"As fi fost ingrozit sa am 20 de ani si sa trebuiasca sa ma pliez pe lumea de astazi, pe asteptarile infernale, in acest purgatoriu, in aceasta bolgie in care ne aflam. Macar noi am fost in lupta cu ceausismul - o lupta idioata, tampita, inegala, dar aveam un adversar, aveam un rost de a fi. Eram cavaleri, luptam cu un dusman, evadam pe verticala. Dupa '90 au venit toate libertatile pe orizontala. Noi nu detineam nimic, dar aveam totul. voi aveti totul si nu aveti nimic", a explicat criticul literar si eseist Dan C. Mihailescu zilele trecute, la Godot Cafe-Teatru, in cadrul evenimentului "Vin vechi si lume veche. Gusturi, rafinamente si traditii".

Dan C. MihailescuFoto: HotNews.ro / DP
  • Cu ce carti au crescut marii intelectuali ai Romaniei de azi
  • Calofilie, "calocacatie" si pledoaria pentru caligrafie
  • Cel mai mare rau din viata tinerilor de astazi
  • Lumea desenelor lui Disney vs "ororile" japoneze
  • O deosebire intre generatia de ieri si cea de azi
  • Cum sa dansezi Moby Dick in maieu, pe vremea lui Ceausescu
  • Un motiv de optimism - cazul liceului Jean Monnet

Citeste si:

Cu ce carti au crescut marii intelectuali ai Romaniei

"Am dat un volum anul trecut - "Cartile care ne-au facut oameni". Eram Gabriel Liiceanu, Plesu si eu si am spus "domnilor, uite, ma intreaba lumea, parintii - "domnule profesor, am un baiat de 14 ani, care nu vrea sa citeasca decat cinci carti. Mi-a spus ca in vara asta citeste de hatarul meu patru-cinci titluri". Eu: "Da! Depinde ce material aveti. Vreti sa va fac un frac sau un spilhozen? Aveti un baiat aventuros, viril, sportiv, sau retractil, acneic? Ce temperament are? Sa stiu - il bag pe Jack London, Winnetou, Jules Verne, Shakespeare...?"

Cand Eminescu caligrafia literele alea de 200 de ori, superbe, barocul ala nebun, o facea ca sa-si organizeze fluxul mental, sufletesc.

Dan C. Mihailescu, critic literar

Si am zis sa luam cat mai multe persoane - Manolescu, Liiceanu, Patapievici, Blandiana, Djuvara, Boia, Plesu - sa spuna fiecare ce lecturi l-au copt in viata. Eu eram sigur ca fiecare a copilarit cu Kierkegaard, cu Shakespeare, cu Hegel. De unde? Zece barbati din 19 eram cu Jules Verne - Insula misterioara. Bravo dom'le, chapeau! Deci lucrurile astea sunt normale: Winnetou, Jules Verne, basme chiar. Cred ca in primul rand basmele fac foarte bine la 7-8 ani, din cat sunt mai absurde si de un anacronism tot mai traznitor. De fapt, ce sunt desenele animate de astazi? Tot basme cu Fat-Frumos".

Caligrafie, calofilie, kalokagathie

"Erau niste copii de 14-15 ani care m-au intrebat care cred eu ca e raul cel mai mare din viata lor. Si zic "nu numai din viata voastra, ci si din a noastra: dizarmonia". Si am spus: "toata lumea sa scoata o foaie de hartie" - oroarea lin liceu. "Incercati sa caligrafiati acest text cu pixul: "Dragii mei, aflati ca sunt bine, sanatos, ceea ce va doresc si dumneavoastra"." Nici unul din sala nu a reusit necum sa faca toata fraza, sa faca "d-r-a-g-i-i mei". Nu mai stiu ce inseamna caligrafia. Caligrafia nu este o joaca! Nu le mergea mana. Se scoala de dimineata cu cearcane si intra in Facebook sa vada ce i-a spus ala asta noapte.

Generatia mea s-a format cu desenele animate ale lui Disney: asta inseamna armonie par excellence. Nici un unghi drept, ascutit, rau.

Voi v-ati format in ororile astea japoneze, cu tunuri cu laser, cu Razboiul Stelelor, totul este unghi drept, casant, linii, intepatura, rupere, spargere, totul este fragmentar.

Dan C. Mihailescu

Cand vad cum vorbesc in mobil, in metrou: "Unde esti?" "In vagonul doi" si coboara amandoi si vorbesc pana se intalnesc si dau mana... Asta nu este egalat decat pe cei doi tipi de la wc-ul public de la Universitate: s-au revazut si voiau sa dea mana exact cand erau in exercitiul mictiunii.

Le-am spus cum caligrafia este o chestie de exorcizare mentala, arabii, cand fac litere, isi tin rasuflarea. Caligrafia se leaga de calofilie - iubirea de frumos, de armonie, iar cand le-am mai si trasnit ca bata-n balta despre kalokagathie, i-am amutit. Nu stia nimeni ce inseamna. Stiau de "mens sana in corpore sano", sau "in corpore barosano", cum mi-au spus ei, dar nu mai stiau ce inseamna armonia sufleteasca.

Cand Eminescu caligrafia literele alea de 200 de ori, superbe, barocul ala nebun, o facea ca sa-si organizeze fluxul mental, sufletesc. Caligrafia, pana cand tasneste litera aia din penita voastra, trece ca sarpele kundalini prin noi".

O deosebire intre generatia de ieri si cea de azi

As fi fost ingrozit sa am 20 de ani si sa trebuiasca sa ma pliez pe lumea de astazi.

Macar noi am fost in lupta cu ceausismul - o lupta idioata, tampita, inegala, dar aveam un adversar, aveam un rost de a fi. Eram cavaleri, luptam cu un dusman, evadam pe verticala.

Dan C. Mihailescu, critic literar

"N-au priceput prea mult. Si le-am spus "haideti sa va dau alta deosebire enorma fata de noi. Generatia mea s-a format cu desenele animate ale lui Disney: asta inseamna armonie par excellence. Nici un unghi drept, ascutit, rau, nu gasiti in Disney - totul este rotund, bucla, blanita, dulceata, melodicitate, armonie. Voi v-ati format in ororile astea japoneze, cu tunuri cu laser, cu Razboiul Stelelor, totul este unghi drept, casant, linii, intepatura, rupere, spargere, totul este fragmentar. Voi lucrati numai cu prefixul "dez-": dezumanizare, decerebrare, desfacere, deconstrunctie. Or noi am fost formati cu "re-": refacere, recoagulare, recuperare. Este o mare deosebire intre noi si va compatimesc".

De aia am si avut un articol: "Sunt fericit ca nu mai am 20 de ani". As fi fost ingrozit sa am 20 de ani si sa trebuiasca sa ma pliez pe lumea de astazi, pe asteptarile infernale, in acest purgatoriu, in aceasta bolgie in care ne aflam. Macar noi am fost in lupta cu ceausismul - o lupta idioata, tampita, inegala, dar aveam un adversar, aveam un rost de a fi. Eram cavaleri, luptam cu un dusman, evadam pe verticala. Dupa '90 au venit toate libertatile pe orizontala. Noi nu detineam nimic, dar aveam totul. voi aveti totul si nu aveti nimic".

Un motiv de optimism - cazul liceului Jean Monnet

Noi dansam soloul de baterie al lui John Bonham din Moby Dick in maiou.

Noi dansam Deep Purple - Speed King, dupa o sticla de Murfatlar corabioara 14,50 lei, la 16 ani, de rupeam.

Stim si noi cum e rockul.

Dan C. Mihailescu, critic literar

"Am fost la Jean Monnet, acum vreo 4-5 luni, zic "ce caut eu la Jean Monnet? Ma rad astia, cu cinci telefoane mobile, baietii grei cu seringi, cu etnobotanice pe ei... Am dat de o aula cu 400 de copii minunati. Le-am spus: "bre, eu eram sigur ca voi sunteti "sex, drugs si rock'n'roll"." "Suntem si de-alea!" Citeau Bulgakov, Thomas Mann. M-a intrebat unul de diferenta dintre Thomas Mann si Hermann Hesse. La Monnet...! Rupere!

Adevarat ca erau si vreo trei acolo in sala care mi-au spus "dumneavoastra n-ascultati seara decat Bach, nu? Si atunci am intrat si eu in limbajul lor si le-am spus: "Taticu', noi dansam soloul de baterie al lui John Bonham din Moby Dick in maiou. Noi dansam Deep Purple - Speed King, dupa o sticla de Murfatlar corabioara 14,50 lei, la 16 ani, de rupeam. Stim si noi cum e rockul - eu sunt ahtiat dupa Bach, dupa Zeppelin, dupa Zavaidoc. Le-am cantat si soloul din Sunshine of Your Love.

Nu vreau sa "de-diabolizez" eu un liceu care e cu cearcane destul de mari, dar peste tot exista oameni de acest gen. Am fost la licee, la Lazar, in Sibiu, unde m-au luat baieti grei: legionarism - ce facem cu Horia Sima? Am fost la liceul Bacovia, din Bacau, unde am avut atelier despre traducerile porno in romaneste. Am avut la liceul Unirea din Focsani un debate despre cat mai pot fiinta localismul si nationalismul intr-o lume internetizata, mondializata. Peste tot, va jur, am avut o asemenea lovitura la scepticismul meu (ca "tout est foutu" si ca tinerii de astazi sunt pierduti, drogati, inutili), incat mi-am relativizat foarte dur opiniile, eu fiind un om care sunt expus la extrema, la generalizari: toti romanii sunt lenesi, toti nemtii sunt tampiti, plini de bere... Ei bine, nu! Nimic nu merge asa, totul trebuie luat "cum grano salis", la nisa, pe sertare".