Profesorul Anthony Patrick Minford a fost unul dintre strategii guvernului Thatcher, cel care a implementat, poate, cele mai drastice reforme din istoria Marii Britanii. El considera ca in perioada celor zece ani de reforme dure au existat si batalii pierdute in lupta cu inflatia, fiindca au avut loc si devieri de la planul prestabilit, dar important este ca razboiul a fost castigat.
Patrick Minford a predat la mai multe universitati britanice, cum ar fi cele din Manchester si Liverpool si a sustinut conferinte de o parte si de cealalta a Atlanticului.
In prezent profesor de economie aplicata la Universitatea din Cardiff, Minford este autorul a numeroase studii, carti si articole de presa care-l recomanda drept unul dintre cei mai influenti si respectati economisti din Regatul Unit. Pentru serviiciile aduse, regina Marii Britanii l-a distins in 1996 cu Ordinul Imperiului Britanic in rang de comandor (CBE - Commander of the British Empire).
In interviul acordat revistei "Saptamana Financiara", profesorul Patrick Minford sustine ca in tarile in care populatia nu este constienta de consecintele inflatiei sunt exercitate presiuni sociale asupra politicienilor pentru reducerea dobanzilor si cresterea deficitelor bugetare in vederea asigurarii scaderii somajului si a cresterii economice.
Acest lucru poate influenta oamenii politici sa puna presiune pe banca centrala si pe ministerul finantelor. Din pacate, asemenea politici au numai un efect temporar asupra somajului si cresterii economice, fiindca efectul pe termen lung este doar o inflatie mai ridicata.
In Europa Centrala si de Est strategiile energetice sunt utilizate ca motivatie pentru suspendarea privatizarii in domeniu. Credeti ca statul poate avea un rol pozitiv in procesul de alocare a resurselor?
Nu. Statul nu are niciun rol in procesul de productie deoarece aici este nevoie de eficienta. Iar asta poate fi cel mai bine realizata de manageri care nu sunt implicati politic. Daca ar exista totusi un temei strategic pentru implicarea statului in productie, acesta ar trebui sa faca obiectul unei dezbateri publice. De asemenea, restrictiile ar trebui impuse transparent sectorului privat.
Asa s-a intamplat cand s-a privatizat sectorul industrial din Marea Britanie. De exemplu, in privatizarea sectorului energetic s-a creat un sistem prin care se contracta in avans productia de energie. S-a pornit de la premisa ca firmele producatoare vor semna suficiente contracte pentru a asigura o oferta adecvata de energie pentru intreaga cerere anticipata.
Aceasta premisa s-a dovedit corecta si astfel nu a mai fost nevoie de interventia statului pentru asigurarea capacitatilor de productie adecvate.
Cresterea substantiala in eficienta realizata de companiile privatizate a fost posibila prin absenta interventiei statului. Asta fiindca atunci cand politicienii au puterea de a interveni, managerii petrec foarte mult timp protejandu-se de jocurile politicianiste. Acest fenomen reduce calitatea deciziilor antreprenoriale.
Standard & Poor"s a declarat ca nu vede in clasa politica romaneasca niciun politician cu viziune. Cat de importanta este o asemenea persoana pentru implementarea reformelor?
E nevoie de viziune. Aceasta trebuie inteleasa in sensul unui set de obiective si instrumente cu ajutorul carora oamenii sunt convinsi sa adere si sa puna in practica respectiva conceptie. Mai departe este nevoie de un conducator. O persoana sau un grup care pot sa puna in aplicare aceste obiective si sa-i convinga pe ceilalti sa-i urmeze. O singura per-soana nu este suficienta.
Ai nevoie de idei, conjunctura si o echipa care sa conduca si sa implementeze programul agreat.
In Marea Britanie, de exemplu, ideile au fost rezultatul unei gandiri bazate pe economia de piata promovata de institutii precum Institute of Economic Affairs, conjunctura a fost legata de criza provocata de performantele dezamagitoare ale economiei britanice, echipa a fost formata din curentul reformator al Partidului Conservator, care i-a inclus pe Sir Keith Joseph, Margaret Thatcher si Sir
Geoffrey Howe. Bineinteles ca Margaret Thatcher a devenit liderul acestui grup, dar in spatele ei se afla o echipa puternica.
Se poate reduce inflatia pe termen lung intr-o economie in care statul detine un rol important? In Romania, de exemplu, preturile administrate au o pondere de 22,8% in cosul mediu de consum.
Preturile administrate creeaza pe termen scurt distorsiuni ale preturilor relative, deoarece ele reprezinta in mod indirect impozite si subventii. Insa inflatia este controlata de politica monetara.
Mecanismul este reprezentat de presiunea cererii generale asupra ofertei existente, dar si de asteptarile politicii monetare, care conditioneaza anticipatiile inflationiste ale celor care stabilesc preturile si salariile.
Cu siguranta ca se poate pune intrebarea daca un grup mare de preturi controlat de politicieni poate influenta inflatia, dar acest lucru este controversat, fiindca inflatia reprezinta media mai multor preturi. Deci este adevarat ca anumite cresteri de preturi datorate politicienilor pot avea un efect temporar asupra inflatiei, insa acest efect dispare dupa cateva luni.
Motivul este ca totalul cheltuielilor populatiei este controlat de politica monetara si, dat fiind faptul ca exista o capacitate de productie data, cresterea preturilor nu va dura decat pana in momentul in care oferta va egala cererea.
In concluzie, daca un anumit set de preturi creste mai repede, celelalte preturi vor creste mai incet, pentru ca totalul cheltuielilor controleaza preturile medii pentru a echilibra cererea si oferta. Pe termen lung, echilibrul va fi atins, in ciuda acestor efecte temporare.
