Romania nu traverseaza o simpla criza politica, ci un episod din criza constitutionala perpetua, provocata de fragmentarea puterii executive intre presedinte si prim-ministru. Aceasta problema nu poate fi rezolvata decat prin deplasarea actualului sistem semiprezidential fie spre o republica prezidentiala, fie spre una parlamentara.

Constitutia ofera presedintelui legitimitate maxima si doar putere indirecta sau simbolica. Este ales direct de populatie, vine la Cotroceni cu un program politic. Odata ales, nu detine insa puterea executiva reala, ci o transfera unui prim-ministru, pe care el il desemneaza si

Parlamantul il aproba. Puterea sa de influenta depinde de conditiile politice.

Sa ne amintim cata cerneala a curs in presa intre 2000 si 2004 despre conflictul intre palate, desi ambii locatari apartineau aceluiasi partid. Ion Iliescu a numit patru premieri: Roman, Stolojan, Vacaroiu si Nastase. Cu doi dintre ei a avut conflicte, Stolojan a stat prea putin pentru a apuca sa intre in coliziune. Pe Roman l-a debarcat prin mineriada.

Presedintele Constantinescu a numit trei premieri, iar cu doi dintre ei a intrat in conflict. Sa ne amintim de debarcarea lui Radu Vasile, prin intelegere intre Constantinescu si o parte din PNtCD. Premierul s-a inchis atunci in birou si refuza sa demisioneze. Iti vine sa zambesti cand auzi cum il maltrateaza acum Basescu pe Tariceanu, participand la sedintele de guvern.

Practic, de la instaurarea acestei republici, conflictul intre presedinte si prim-ministru a fost regula, nu exceptia. Schimbarea constitutionala din 2003 a interzis expres presedintelui sa-l demita pe premier, luandu-i un drept pe care nu il avea nici pana atunci. Doar am mai golit putin de continut functia prezidentiala, accentuand tensiunea intre legitimitatea maxima si atributiile rarefiate.

Interpretarea PSD si a comisiei Voiculescu cum ca presedintele trebuie sa stea in vitrina la Cotroceni, nici macar sa nu faca declaratii, este ilogica. Nu poti cere unui om sa candideze cu un program politic, sa aduca la putere un guvern si apoi sa se arate total dezinteresat de ce se intampla cu promisiunile sale.

E limpede ca vom avea acest gen de conflict mult timp de acum inainte daca nu vom schimba Constitutia. Am avantajul de a fi scris acest lucru in 2003, atunci cand am criticat schimbarea Constitutiei pentru ca nu rezolva divortul intre legitimitatea electorala si puterea reala. Analiza mea de acum nu tine de actualul context sau de actualii posesori ai functiilor.

Asta fiind problema de fond, cum o rezolvam? Exista doua solutii logice: republica prezidentiala sau republica parlamentara. Un sistem prezidential presupune vot popular pentru presedinte, posibilitatea de a numi, controla si demite guvernul. Presedintele are si legitimitate, si puitere executiva reala. Parlamentul cenzureaza puterea executiva, adica pe presedinte.

Ca sa fie mai usor de inteles, sistemul politic american este o republica prezidentiala pura.

O republica parlamentara prespune ca avem un sef al statului cu rol simbolic, ales de Parlament (sau neales de nimeni, in cazul monarhiilor constitutionale). Poporul voteaza Parlamentul, liderul factiunii majoritare devine prim-ministru. Acesta detine puterea executiva nefragmentata, numeste si demite ministrii obtinand acordul Parlamentului.

Legislativul poate fi lesne dizolvat daca nu se poate crea un guvern, in caz de criza politica sau pierdere a majoritatii. Este modelul cel mai raspandit in Europa (Marea Britanie, Germania etc.).

Deci republica prezidentiala sau parlamentara pentru Romania? Ambele ar limpezi sistemul constitutional. E clar insa ca nu exista nici o sansa pentru o republica prezidentiala. Daca Basescu ar dori asa ceva, nu poate obtine in nici un fel majoritatea parlamentara necesara pentru schimbarea Constitutiei. In schimb, exista premisele acceptarii unei republici parlamentare.

Din motive conjuncturale, avem o majoritate antiprezidentiala care ar accepta bucuroasa o republica parlamentara.

Dar de ce ar accepta Traian Basescu asa ceva? Mai intai de toate, pentru ca e limpede ca nu isi poate indeplini mandatul in actuala formula constitutionala. Este ca un leu in cusca la Cotroceni. In schimb, i s-ar potrivi manusa rolul de candidat pentru postul de prim-ministru. Ar sta in fruntea partidului sau si ar cere poporului un Parlament pe care nu l-a avut acum.

Sondajele spun ca ar avea sanse mari. Ar fi nevoie de un pact politic intre presedinte si majorititatea parlamentara antiprezidentiala pentru o noua Constitutie. Basescu ar trebui sa le ofere o demisie conditionata de aceasta schimbare, renuntand la actualul mandat, care oricum nu il ajuta foarte mult.