Primul interviu din istorie luat in cabinetul directorului SIE. Primul interviu din Romånia luat de catre Academia Catavencu unui director SIE. Primul interviu din Romånia luat lui Claudiu Saftoiu in cabinetul sau de director SIE.

Limitele directorului Saftoiu

Reporter: Sint spionii mai inteligenti ca dumneavoastra?

Claudiu Saftoiu: Sint mai inteligenti si decit tine! Intii de toate, ei sint exersati sa fie mai inteligenti decit media. Am intilnit aici oameni care, o spun cu tot respectul si cu un sentiment al provocarii personale, sint atit de bine instruiti, incit gresesc foarte putin. Inchipuieste-ti ce trebuie sa faca un manager a carui echipa face foarte putine greseli. Este un examen de autocunoastere pentru mine. Dar si de autodepasire.

Rep.: Care sint limitele lui Saftoiu la SIE?

C.S.: Prima este ca nu vin din lumea spionilor. Eu nu sint spion, eu sint un civil incurabil, care intelege cit de importanta e munca de culegere de informatii in construirea unei societati bazate pe reguli, pe coduri, pe aceste imuabile credinte si convingeri in societatea deschisa, democratica.

Primul lucru pe care-l constat este dificultatea de a invata un alfabet, un alfabet al modului de a gindi despre ceea ce poti tu sa faci si despre ceea ce faci, modul de operare, locurile de actiune, ca spion. Eu nu am inca aceste reflexe de gindire.

Rep.: Nu v-au dat teste de personalitate?

C.S.: Nu, nu. Dar sa stii ca ceea ce constati aici este ca esti intr-o continua evaluare si autoevaluare.

Rep.: Nu va pacalesc?

C.S.: Pot fi pacalit un timp, dar nu tot timpul. Ei nu au nici un interes sa-si izoleze seful, sa-si compromita seful. Eu nu am de gind sa ma distantez de agenda institutiei. Este un gentlemen’s agreement. Vorbesc cu toate palierele de personal pentru a primi informatii de tip executiv din toate directiile.

Rep.: Ce frustrari se pot aduna?

C.S.: Eu pot cere desfasuratorul pina la capat al fiecarei actiuni de maxim risc. Exista frustrarea, pentru un neofit, ca nu stie cum se desfasoara o actiune in acelasi timp. Dar este imposibil acest lucru. Sint sute, mii de telegrame care vin intr-o saptamina despre actiunile in desfasurare si nu le pot citi, nu pot urmari fiecare actiune in detaliu. Bun, pot cere informatii oricind.

Ce as face daca as sti? Nu sint spion, nu pot conduce in operativ spioni. A, pot fi interfata, pot face legatura constanta cu Planul National de Informatii.

„James Bond nu exista!“

Rep.: V-au pus vreun cip in cap?

C.S.: Nu. „Cip“-ul, putin cite putin, incepe sa creasca, cum plonjezi in marea asta de informatii iti disciplinezi gindirea, iar „cip“-ul asta incepe sa-mi fie util, astfel incit ceea ce spun, ceea ce fac sa nu afecteze munca institutiei.

Rep.: I-ati vazut pe spioni?

C.S.: Da.

Rep.: Cum arata? Grasi, cheliosi?

C.S.: James Bond nu exista.

Rep.: Ce dezamagire! Sherlock Holmes?

C.S.: Incepi sa te apropii. E o munca pe care initial am idealizat-o, dar nu e deloc asa. Iti spui: ce bine e sa cunosti atitea lucruri, sa ai atitea personalitati, legendari, sa te reprezinti in atitea medii paralele! I-am considerat pe acesti oameni niste supereroi. Ei bine, nu, in realitate ei nu sint supereroi, sint doar eroi de fiecare zi.

Sint oameni supusi unor constringeri profesionale inimaginabile pentru un civil. Este vorba de o supraveghere permanenta de catre propriul sistem. Pentru ca tu, ca spion, avind vulnerabilitati, prin debusee de personalitate sa nu afectezi munca institutiei.

Rep.: Spionii care-i spioneaza pe spioni sint mai prosti?

C.S.: E, nu. Asta e munca de contrainformatii. Ei sint relativ pe aceeasi treapta. Se spune, printre spioni, ca exista un virus contrainformativ care iti determina gindirea.

Rep.: De ce o fac? Isi iubesc tara?

C.S.: Da. Sint mai aproape de acest sentiment. Obtinind niste informatii vitale in conditii de risc extrem, in privinta traficului de droguri, terorismului, esti singur, tu cu o patrie ideala, fiind singur cu propriile capacitati, care te tin in acest tip de frustrare, este un sentiment superior al patriei.

Pastila cu cianura la rever

Rep.: Spioance blonde aveti?

C.S.: Sigur.

Rep.: Mai trecute?

C.S.: De toate felurile. Eu am virsta, 38 de ani, a mediei de virsta din SIE. S-a intimplat sa fie asa. 26% sint femei.

Rep.: Frumoase spioancele?

C.S.: Au o frumusete pe care si-o reprima.

Rep.: Au pastila de cianura la rever? Ii verificati in fiecare dimineata?

C.S.: Ha, ha, ha, asta era prin anii ’60. Pot sa spun ca daca exista un lucru in care SIE exceleaza este upgradarea continua a tehnicii, de aceea si din acest punct de vedere sintem in topul serviciilor secrete.

Rep.: Unde, aici in tara? Ca fata de straini sintem cu 50 de ani in urma.

C.S.: Nu, nu, nu. De fiecare data exista acest racursi. Ce spionam? Pentru Romånia in afara Romåniei. Sintem intre primele patru-cinci servicii din Europa. Contributia SIE in ceea ce priveste apararea intereselor europene si transatlantice este coplesitoare.

Lumea nu stie ca vorbind despre occidentalizarea noastra vorbim despre modernizarea noastra din ’92, cind s-au deschis relatiile in zona Intelligence pentru Romånia. De atunci, oamenii din SIE s-au adaptat primii la standardele de valoare.

„Nu, nu mi-au spalat creierul“

Rep.: V-au spalat creierul astia de cind erati la Basescu!

C.S.: Nu, nu. Dimpotriva.

Rep.: Imaginea lui Saftoiu este a celui dus de nas la Basescu odata cu elaborarea Legilor Informatiilor.

C.S.: Daca vrei, a fost un soi de manipulare reciproca. Ei m-au manipulat in masura in care eu insumi am fost convins de importanta serviciilor de informatii. Am fost convins de importanta informatiei anticipative in conducerea tarii.

Rep.: V-au pus ceva in cafea.

C.S.: Nu. Mie nu mi-a fost niciodata frica de serviciile de informatii si nu am privit aceasta munca cu prejudecati. Nu am fost obsedat ca sint urmarit, fiind un tip care nu ascunde nimic si un tip prea serios, poate. Bine, in ceea ce priveste ideea ca ei „ar fi ales“ o persoana convenabila, este partial adevarat.

Eu insumi am fost dornic sa aflu mai multe despre acest domeniu, care este extrem de legat de o decizie in ceea ce priveste societatea, luata prin intermediul beneficiarilor politici. Am facut parte din grupul de la Cotroceni care a pritocit Comunitatea de Informatii.

Rep.: De ce acum?

C.S.: Ne impinge de la spate datoria asumata prin Strategia Nationala de Securitate. Sint niste datorii asumate la nivel international. Altfel, pierdem teren in fata riscurilor si amenintarilor la adresa tarii.

Rep.: Noi, presarii, de ce ne jucam in tarina?

C.S.: Voua va place sa va considerati victime, manipulati si sa strigati: Ma doare! Uite cum ma rusineaza dusmanul secret! Eu cred ca mai degraba presa isi autoinduce campanii de presa si se manipuleaza singura decit o fac alte entitati.

Soveja

Rep.: Soveja a fost lucratura SIE.

C.S.: Nu, nu, m-a sunat un ziarist din Focsani si m-a intrebat despre pamint. Da, am cumparat, prin licitatie, oricine o putea face. Publicasem deja achizitia in Monitorul Oficial, pe numele meu, nu al „matusii Tamara“. Fiindca sint din partea locului si mi-am dorit acest lucru. A doua zi a aparut ca printr-un memoriu eu mi-am netezit drumul.

Rep.: Ati luat memoriul de la primar si i l-ati dus lui Berceanu sa va faca drumul?

C.S.: Nu. Nu.

Rep.: Dar de ce nu v-ati abtinut acum, ca sef?

C.S.: Lucrul asta spus de mine de citeva ori nu a descurajat dorinta presei de a ma vulnerabiliza. Pamintul de la Soveja l-am luat pe numele meu, cind eram la Cotroceni. Mai e ceva, eu imi planific proiecte de familie pe patru-cinci ani inainte. Asa sint eu. Dau un exemplu: poate peste un an imi schimb masina, peste alti trei imi iau casa... E planificarea familiala a bugetului.

Rep.: V-au facut.

C.S.: In cazul asta si tu esti manipulat de propriul univers.

Rep.: In timpul interviului ne-au manipulat?

C.S.: Da, eu. Invitindu-te in cabinetul meu. Dindu-ti senzatia de transparenta si deschidere. Nu te vei simti un pic vinovat bagind tot soiul de ironii si cuvinte de la tine in interviu?

Elwis

Rep.: De ce Elwis?

C.S.: Mama. Mama se uita sapte zile din sapte cind rulau filme cu Elvis la Buzau. Avea 21 de ani. Am iertat-o de mult. M-as bucura sa constat ca asta e propria mea vulnerabilitate.

Rep.: Ca filolog, cum explicati „w“?

C.S.: N-are explicatie filologica, e o greseala stupida. La Sfatul Popular, dirigintele nu a stiut cum se scrie un nume ca asta si, daca tot suna strain, a pus acolo o litera „straina“, „rara“...

Fantezia

Rep.: Mai aveti o vulnerabilitate. Mie mi-a ajuns stirea ca v-ati desfundat cu spioni de la SIE WC-ul blocat.

C.S.: Deci de asta ai venit la SIE. Tu ai verificat aceasta informatie? Cine ti-a furnizat-o? E de incredere sursa? De ce rizi? Acum vii la mine sa dezmint o aberatie, ce altceva mai pot face?

Rep.: O asemenea informatie nu vine fara SIE!

C.S.: Iti suna bine stirea asta! Iti place! Voi parca lucrati cu metode de spionaj. Inventati intii o poveste incredibila, dar verosimila, repet, complet nerealista, si dupa aceea creati personajele. Povestea se dezumfla, dar ramine ca fapt jurnalistic. Voi vindeti astfel. Astfel va vindeti constiinta profesionala.

(Versiunea audio, pe blog-ul Istodor de pe www.facemcatavencu.ro)