Veste proasta pentru premierul Tariceanu: pentru prima data in ultimii 17 ani, plenul Senatului a respins legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonante in timpul vacantei parlamentare.

Este vorba de o premiera absoluta care blocheaza activitatea executivului pe un interval de doua luni, timp in care ar fi urmat sa se emita o serie de acte normative de prima importanta, cum ar fi rectificarea bugetului de stat; a bugetului asigurarilor sociale pentru marirea pensiilor incepand cu 1 septembrie; salarizarea personalului militar din institutiile publice.

Pentru a spulbera orice iluzie a guvernantilor ca in Camera Deputatilor, camera decizionala, s-ar putea scoate un alt vot, presedintele PSD, Mircea Geoana, s-a grabit sa declare ca votul din Senat nu a fost nici pe departe un accident, o pura intamplare, el exprima noua atitudine a social-democratilor fata de un Executiv caruia, pentru nimic in lume, nu mai vor sa-i acorde un "cec in alb". Ca atare, deputatii PSD vor vota si in Camera impotriva legii!

Veste buna pentru premierul Tariceanu: in viata politica romaneasca, totul are un pret, totul este de vanzare.

La numai trei zile dupa votul din Senat, 19 lideri locali ai PSD, presedinti ai consiliilor judetene, s-au reunit la sediul central al partidului, intr-o sedinta condusa de acelasi intransigent si consecvent Mircea Geoana si au convenit asupra "principiilor ideologice si doctrinare" in virtutea carora trebuie angajat dialogul cu cabinetul Tariceanu.

Mai direct, care este pretul la care PSD sa-si vanda voturile in Camera Deputatilor, pentru a trece legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonante in timpul vacantei parlamentare, aceeasi pe care a respins-o in Senat.

Si asa, dupa calcule facute cu multa dibacie, oferta publica transmisa guvernului PNL-UDMR suna cat se poate de limpede: sustinere pana la alegerile pentru parlamentul european, din toamna, la pretul de 3 milioane de euro per judet.

In total, 126 de milioane de euro de la bugetul statului pentru ca premierul Calin Popescu Tariceanu sa nu fie obligat sa-si abandoneze biroul din Palatul Victoria! Darul ar urma sa ajunga in mainile baronilor locali in urma rectificarilor bugetare.

Care rectificare nu ar mai trebui facuta la sorocul potrivit, in toamna, ci acum, imediat, pentru ca banii sa poata fi investiti asa cum se cuvine, in lucrari ce se vor aduna in cosul cu bile albe, in campania electorala a PSD. Asta, bine-nteles, in situatia in care Tariceanu se dovedeste "baiat de comitet" si accepta "dialogul".

In situatia unui improbabil refuz, PSD isi aminteste de vocatia nestinsa pentru o opozitie necrutatoare si ameninta pentru a suta oara cu traditionala motiune de cenzura. Mutarea a fost data in plic si se asteapta raspunsul Guvernului.

Semnalele din partea PNL sunt nesperat de incurajatoare. Neobositul Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor, absolvent stralucit al cursurilor serale la "scoala Hrebenciuc" nu ezita sa-si manifeste optimismul, convins fiind ca in Camera pe care o conduce legea va avea o cu totul alta soarta decat cea din Senat.

Deci, eliberati de suspans, putem anticipa cu incredere ca Guvernul e dispus sa plateasca. Da banul PSD-ului, dar isi materializeaza si PNL intentia de a mari cat mai repede salariile bugetarilor, miscare prin care spera sa stopeze cat de cat caderea libera inregistrata in toate sondajele de opinie.

Si asa, ca niste negustori cinstiti, care atunci cand au luat banul nu intarzie sa livreze marfa, avem toate motivele sa credem ca saptamana asta vom fi martorii perplecsi ai unei piruete de o grotesc desavarsit, in finalul careia deputatii PSD vor vota cu ambele maini in favoarea legii care abiliteaza guvernul sa emita etc., etc.

Sigur, dupa toate cele de mai sus, s-ar putea gasi oameni care sa ma atentioneze ca politica este, totusi, un teritoriu al compromisurilor; ca tranzactionarea intre putere si un partid din opozitie nu este chiar un pacat capital si se practica peste tot in lume; ca, pana la urma, important e ca banii ajung la oameni, fie gratie atentiei neostoite a Guvernului, fie a felului in

care PSD se lupta pentru binele electoratului. Da, e un punct de vedere. Ce ramane insa fara raspuns este intrebarea privind limitele dincolo de care nimic nu mai e de vanzare si nimic nu mai poate fi cumparat. Spre pilda: cinste, principii, idealuri.

Daca le acceptam ca valori sacre, atunci vom descoperi ca nu exista raspuns la intrebarea: "In numele cui si aparand interesele cui mai guverneaza astazi cabinetul Tariceanu, cata vreme este prizonierul neconditionat al Parlamentului?" - cum la fel de inchisa este interogatia care ar trebui sa ne edifice asupra criteriilor care stau la baza politicii de incoerenta si duplicitate desavarsite

practicata de partidul condus de Mircea Geoana. Urmarea inevitabila a unei asemenea stari de fapt? Orizontul tot mai jos al sperantelor semenilor nostri.