Am incercat o gluma ironica in primul articol din seria privind traseul in justitie al dosarelor fostului premier. Spuneam acolo ca dl Nastase cere justitiei sa nu-l trateze ca pe un bloger (adica un om obisnuit) ci ca pe un ministru » prim-ministru, ceea ce nu ar fi tocmai corect. Ei bine, se poate spune, parafrazand expresia engleza, ca gluma e pe mine, si e de-o veselie nebuna, sufocanta.
Dovedind ca justitia din tara asta e o gluma ironica, sugestia mea a fost, pur si simplu, luata in serios. A devenit chiar precedent.
Primul pas a fost facut de Curtea Constitutionala. Interpretand... creativ textul legii fundamentale, curtenii au stabilit ca si fostii ministri trebuie sa fie protejati de urmarirea penala la fel ca ministri in functie. Al doilea pas a fost facut de ICCJ.
Nu ma refer la faptul ca au decis ca dl Nastase trebuie sa beneficieze de decizia CCR, cu asta sunt intru-totul de acord, asa cum am mai spus. Ma refer la faptul ca aceeasi inalti judecatori au decis ca intreaga urmarire penala trebuie refacuta. As vrea si eu sa inteleg cum se poate justifica decizia asta.
Editorialul Cotidianului trateaza decizia din punctul de vedere al bunul simt si logicii simple:
Ramin valabile actele de urmarire penala realizate in perioada in care legea raspunderii ministeriale nu impunea aviz de la Cotroceni si pentru fostii ministri? In exact 17 rinduri, pline de logoree juridica si lipsite de orice motivatie, inaltii judecatori zic ca nu. Ca trebuie refacute si actele de urmarire penala efectuate inainte de decizia Curtii Constitutionale.
Asta ridica o problema pe care am mai comentat-o: ce ar fi trebuit sa faca atunci procurorii? Sa ceara un aviz pe care legea in vigoare atunci nu-l prevedea? Si daca-l cereau, pe ce baza legala l-ar fi dat Cotroceniul? Si daca presedintele dadea totusi avizul, nu sarea eminentul jurist Adrian Nastase sa tipe ca s-a incalcat legea? Asupra acestor dileme, din care nu putem iesi, Luminata Curte nu
ne lumineaza nicicum. Practic, aceasta parte a sentintei arata ca si cum s-ar legifera retroactiv un fel de vid legislativ in care ne-am aflat fara sa fi bagat de seama. (Liviu Avram - “Cine-i matura lui Nastase prin Inalta Curte”)
Foarte corect. Asa cum am tot spus, procurorilor nu li se poate reprosa nimic, din contra, impostura politicienilor, completata se vede treaba cu cea a confratilor in robe de judecatori, le compromite munca facuta perfect legal. Si aici intervine observatia mea: nu este pe deplin adevarat ca exista un vid legal in aceasta privinta.
Argumentul bunului simt este completat cu argumentul legal, caci, in cazul in care inaltii judecatori si-au uitat, rolul lor este sa interpreteze legea si sa decida in functie de ea. Or avem un Cod de Procedura Penala care spune, in aceasta privinta, asa:
“Incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.
[...] Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.” (CPP art. 197 alin (1) si (4))
Au reusit oare judecatorii, in logoreea respectiva, sa explice de ce lipsa unui aviz procedural dat de un politician il “vatameaza” pe dl Nastase atat de rau, incat doar anularea intregii urmariri penale poate sa-l vindece? Cu atat mai mult cu cat actele respective au fost obtinute, la data respectiva, in conditii de deplina legalitate! Lipsa unei decizii politice prealabile
afecteaza in orice fel probele adunate? Cum anume? Fara “Ok”-ul prezidential nu se poate afla adevarul? Cum asa? Sigur, ma gandesc ca statul si statutul de om de rand in fata justitiei ii vatameaza profund orgoliul fostului premier, dar parca rolul justitiei este sa-i protejeze drepturile legale, nu aroganta aflata in suferinta.
Dar completul celor trei (judecatorii Stefan Pistol, Angela Dragne si Florica Glodean) are, se pare, cu totul alt rol.
Dar nici macar asta nu e cea mai gogonata. In aceeasi decizie, Curtea stabileste ca si celorlalti inculpati din dosar trebuie sa li se refaca ancheta! Nu doar ca intrebarea de mai sus devine cu atat mai lipsita de orice raspuns logic sau legal in acest caz, dar, de la inaltimea ei ametitoare, ICCJ a facut un abuz pe care doar CCR isi rezervase dreptul de a-l face : a adaugat la Constitutie.
Huo, neseriosilor, ati incalcat separatia puterilor de abuz in stat. Cum spune editorialistul Cotidianului, efectul deciziei acesteia e ca acel art. 109 din Constitutie nu protejeaza doar ministri (cum scrie explicit acolo), nici macar doar ministri si fostii ministri (cum au interpretat CCR) ci si coinculpatii in dosarele cu ministri si fosti ministri.
Mandatul de complice de ministru trebuie, se pare, protejat constitutional. Eu sugerasem ca fostul ministru sa fie judecat ca un simplu blogger.
Cu un haz nebun, Curtea a decis ca am dreptate, in sensul ca si un simplu blogger trebuie tratat ca un fost ministru, daca a avut inspiratia de a face afaceri suspecte impreuna cu el : fara avizul politic urmarirea penala e ilegala si deosebit de vatamatoare.
E un fel de imunitate extensibila, ministri nu au doar privilegiu de a-si pilota spre deriva dosarele penale, sub adapostul protectiei politice, dar pot sa ia si autostopisti! ICCJ, Inalta Curte de Casatie a Justitiei.
