Judecand dupa unele declaratii oficiale, romanii si bulgarii nu vor putea lucra fara permis de munca in Marea Britanie imediat dupa aderarea la UE, precum polonezii, ungurii, cehii sau slovacii. Tabloidele nationaliste din Anglia duc o campanie alarmista, prevestind invazia unui stol de lacuste flamande dinspre viitoarele membre.
Guvernul de la Londra se afla in defensiva; prognozele facute la vremea aderarii primului val de zece tari est-europene, care beneficiaza de acces nelimitat la piata muncii din Marea Britanie, s-au dovedit a fi total nerealiste. Se anticipa sosirea a 13.000 de muncitori pe an, si in doi ani au venit peste 400.000, fara a-i pune la socoteala pe cei care muncesc la negru. Majoritatea sunt polonezi si lucreaza in constructii.
Marea Britanie a fost singura tara mare din UE care a acceptat sa-si deschida portile in acest fel. Pe termen scurt, s-a inregistrat o expansiune rapida a fortei de munca, stimuland cresterea economica. Iar concurenta pe care o reprezinta nou-venitii dispusi sa accepte salarii modice a stavilit presiunile inflationiste, spre binele economiei.
Exista insa si reversul medaliei. Unele consilii locale se plang ca scolile, spitalele si serviciile sociale nu fac fata influxului de nou-veniti. Iar politica guvernului Blair de a-i reintegra pe piata muncii pe acei cetateni care traiesc din ajutoare sociale este subminata de noua oferta de mana de lucru, tanara si dornica de munca; somajul in randul britanicilor nu scade.
Guvernul de la Londra, care nu sta bine in sondaje, nu-si poate permite sa nu adopte o linie mai ferma in chestiunea imigratiei fortei de munca din UE. In plus, Romania si Bulgaria sunt privite diferit de tarile care au aderat in primul val, fiind mai sarace.
Produsul intern brut pe cap de locuitor in Romania si Bulgaria este jumatate din cel al Poloniei si de zece ori mai mic decat cel al Marii Britanii. Tentatia unui salariu bun in Anglia ar fi asadar si mai mare.
De aici nu trebuie trasa concluzia ca in Anglia umbla cainii cu covrigi in coada. Majoritatea necalificatilor sunt platiti intre 5 si 6 lire sterline pe ora. Asta inseamna un salariu lunar de 800- 1.000, cu ore suplimentare, 1.000-1.200 lire sterline. Departe de cele 4.500 de lire sterline, trambitate saptamana trecuta la un post de televiziune.
Din suma aceasta, aproape 20 la suta se duc pe impozit, contributii sociale etc. Noul venit va cheltui 250-300 lire cu chiria la Londra, unde salariile si oportunitatile sunt mai mari.
Transportul intr-un oras atat de mare il va costa minimum 200 de lire pe luna. Nu va rezista fara telefon, televizor si antena ca sa vada programele romanesti (un mod sigur de a nu te integra); si astfel se mai duc circa 80-100 de lire. Daca nu strange cureaua, nu o scoate la cap cu mancarea fara 200 de lire pe luna.
Tigarile si berea sunt mult mai scumpe decat in Romania, ca sa nu vorbesc despre biletul la un spectacol sau la un meci de fotbal.
Este adevarat, daca esti sanatos si chibzuit iti pot ramane circa 200 de lire pe luna de trimis acasa. Ca om vei fi tratat mai bine decat in tara ta, dar vei trai modest si in provizorat daca nu ai studii si nu progresezi din punct de vedere profesional. Faptul ca Marea Britanie nu-si va deschide complet portile pentru romani decat, probabil, peste doi-trei ani nu trebuie dramatizat.
In baza unei politici selective, cei cu o calificare cautata pot gasi si acum slujbe in Anglia.
Numarul celor care se vor angaja va creste oricum odata cu eliminarea vizelor inainte de aderare (ca in zona Schengen) si cand romanii, si bulgarii vor avea dreptul, ca si cetateni ai UE, sa vina pe perioade mai lungi in Marea Britanie. In fine, mai exista o raza de speranta: statisticile arata ca multi britanici emigreaza. Au facut-o de mai multe ori de-a lungul istoriei.
In 2004 au plecat peste 200.000. Va fi deci nevoie pe termen lung de brate de munca.
