Ar face ordine in devalmasia deconspirarilor, ar pedepsi si vinovatii postcomunismului. Surprizele din arhiva secretizata au ocupat integral dezbaterile din spatiul public, ocultand practic tema legii lustratiei. Deconspirarea nu tine loc de lustratie, cum ar dori unii, ba dimpotriva o face si mai necesara in actualele conditii.
Fara lustratie riscam ca vinovatia pentru crimele comunismului sa cada exclusiv in spatele colaboratorilor fostei Securitati si doar acestia sa plateasca atat moral, cat si administrativ.
In plus, lasata la judecata unor justitiari publici - fara competenta morala si fara discernamant - sau a partidelor politice, deconspirarea sa pedepseasca doar pe unii colaboratori ai fostei politii politice, nu si pe altii, in functie de dezamagiri, interese personale sau reglari de conturi politice.
Legea lustratiei deseneaza o harta a culpelor si sanctioneaza aproape toti responsabilii si complicii comunismului, ca regim care a comis crime impotriva umanitatii, cu expulzarea din administratia centrala si locala.
Daca lasam lustratia pe seama constiintei individuale sau a regulilor de partid, riscam sa ramanem pe bancile parlamentului cu Dan Voiculescu, Ilie Merce si Ion Iliescu, mai vinovati decat Mona Musca pentru ororile comunismului. In absenta unei legi, inclusiv cei tintuiti azi la stalpul infamiei s-ar putea intoarce in functii.
Asa cum a aratat experienta din alte tari foste comuniste, ca Cehia si Polonia, adoptarea unei legi a lustratiei a restrans spatiul pentru dezinformari si rafuieli, fenomene toxice la care asistam cotidian in Romania, generatoare de suspiciuni patologice si de psihoza generalizata. Multe dintre sursele informatiilor sunt persoane cu functii si grad in trecut sau agenti interesati ai acestora.
Dan Voiculescu, colaborator si presupus ofiter de securitate, primeste timp indestulator, inclusiv la televiziunea lui Sorin Ovidiu Vintu, pentru a convinge, fara probe, ca Traian Basescu a facut politie politica. La fel si agentul sau de influenta Mugur Ciuvica.
Ioan Talpes, protejat al fratelui dictatorului, Ilie Ceausescu, in subordinea caruia a si lucrat, a devenit un fel de guru in materie de Securitate si debiteaza, necontrazis de nimeni, tot felul de teze fantasmagorice.
Cozmin Gusa, aflat intr-o relatie apropiata chiar cu fostul sef al Securitatii Iulian Vlad, s-a implicat si el in sarabanda sentintelor, acuzandu-i pe Ioan Talpes si Teodor Melescanu ca au fost ofiteri.
La sfarsitul acestui proces public in care adevarurile se amesteca cu barfele si dezinformarile intr-o mag-ma insalubra nu vom mai sti, probabil, cine ce a fost si cine ce a facut, acesta fiind, daca nu un scop asumat, un efect pervers.
Lustratia ar aduce rigoare si echilibru in devalmasia deconspirarilor, chiar daca motivele principale pentru care a fost inceputa in toate statele postcomuniste, cu exceptia Romaniei, sunt depasite in cazul nostru. In 16 ani, birocratia comunista si securistii, perpetuati in functii, au facut raul evitat de ceilalti prin lustratie.
Au intarziat modernizarea politica si economica, si implicit aderarea Romaniei la NATO si UE, prin mineriade, prin falimentarea si oligarhizarea economiei, prin colapsuri financiare gen Caritas si FNI. Lustratia va veni in aceste conditii nu numai ca o pedeapsa pentru comunism, ci si pentru postcomunism.
Lustratia, concomitenta cu alte doua procese necesare, dar intarziate - condamnarea comunismului si reabilitarea morala, judiciara, politica si sociala a victimelor lui -, ar putea duce la restabilirea increderii intre cetateni in societate, iar in politica, la depasirea, in sfarsit, a dihotomiei comunist/anticomunist.
