Este un film subtil, dand impresia de vechi, desi este foarte nou, are doar un an de cand s-a «nascut». Stiti superstitia aceea despre care vorbesc miresele in preajma nuntii, sa aiba «ceva nou, ceva albastru si ceva vechi».
Ei bine, daca tinem cont ca unele scene se petrec pe malul Oceanului, daca tinem cont de anul productiei, de felul in care este subjugat spectatorul si de problemele personajelor, precum si de faptul ca imaginile alb-negru te fac sa te simti in acelasi timp din alte vremuri, avem exact ceva albastru, ceva nou si chiar ceva vechi.
"Aaltra" are si cateva handicapuri, mai ales prin prisma publicului lar autohton:
este o pelicula franceza, nu are actiune (in afara de momentul in care o masina agricola intra doi barbati), ci mai mult introspectie (subiectul favorit al francezilor, nu-i asa?), nu ne ia ochii cu o poveste de dragoste ravasitoare care sa-i puna in umbra toatele celelalte aspecte.
Ba, din contra, personajele principale ale acestei comedii negre sunt doi barbati, care nu inalta spiritul si nu inflacareaza inima, iar «decorurile» sunt oarecum terne si «orasenesti». Poate chiar si un pic tovarasesti.
Cu toate acestea, este excelent. Este un produs tipic francez, deci superb pentru cei care apreciaza ce a nascut aceasta tara. Cei care «tin cu America» in materie de productii cinematografice, vor jubila crezand ca au motiv sa sustina inca o data ca francezii se descurca mai bine la baut vin, mancat branza si sedus femei, decat la film.
In orice caz, "Aaltra" are ca punct de plecare un program de televiziune, dar este mult mai reusit decat acela.
Compasiunea nu curge in exces
"Aaltra" spune povestea a doi barbati, unul om de afaceri, deci cu o pozitionare sociala mai de «top", celalalt - un muncitor la o ferma.
Intr-un mod ciudat, Ben si Gus sunt uniti in suferinta: o masina agricola ii loveste in plin, in timp ce, ca doi buni vecini, se certau de mama focului intr-un lan de porumb, cu o urmare total nefericita: vor ramane pe viata in scaunul cu rotile.
Perechea de paraplegici cuprinsi de ostilitate reciproca este interpretata de doi "non-actori" Benoit Delépine si Gustave Kervern. Un singur lucru il au in comun: dorinta de a merge in Finlanda, pentru a-l gasi pe producator si a-i cere despagubiri.
Pe tot parcursul filmului, protagonistii se gasesc pusi in situatii bizare, fie ca e vorba de o petrecere in stil "trash" ori de au probleme cu o familie de olandezi.
Unul dintre lucrurile cele mai amuzante din toata pelicula este tocmai unul care ar trebui sa starneasca indignare: faptul ca aceste doua personaje centrale se dovedesc a nu avea nici o remuscare in a profita de cei care sunt suficient de fraieri pentru a le oferi ajutor.
Asta este bine, pentru ca «Aaltra» se dovedeste sa vorbeasca frumos despre doi insi cu handicap grav, dar fara a lua tonul zaharisit de mila exagerata cum se intampla deseori cand se vorbeste in societate despre astfel de persoane. Cu alte cuvinte, compasiune, dar nu un siroi de lacrimi inutile.
Pelicula a primit cateva premii si nominalizari la festivaluri de film precum cel de la Copenhaga, Londra sau Rotterdam.
