Tema zilei: Directiva Bolkenstein! Vorbim limbi staine, nu-i asa? V-a intrebat cineva la serviciu, astazi, despre ea? Era vreun afis la super-market cu asa ceva? Ori la Primarie? A zis ceva Presedintele Basescu ori doamna Udrea despre asta, la televizor?

V-ati certat de dimineata cu sotul/sotia din cauza paragrafului 3, articolul 45, din sus-numita directiva? NU, mai mult ca sigur! Ei bine, starea aceasta de fericire paradisiaca, in care va permiteti luxul de a nu va pasa, nici cit negru sub unghie, de ceea ce face si zice Europa-institutionala, va inceta cit de curind.

O data cu integrarea efectiva, cel mai probabil la 1 ianuarie 2007, veti fi alungati din paradisul unduitor-melancolic al spatiului mioritic si pusi sa dati piept cu realitatea cruda a vietii de european.

Iar daca nu stiti ce zice si ce face Directiva Bolkenstein si alte mii de directive si reglementari ale Uniunii Europene, ori decizii ale Curtii Europene de Justitie, o sa platiti sec si din gros, din saracia, ori bogatia de care dispuneti!

Cind si-a propus sa devina un spatiu economic integrat, Uniunea Europeana a dat o definitie clara si simpla acestui concept: libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor, persoanelor si serviciilor. In spatele acestei simplitati carteziene se ascunde, insa, un iad al complicatiilor legale si politice care face atit de anevoioasa istoria integrarii, chiar si in spatiul Uniunii.

Aplicarea masurilor menite sa realizeze conceptul s-a facut ceva mai apasat in ultimii 20 de ani, treptat insa si inegal in privinta celor patru mari sectoare - marfuri, capital, persoane, servicii.

Daca circulatia libera a marfurilor si a capitalurilor este realizata, o data cu crearea monedei unice, circulatia libera a persoanelor pe piata fortei de munca este restrictionata, mai ales pentru tarile nou venite, iar libera circulatie a serviciilor este in epoca pietrei neslefuite!

De aceasta realitate au trebuit sa-si dea seama, in cele din urma, si oficialii Comisiei Europene, cu atit mai mult cu cit ponderea serviciilor in totalul activitatilor economice, la nivelul UE, este de peste 60%. De aici, s-a nascut initiativa domnul Bolkenstein.

Dupa doi ani de munca, consultari si negocieri, el a formulat cadrul de reglementare pentru asigurarea treptata a pietei unice a serviciilor, la nivelul UE. Nici daca ar fi dat buzna intr-un cimp de mine, n-ar fi avut o viata mai agitata si mai plina de surprize, evident, neplacute!

Pentru a realiza obiectivul crearii unei piete integrate a serviciilor, la nivelul UE, Directiva Bolkenstein nu prescrie nemijlocit solutii legislative, ci delimiteaza cadrul de reglementare, bazat pe citeva principii, dintre care esential este principiul tarii de origine.

Conform acestuia, prestatorul de servicii este supus reglementarii doar intr-un singur loc si anume in tara in care este stabilit. Statele membre nu trebuie sa restringa serviciile furnizate de un prestator stabilit in alta tara membra.

Acest principiu permite unui prestator sa livreze servicii in oricare dintre tarile membre, fara a mai fi supus unor restrictii legale, fiscale, operationale sau de orice alt tip, care se aplica eventual in celelalte tari.

Controlul privind calitatea serviciilor si orice alte reglementari menite sa apere consumatorul si sa rezolve eventuale litigii se realizeaza intr-un singur loc si anume in tara in care furnizorul de servicii este stabilit.

Asa s-a nascut mitul "instalatorului polonez". Iar substratul lui este cit se poate de material. O firma de instalatii, sa spunem, din Polonia, ar putea sa-si ofere serviciile oriunde in spatiul UE, in conditiile definite esentialmente de piata poloneza, adica la preturi mult mai scazute decit cele cu care opereaza firme din Germania sau din Franta.

Implicatiile sint uriase in structurarea financiara, pe piata fortei de munca, a raporturilor patronat-sindicate.

Iar pentru a face lucrurile si mai complicate, se pune intrebarea: Ce se va intimpla cu serviciile publice?, sustinute esentialmente prin contributii de stat sau ale comunitatilor locale?

Chiar si in prezenta unui complicat sistem de "compensatii" intre state, pe care Directiva il contureaza ca solutie, rezultatul previzibil este ca cetatenii Europei, ca tendinta, vor incerca sa acceseze serviciile de care au nevoie acolo unde ele sint mai ieftine. Furtuna se transforma pur si simplu in uragan de gradul 5!

Constient de revolutia pe care o introduce, Bolkenstein s-a grabit sa se refere in paragraful imediat urmator al Directivei la derogarile de la aplicarea principiului fundamental enuntat, prelungite vreme de cinci ani, pentru a proteja anumite sectoare de servicii publice, pentru a elimina treptat dificultatile de armonizare legilativa si administrativa.

Textul integral are nu mai putin de 87 de pagini si putini din cei care-l dezbat zilele acestea, chiar pe culoarele Uniunii, l-au citit de la un cap la altul. Citi l-au inteles, ramine un mister. Cert este ca dezbaterea a iesit rapid din zona tehnica, refulind in politic.

Cele doua mari tabere, care se infrunta inca din prima zi a constructiei europene, si-au sapat repede transeele. Integrarea spatiului economic nu se poate face, practic, spun adeptii politicilor liberale, decit deschizind pietele, reglementind nu mai mult decit strictul necesar si lasind realitatea interactiunii dintre furnizorul si cumparatorul de servicii sa-si sape singura albia.

Sariti, la arme cetateni!, au strigat partizanii protectionismului, "Liberalismul omoara Europa sociala"! Batalia aceasta, temeinic organizata, a fost perfect ilustrata de negocierile si de votul din Parlamentul UE.

Ca sa poata trece directiva, partizanii liberalizarii au trebuit sa faca sacrificii: au renuntat chiar la principiul de baza, cel al tarii de origine! Au cedat ceva, insa, si protectionistii, acceptind ca reglementarile locale, suplimentare, privind serviciile, nu pot fi discriminatorii si nici disproportionate, ceea ce inseamna o portita deschisa pentru concurenta.

In forma de compromis, Directiva a fost aprobata de Parlamentul Uniunii cu 394 voturi pentru, 215 impotriva, 29 abtineri. Mitul "Instalatorului polonez" a murit, traiasca "Instalatorul european de tranzitie, mai mult politizat decit liberalizat".