Cine spune ca PSD e un partid fara busola se pripeste. Dimpotriva, PSD e chiar bine orientat spatio-temporal. Pentru ca e vara, liderii partidului au apucat-o care incotro. Lui Geoana, busola nu-i arata decat nordul american, unde l-a tras ata acum trei saptamani si nici ca i s-a mai gasit urma. Oprescu, baiat intreprinzator de Primaverii, s-a orientat spre refegeu.
Pe Mitrea il poarta sotia spre destinatii exotice. Ion Iliescu, il stim, nu se da dus din Romania, dar isi imparte si el concediul intre Scrovistea si Snagov. Si, uite asa, bine raspandit pe planeta, intaiul partid de Opozitie al Romaniei lasa viata si oportunitatile sa treaca pe langa el.
Ramasii speciali ai PSD, Cristian Diaconescu si Ilie Sarbu, priponiti firav de Titus Corlatean in ultimele zile, au fost prezente palide intr-o tara imbujorata de flama ultimei sarje de dosare.
Dupa aproape doi ani de la pierderea Puterii, fostul partid-stat s-a asezat definitiv pe pozitia de partid al statului degeaba. A ratat toate ocaziile posibile de a cenzura eficient guvernarea schioapa, a irosit sansele de a puncta in momente de criza majora ale Puterii actuale, a mimat opozitia aruncand in Guvern cu ghemotoace de hartie botezate la repezeala "motiuni".
A reusit performanta ca, la jumatatea mandatului, sa nu fi produs nici macar un proiectel politic cu care s-ar fi putut prezenta in fata a ceea ce a mai ramas din electoratul sau. Fandoselile americanizate ale lui Mircea Geoana - "Revolutia binelui" sau "rebranding"-ul PSD - n-au urcat nici macar pe gazeta de perete din holul sediului central.
In plin scandal al securistilor de toate culorile politice, vocea PSD aproape nu se aude desi, culmea, pare partidul cel mai putin atins de deconspirarea fortata.
Atunci cand totusi se aude, glasul da balbe groaznice, care fac mesajul si mai lipsit de credibilitate: Ion Iliescu condamna vanatoarea de vrajitoare si infiereaza toata operatiunea de demascare a turnatorilor, in vreme ce purtatorul de cuvant sustine, dupa puterile lui, ca nici un acuzat de legaturi cu politia politica n-are ce cauta in partid.
Nici unul, nici altul nu reusesc insa sa valorifice sansa unica de a arata si ei cu degetul, dupa un deceniu si jumatate in care formatiunea lor a primit toate etichetele de pseudo, cripto, neocomunista, spre partidele "democratice", unele cu susa nobila, in randul carora par sa se fi aciuat mai multi informatori si agenti chiar decat in azilul securistic de la PRM.
Daca am fi naivi, am putea crede ca aceasta retinere de a ataca exact in clipa in care adversarii isi devoaleaza vulnerabilitatile e rezultatul unei pudori: cum sa ridice piatra tocmai cei mai patati dintre politicienii Romaniei democratice? Ce autoritate morala au sa strige: "Securistii sunt la voi!" fostii peceristi rebotezati pesedisti dupa a treia schimbare la fata?
Cu ce obraz sa iasa in lume PSD sa acuze mafia securistica ce a stapanit Romania atatia ani cand istoria acestor vremuri s-a identificat cu guvernarea sa omnipotenta? Nefiind atat de naivi, stim ca demagogia partidului condus pe rand de Iliescu, Nastase si Geoana si-a dovedit performantele in atatea alte imprejurari, asa ca una in plus nu ar mai fi contat.
Cu sau fara astfel de explicatie, un lucru este cert: PSD a lasat liber culoarul destinat intaiului partid de opozitie tocmai in mijlocul uneia dintre crizele majore ale societatii romanesti.
I-a luat locul, imediat, Dan Voiculescu - e drept, fost aliat al lui Adrian Nastase - care si-a transformat agitatia psihomotorie provocata de descoperirea - partiala, deocamdata - a trecutului sau securistic in strategie politica de atacare a Puterii din care continua sa faca parte.
Nici macar acest lucru nu pare sa le strice vacanta liderilor PSD, care, dupa ce au pierdut statutul de unic partid la putere, il pierd si pe cel de partid de opozitie.
