litt, Cadaverosimil prezinta o po­ves­tire para-politista londoneza alerta, pe alocuri sur­prinzatoare, despre consecintele unui dublu omor planuit sa aiba loc într-un restau­rant cu aspect de morga de lux, care însa reu­seste numai pe jumatate: Lily si Conrad sunt îm­puscati cu câte trei gloante chiar la masa. Daca ea moare pe loc într-o baie de sânge, analizata apoi cu precizie de autopsier, el supra­vie­tuies­te, grav ranit. Dupa ce se re­pune pe picioare, Conrad li se substituie poli­tistilor, despre care crede ca nu fac mare lucru pentru a elucida moartea fostei actrite în ascen­siune cu care fusese logodit, si porneste o an­cheta perso­na­la, înfruntând o serie de indivizi brutali ce îl urmaresc si vor sa-l opreasca, secreto­mania politiei, hartuirile jurnalistilor, conso­lându-se de pierderea iubitei cu prietena cea mai buna a acesteia, dar si cu mama ei, în încer­carea de a afla mai multe amanunte pe care numai femeile pot sa le stie despre ea, hartuin­du-i el însusi pe cei doi actori pe care-i banu­ieste ca l-ar fi angajat pe asasin — totul ca sa înteleaga de ce si cum, pentru ca apoi sa se poata raz­buna pe masura.

Povestirea, scrisa ca un scenariu de film, este in opinia recenzistei revistei Elle, Eithne Farry, "o analiza interesanta a placerii de a vedea violenta si moartea ca pe niste distractii. Inte­ligent, dar cam lipsit de suflet.“