Frenezia imobiliara care a cuprins Bucurestii in ultimii ani pare sa-si fi atins punctul culminant. Bantuie ecranele un personaj pana alaltaieri obscur, ducand in lesa un avocat. Individul raspunde la numele de Constanda.
A fost improprietarit de fostul primar Basescu cu un ditamai parcul in Primaverii, iar astazi are nevoie de ajutorul consilierilor municipali ca sa-l poata planta cu cateva blocuri de 13 etaje. A incercat cu spaga; deocamdata nu i-a mers. Saptamana trecuta a iesit in conferinta de presa ca sa cumpere bunavointa opiniei publice.
Parcul Bordei - peste care a ajuns stapan printr-o iscusita inginerie imobiliara, una dintre multele care au chelit Capitala - se adauga altor catorva care au trecut sau vor trece foarte curand in proprietate particulara - integral sau cu halci bune: Parcul Verdi aproape in intregime, 12 din cele 48 de hectare ale Parcului IOR, Parcul Izvor - revendicat cu totul, Parcul Floreasca - revendicat pe
parcele, Parcul Circului - unde cererile de retrocedare depasesc cu doua hectare suprafata.
Niciunul dintre cei care au intrat sau vor intra in posesie nu se gandeste sa vopseasca banci sau sa paveze alei.
In timp ce bucurestenii se sufoca in 2,5 metri patrati de spatiu verde pe cap de locuitor, cand normele europene prevad minimum 12 metri patrati, doamna ministru al Mediului Sulfina Barbu desavarseste dezastrul ecologic, aproband - prin modificarea legii - ca posesorii de spatii verzi sa poata schimba destinatia acestora.
Domnia sa nu stie si nici nu e profitabil sa-si incarce memoria ca, din 1990 incoace, spatiul verde al capitalei Romaniei s-a redus la sfert, iar nebunia nu pare a se fi oprit.
Ca in Vestul Salbatic al anului 1849, dupa Revolutie a pornit in Bucuresti goana dupa terenuri - aur curat, cum se dovedesc astazi, cand preturile au crescut de cateva sute de ori. Numai ca n-a fost o goana cu carute, catel si purcel, o actiune de masa, ci intrecerea unor initiati, mai iuti de picior, care si-au infipt tarusii, cucerind aproape intreaga Capitala.
Au ramas sumbrele blocuri muncitoresti din cartiere, dar si acolo latifundiarii si-au agonisit scari intregi.
Caramizi, ciment, mortar, betoane, camioane si utilaje care rup soselele, praf pana la cer - Bucurestii au devenit un imens santier, unde se ridica, fara reguli, casoaie, vile, mausolee, zgarie nori, o varza. Orasul s-a slutit, terenurile agricole din jur au disparut, peste un milion de copaci au cazut sub lama buldozerelor - un copac in minus, 20 de kile de praf in plus. Arhitectii executa febril partituri kitsch, un soi de manele cu termopan.
In acest timp , statisticile cosmetizate pe malurile Dambovitei pentru Europa raporteaza pana si zambilele din cimitire ca spatiu verde vital, contabilizeaza iarba dintre liniile de tramvai, iar bucurestenii traiesc cu 4 ani mai putin decat ceilalti romani, sub valatuci de var si tot mai violente ploi acide.
