Coordonatorul Secţiei de Chirurgie Plastică de la Spitalul de Copii “Sf. Maria” din Iaşi, dr. Sidonia Susanu, a relatat într-un interviu acordat News.ro cum s-a desfășurat intervenţia chirurgicală în cazul Alexiei Tudose, adolescenta de 15 ani care şi-a pierdut ambele braţe, după ce autocarul în care se afla s-a răsturnat. Intervenția a durat 20 de ore, fiind implicați 10 medici, 8 asistente, 4 infirmiere şi doi brancardieri. Alexiei i-au fost replantate ambele brațe, iar acum este bine. „Este aproape greu de imaginat că acest copil trăieşte”, spune medicul care a coordonat intervenția.

Intervenție chirurgicalăFoto: Mark Thomas / Sciencephoto / Profimedia Images

În cursul nopţii de vineri spre sâmbătă, un autocar în care se aflau 35 de persoane, membri ai unui ansamblu folcloric care se deplasau la un festival, s-a răsturnat în apropiere de municipiul Paşcani. 25 de persoane - 15 adolescenți şi 10 adulţi - au avut nevoie de îngrijiri medicale. Printre răniți s-a aflat și Alexia, o fată de 15 ani care în accident şi-a pierdut ambele braţe.

Medicii de la Spitalul de Copii din Iaşi au reușit să îi salveze fetei ambele mâini, în urma unei operații maraton, care a durat 20 de ore.

Coordonatorul Secţiei de Chirurgie Plastică de la Spitalul de Copii “Sf. Maria” din Iaşi, dr. Sidonia Susanu, a relatat într-un interviu acordat News.ro cum s-a desfășurat intervenţia chirurgicală, dar și momentele contra cronometru de după accident - ce înseamnă şansa de a nu depăşi anumiţi timpi critici astfel încât să poţi ca medic să repui la loc membrele amputate.

„Este aproape greu de imaginat că acest copil trăieşte”

• „În primul rând, ceea ce este cel mai important există un moment sau un prim timp vital de câteva minute din momentul accidentului până la oprirea hemoragiei, pentru că leziunea de arteră humerală, chiar ca şi ca leziune unică, are un potential letal foarte mare.
• În cazul acesta a fost vorba despre leziune nu doar dublă de arteră humerală, dar şi de leziuni de structuri venoase, adică practic este aproape greu de imaginat că acest copil trăieşte.
• După care, timpul până în momentul în care sunt revascularizate structurile antebraţului, structurile amputate, trebuie să fie de maximum 6 ore, pentru că altfel apare necroza musculară.
• Cu cât masa de ţesut care urmează a fi reintrodusă în circulaţie este mai mare, cu atât cantitatea de toxine eliberate în circulaţie datorită metabolismului anaerob din timpul perioadei de avascularitate, de lipsă de oxigenare, este mai mare. Şi aceasta poate duce la ceea ce numim noi si sindrom de reperfuzie care din nefericire poate fi letal.
• Doar tehnicile de epurare extrordinară, de scoatere a plasmei cu toxine din circulaţie şi înlocuirea ei cu plasma sănătoasă de la donator face posibilă replantarea ambelor segmente amputate. Altfel, pacienta ar fi avut fără această procedură, ar fi avut indicaţie de a replanta un singur membru”, a explicat medicul.

Ce s-a întâmplat în sala de operație

Intervenția chirurgicală a fost un maraton de 20 de ore.

• “Da, intervenţia a durat într-adevăr 20 de ore şi pot spune că a fost efectuată într-un ritm relativ crescut, ea se efectuează dacă nu lent, cel puţin încet.
• A trebuit să evităm toţi timpii morţi, gesturile suplimentare nenecesare, a trebuit să fie programat fiecare timp chirurgical foarte riguros astfel încât procedurile să se succeadă cât mai repede posibil.
• Din fericire pentru colegii ortopezi, mai întâi este timpul de ortopedie în care se fixează structurile osoase, după care este timpul de chirurgie, acesta durează în general cam o oră pentru fiecare membru, după care este timpul de reconstrucţie. Bine, şi în timpul de reconstrucţie osoasă, timpul ortopedic, noi suntem alături de colegii noştri pentru că împreună stabilim poziţia şi felul în care se face reconstrucţia osoasă în aşa fel încât să ne permită reconstrucţia structurilor necesare pentru revascularizare şi reinervare”, a explicat dr. Susanu.

În intervenție au fost implicați 10 medici, 8 asistente, 4 infirmiere şi 2 brancardieri. Dr Sidonia Susanu a rămas timp de 20 de ore în sala de operaţie alături de Alexia, în timp ce parte din echipa medicală a asigurat şi urgenţele care veneau spre spital în timpul operaţiei fetei de 15 ani.

20 de ore de anduranţă pentru salvarea unui copil şi provocarea de a nu simţi oboseala şi nevoia de hrană.

• “În timpul unei intervenţii de asemenea amploare nu prea simţi nevoia de a te alimenta, doar din raţiuni medicale, o dată la câteva ore, 7-8 ore, facem o pauză de 2-3 minute pentru a bea apă.
• Este extraordinar când asistenta de sală vine şi îţi şopteşte la ureche: ”doamna doctor, ar trebui să beţi o gură de apă”. Adică timpul trece extrem de repede în sala de operaţie.
• Colegii ne amintesc că suntem oameni cu nevoi. Nu simţi în acele momente oboseală sau dorinţa de a te relaxa, pentru că efectiv nu ai cum să fii relaxat până când nu vezi saturaţia membrului şi rata de preluare a oxigenului a membrului replantat la valori normale, până când nu vezi parametrii biologici care se monitorizează în permanenţă intraoperator la valori normale.
• După operaţie rămâne o perioadă de câteva ore în care retrăieşti continuu şi continuu filmul operaţiei şi în care încerci să verifici dacă ceea ce ai făcut este corect“.

Fetița este bine

Starea Alexiei Tudose este una stabilă acum. Medicul spune că fata face progrese mari în ceea ce priveşte recuperarea psiho-emoţională, mai ales că toţi cei din jurul său o încurajează. Dr. Susanu a explicat şi de ce anume depinde acum recuperarea fizică a fetei.

• “În această dimineaţă, fetiţa este bine, din punct de vedere biologic este stabilă, din punct de vedere psihologic face paşi foarte mari pentru recuperare psiho-emoţională, mai ales că întreaga familie este acum alături de ea, tatăl s-a întors în ţară, colegii săi o încurajează, întreg personalul medical este în jurul acestei copile.
• Eu sunt foarte optimistă, mai ales pentru că au mai fost situaţii similare, cu amputaţie de membre sau cu leziuni complete ale structurilor nervoase, practic de asta depinde recuperarea Alexiei, de reconstrucţie şi de creşterea structurilor nervoase”, a explicat medicul.

„La început, instrumentarul cu care operam era achiziţionat din banii noștri”

Dr. Sidonia Susanu lucrează la Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iaşi din 2 decembrie 2010 - atunci, practic nu exista chirurgie plastică şi reconstructivă la această unitate medicală. Nu exista nici aparatură, instrumentar dedicat chirurgiei plastice.

• „La început, pot spune că instrumentarul cu care operam era achiziţionat din fonduri proprii. Ulterior, spitalul a înţeles să achiziţioneze un microscop foarte performant pentru microchirurgie reconstructivă, instrumentar necesar.
• De asemenea, a fost un proces întreg de popularizare, ca să spun aşa, a tehnicilor de reconstrucţie microchirurgicală şi a tehnicilor de tratament al pacientului ars grav în rândul colegilor anestezişti.
• A trebuit să treacă un număr de ani pentru ca acel compartiment de chirurgie plastică să fie transformat într-o secţie de chirurgie plastică. Iniţial, compartimentul de chirurgie plastică avea 5 paturi şi un singur medic, în ziua de astăzi unitatea funcţională de arşi în secţia de chirurgie plastică împreună cumulează un număr de 30 de paturi şi 5 medici”, spune medicul Sidonia Susanu.

Au fost momente când lipsa instrumentarului a făcut ca unele operaţii să se prelungească chiar şi de două ori peste timpul mediu pentru intervenţia respectivă.

Ea își amintește că „prima provocare” a fost replantarea a patru degete unui adolescent de 17 ani, doar cu lupele personale ale cadrelor medicale: „Din fericire, la acel moment operaţia a fost un succes şi este până în ziua de astăzi, dar a fost extrem de dificil să o realizez cu ajutorul lupelor. Se folosesc doar pentru disecţia structurilor braţului, antebraţului, până la nivelul pumnului”.