BOSTON. E greu sa nu te apuce rasul cand auzi ca o campanie publicitara pentru un desen animat a fost luata drept un potential atac teorist si a paralizat un oras american pentru ore intregi, suparand autoritatile locale, care s-au declarat a nu fi deloc amuzate.

Dar ce s-a intamplat miercuri in Boston, unde o serie de „pachete suspicioase” descoperite de-a lungul zilei au provocat inchiderea traficului si a unor statii de metrou, spune mai putin despre excesul de zel al politiei (cu toate ca lumea intreaga se amuza la povesti cu americani stresati) cat spune despre lumea informatiei instantanee in care traim.

Miercuri eram in redactie si ma uitam la televizor, unde toate canalele de stiri non-stop (de la Fox News la CNN la MSNBC) vorbeau despre ce se intampla in Boston. Imaginile nu spuneau nimic — era doar traficul de pranz — iar cuvintele si mai putin.

„Politia a deactivat doua pachete suspecte.” „Podul Charles e inchis.” Un reprezentant al politiei a declarat pentru televiziunea locala ca unul din pachetele suspecte a fost „explodat” cu un tun de apa de mare presiune.

Totul era ridicol, ca intr-o piesa de teatru in care nu stii daca trebuie sa razi impreuna cu personajele sau in ciuda lor. E adevarat ca America este sensibila in continuare la posibilitatea unui atac. Uneori e amuzant sa auzi americani din mijlocul pustiului imaginandu-si teroristi care pun o bomba in benzinaria de la iesirea din localitate.

Dar in acelasi timp, cand am stat linga gaura ramasa in centrul New York-ului unde a fost complexul World Trade Center, nu a mai fost atat de amuzant. Si a fost si mai putin amuzant ascultandu-mi prietenii din New York povestind despre ce-au facut la 11 septembrie.

Frica e un sentiment frustrant pentru ca nu stii cand trebuie sa o iei in serios si cand nu. Iar cand „pachetele” au inceput sa apara prin Boston, o colega de munca s-a speriat pentru ca unul fusese gasit sub un pod de langa casa ei.

Insa aici urmeaza problema. E ok ca politia sa se sesizeze, dar ce se intampla cand ai televizorul pornit in acelasi timp? Ore intregi de speculatii, de discutii serioase despre explodat pachete cu tunuri de apa, formulari idioate cu dezactivat „device-uri” cu fire ce atarnand din ele — toate astea nu au facut decat sa ma faca insensibil la posibilitatea ca putea fi ceva serios.

Intentia jurnalistilor de a fi in timp real langa o sperietura transforma sperietura intr-un spectacol post-modern de prost-gust. E ca baiatul care striga ca a venit lupul la oi.

Pana la urma nu a fost vorba de nici un lup, ci de o campanie de guerilla marketing creata sa promoveze un serial de desene animata, „Aqua Teen Hunger Force”. Dispozitivele erau niste placi-semne, pe care o serie de LED-uri multicolore formau siluata unui Mooninite, unul din personajele negative, care are prostul obicei de a dori sa distruga planeta noastra.

LED-urile il infatiseaza pe Err cu degetul din mijloc ridicat, iar aceste semne au fost plasate in zece orase mari in ultimele doua saptamini. Pe masura ce detaliile acestei campanii au iesit la suprafata miercuri, a devenit din ce in ce mai greu sa nu razi de autoritatile locale.

Pachetele nu erau bombe, ci placi electronice cu un extraterestru furios, totul a fost o campanie publicitara, o gramada de bloggeri scrisesera despre ea cu multe zile inainte, si erau deja destule poze si filme pe net cu aceste semne buclucase (semnele luminoase atarnate ilegal sunt o inventie recenta).

In aceste conditii, politia a fost prinsa la mijloc si nu a avut de ales — a trebuit sa apara in chip de idiot in aceasta poveste.

Pe de-o parte, televiziunea a ridicat nivelul de alerta in asa hal, incat in momentul in care Cartoon Network a iesit si a spus ca sunt doar niste placi cu baterii (intr-adevar instalate ilegal), politistul care le-a detonat cu tunul cu apa trebuie sa se fi simtit foarte prost.

In al doilea rand, modul ascuns in care functioneaza politia a lungit episodul — daca ar fi facut publice imagini cu semnele, atunci internautii ar fi reactionat urgent si le-ar fi atras atentia oficialitatilor ca e vorba de un personaj de desene animate, nu de o amenintare a unui grup terorist — ca la mijloc nu e Al Qaeda Network (retea) ci Cartoon Network.

Doi tineri care au montat semnele au fost arestati, iar compania care i-a angajat (o firma de marketing din New York) nu a zis nimic pana acum. Turner Broadcasting, compania care conduce Cartoon Network, si-a cerut scuze si va plati jumate de milion de dolari pentru a acoperi costurile operatiunii politienesti. Pe Internet, fanii Aqua Teen fac misto de Boston.

Iar eu unul astept televiziunile sa-si ceara scuze pentru ca au creat panica — dar asta nu se va intampla prea curand.

Sunt o serie de lectii in sperietura din Boston:

- difuzarea de informatii in timp real ne poate transforma in niste robotei panicati, lipsiti de informatii concrete, dar burdusiti cu speculatii;

- exista o serie de oamenii conectati la Internet care pot ajuta in situatii de criza cu informatii foarte pertinente

- politia trebuie sa invete sa foloseasca aceasta inteligenta colectiva care exista pe Internet si sa invete ca uneori poate fi folositor sa impartaseasca ce stie cat mai devreme.