Oare ce proceduri ar folosi Lucian Bolcas sa bage coruptii la puscarie in 24 de ore? Nu insistati cu raspunsul, intrebarea e mitocaneasca.
Prin campania electorala, C.V. Tudor spunea ca, daca vine la putere, in 48 de ore ii baga pe toti coruptii la puscarie. L-am auzit recent cum ca a gresit zicind 48 de ore. Dar nu-l lovise un acces de ratiune, pentru ca a continuat: „De fapt, am vrut sa spun 24 de ore". A urmat un hahait gros, ca de sofer de TIR care tocmai a claxonat o biciclista.
Ma gindeam la hahaitul respectiv urmarind discursul lui Lucian Bolcas la dezbatarea parlamentara pe marginea perchezitiei. Dupa ce s-a autodeclarat „foarte jurist" in ziua respectiva, a spus ca Domnia sa si PRM nu au nici un interes politic in chestiune, dar e vorba de principii si proceduri care trebuie urmate cu sfintenie intr-un stat de drept.
E drept ca a citat trunchiat din Codul de procedura penala, dar altfel e laudabila preocuparea Domniei sale pentru proceduri si reguli. Imediat dupa vot, eram la o televiziune unde a intervenit telefonic. Multumit de rezultat si convins ca statul de drept a fost salvat.
L-am intrebat cum crede un „foarte jurist" ca si-ar indeplini PRM promisiunea de a inchide coruptii in 24 de ore? Care anume dintre procedurile atit de dragi domnului Bolcas ar fi urmate? Oarecum trezit din euforie, a biiguit ceva din care nu se intelegea mai nimic. I-am replicat ca in 24 de ore nici macar citatiile pentru audieri nu ajung la corupti.
E vorba de o metafora, zice sfatos, afirmind practic ca seful sau de partid face promisiuni in metafore, adica vinde gogosi electoratului. I-am sugerat sa se mai sfatuiasca totusi cu C.V. Tudor privitor la proceduri, moment in care manieratul peremist m-a facut mitocan si a spus ca nu mai vorbeste cu mine.
E si asta o forma de schizoidie politruca: sa iti dai aere de lord al statului de drept intr-un Parlament unde ai ajuns pe listele partidului care promite mitraliere pe stadioane. Si nu este primul peremist care vrea sa treaca drept om cu scaun la cap, dar are reactii fudule pus in fata vorbelor propriului sef suprem. Episodul respectiv mi-a adus aminte de o alta emisiune, imediat dupa alegeri.
Eram invitat alaturi de un senator PRM care vorbea molcom, genul de bunicut adorat de nepoti. La telefon a intrat Ion Solcanu de la PSD si au inceput sa se gratuleze reciproc: ce bine colaboreaza in Parlament, ce mult se respecta unii pe altii etc.
Am intrerupt momentul de amor senil, amintind ca doar cu trei luni inainte seful PRM publica pe prima pagina stirea ca detine o caseta cu seful PSD (atunci era Nastase) facind sex cu un ministru la Palatul Victoria.
Amindoi oamenii de bine au pastrat o tacere apasatoare, iar bunicutul peremist imi arunca priviri de gen: „Ce-mi facusi, golanule!", de parca eu publicasem grozavia in ,,Romania Mare".
Am mai vazut genul acesta de reactie: nu trebuie sa-l luati in serios, domnul Vadim e un poet, se aprinde, dar noi il adoram asa cum e. Intre timp, dam lectii de democratie stalinistei Macovei.
