Aproape jumătate din tinerii români cu vârste cuprinse între 16 și 25 de ani, chestionați în cadrul unui studiu realizat de psihologul Mihai Copăceanu, au declarat că au avut cel puțin o dată gânduri sinucigașe. Studiul a fost realizat pe mai mult de 10 mii de tineri și conține și alte cifre alarmante. Am stat de vorbă cu autorul pentru a vedea ce a urmărit în cercetarea sa și ce trebuie să înțelegem din procentele de acolo, referitoare la depresie, consumul de droguri și altele.
Procentul tinerilor care au gânduri sinucigașe nu este însă singurul lucru îngrijorător pe care l-a descoperit în cele patru studii efectuate în cadrul unei cercetări desfășurate la Institutul de Antropologie Francisc Rainer al Academiei Românie pentru lucrarea sa de doctorat, „Starea de sănătate și consumul de substanțe psihoactive în rândul tinerilor din România”, coordonată de profesorul Constantin Bălăceanu-Stolnici.
27,1% dintre tinerii chestionați au declarat că sunt triști tot timpul și nu pot scăpa de tristețe, 21,5% au spus că au avut perioade în care s-au simțit depresivi în ultimele șase luni, 20,4% au admis că au avut o tentativă de suicid de-a lungul timpului, iar 18% au afirmat că „simt că ar fi mai bine dacă ar muri”.
Am vorbit cu psihologul Mihai Copăceanu ca să înțeleg ce se află în spatele acestor procente. În ce măsură reflectă acestea probleme specifice din societatea românească? Ce pot face părinții să-și ajute copiii care trec prin astfel de momente?
Psihologul Mihai Copăceanu
În teza de doctorat ai atins destul de multe subiecte, de la abuzul de substanțe la depresie sau atitudinea vizavi de sex și educația sexuală. Ce ai urmărit să afli?
Mi-am propus să analizez modul în care sănătatea tinerilor este afectată de consumul de tutun, alcool, droguri pe termen scurt, să înțeleg când se consumă, cum consumă tinerii într-o lume cu diferite presiuni și influențe, cu abuz de social media și precocitatea vieții sexuale. Mi-am dorit să realizez ceva ce nu avem în România: un studiu național cu mii de participanți, să atrag sute de tineri din toate județele țării. Și am reușit.
Deoarece substanțele psihoactive afectează stările emoționale și reprezintă cel mai bun predictor pentru un comportament sexual de risc am inclus întrebări în studiul meu despre anxietate, tristețe, idei suicidare și despre sex neprotejat, agresiuni sexuale și viol. O componentă esențială o constituie relația cu părinții care a fost și ea urmărită cu atenție.
Cât de reprezentativ este un studiu efectuat online și care ar fi limitările sale?
Orice metodă de cercetare are limite. Primul dezavantaj al chestionarului online este cu privire la identitatea, profilul respondenților (caracteristici) și riscul unor răspunsuri nerealiste. Dar pentru a încuraja răspunsurile sincere, chestionarele au fost anonime, eu nu am știut numele sau alte date de identificare ale participanților, astfel încât ei să se simtă în siguranță și confortabili și să fie cât mai onești. Toți au citit o informare despre studiu înainte de a completa chestionarul online.
O altă limită e dată de caracteristicile populației, din totalul de 10.114 participanți, 75.2% (7.602) au fost fete, cei mai mulți fiind înscriși în ciclul liceal (67.5%) și 72,4% locuiesc în mediul urban.
Unul din cinci tineri a spus că a avut perioade mai lungi în care s-au simțit depresivi în ultimele șase luni. Putem vorbi de un fenomen în rândul tinerilor?
Între a te simți depresiv și a fi depresiv din punct de vedere clinic este o diferență. Studiul acesta nu a avut instrumentele necesare evaluării depresiei, care întotdeauna este o evaluare individuală și subiectivă, realizându-se în cadrul cabinetului, nu online. Dar mi-am dorit foarte mult să obțin răspunsurile directe, sincere, autentice ale tinerilor, să aflu de la ei ceea ce ei simt, nu ceea ce cred alții că simt. Ne putem deseori înșela.
O mare greșeală a adultului este să desconsidere emoțiile negative ale copiilor, să le minimalizeze trăirile sau chiar să le contrazică.
„Tinerii români sunt mai vulnerabili deoarece au unul sau ambii părinți plecați în străinătate”
Care este trendul în ceea ce privește aceste probleme?
Nu putem cunoaște cu precizie cauzele depresiei. Știm că există o influență genetică, una de tip social-mediu și desigur evenimente din viață cu impact traumatic. Astăzi avem mai multe influențe decât în urmă cu 30 de ani, avem presiune socială să facem ceva, să devenim cineva și interacțiunea online vine la pachet cu multe dezavantaje. Avem în mod clar o degradare a valorilor morale.
În trecut, un adolescent care a abuzat de alcool era o rușine a satului, suferea consecințe, astăzi părinții sunt mult mai permisivi și toleranți. Prea mulți părinți permit consumul de alcool și tutun adolescenților, care este o altă influență. Depresia în rândul tinerilor este în creștere și vorbim deseori de o depresie atipică atunci când, de multe ori, aparent nimeni din preajma lor, familie sau prieteni, nu observă semnele depresiei.
Există factori specifici României pentru aceste cifre?
Spre deosebire de alte țări unde fenomenul migrațional este mult mai scăzut, tinerii români sunt mult mai vulnerabili deoarece au un părinte sau ambii părinți plecați în străinătate, ceea ce accentuează sentimente de tristețe, depresie și chiar ideația suicidară.
Cifrele sunt contradictorii, incomplete și inexacte.
Ministerul Educației a cules din școli numărul copiilor și a ajuns la cifra de 159.038. Dar lipsesc datele despre copiii care nu sunt la școală, fie că vorbim de preșcolari, fie de elevi care au abandonat școala sau nu au fost niciodată înscriși. Estimările sunt mult mai mari, ajungând până la 350.000. Una dintre propunerile Grupului de Lucru al Administrației Prezidențiale era extinderea numărului de asistenți sociali și consilieri școlari.
E o măsură utilă, dar nu suficientă, și nici nu rezolvă problema. Copiii au nevoie de părinți, nu de consilieri școlari.
Aproape jumătate din cei care au făcut parte din studiu au declarat că au avut gânduri suicidale cel puțin odată. Pare o cifră imensă. Este ceva specific vârstei, ar trebui să ne alarmeze?
Este specific adolescenței și ar trebuie să ne alarmeze. În analiza statistică am dorit să identific care este profilul adolescentului din România cu ideație și tentative de suicid. Ce am aflat: există o asociere semnificativă între tendinţa de suicid şi frecvenţa unui consum ridicat, de peste șase unităţi de alcool pe zi (n.r. o unitate de alcool = 1 păhărel - 40 ml de spirtoase sau un pahar cu vin sau o sticlă de bere).
Mai mult, există o relație între modul în care se simt în familie: 43,9% dintre respondenţii care au declarat că nu se simt iubiţi şi susţinuţi de aceasta au avut măcar odată o tendinţă de suicid. În cazul tinerilor care consumă mai frecvent marijuana se constată o pondere mai mare a celor care au avut vreodată o tentativă de suicid (între 23% şi 30%), comparativ cu tinerii care nu consumă marijuana şi la care ponderea celor care au avut măcar o tentativă de suicid este de 17,7%.
Consumul de marijuana te face mai predispus la suicid?
Încă din 2007, profesorul Medina de la Universitatea din San Diego a monitorizat 32 de adolescenți, identificând rolul consumului de marijuana în dezvoltarea depresiei¹.
Există o relație bidirecțională între marijuana și depresie.
Consumul de marijuana contribuie la apariția simptomelor depresive, e un lucru cunoscut de mult timp. Însă există și ipoteza auto-medicației, care susține că persoanele își măresc consumul de marijuana pentru a diminua simptomele depresiei.
Cercetătorii de la Universitate din Tilburg au urmărit timp de 30 de ani rata ideației suicidare. Consumul zilnic de marijuana la adolescenți crește riscul tentativelor suicidare, acesta devenind de 6 ori mai mare².
45% din adolescenții ce au participat la studiu au răspuns că au consumat cel puțin odată marijuana. Este justificată teama că legalizarea ar duce la creșterea incidenței?
Cel mai mult ar trebui să ne îngrijoreze consumul de substanțe psihoactive de către minori. Din păcate nu delimităm clar între ceea ce este nepermis şi ce este permis la o vârstă a imaturității. Legalizarea marijuanei în România în mod cert va duce la o creștere semnificativă a consumatorilor deoarece în prezent o bună parte dintre tineri, și de teama legii, nu consumă sau consumă mai puțin.
Ce este grav e că vom vorbi de consumatori tineri unde efectele asupra psihicului sunt mult mai puternice. Adolescența este o fază critică pentru dezvoltarea creierului, caracterizată prin procese de maturizare cum ar fi mielinizarea. Debutul timpuriu al consumului de marijuana s-a dovedit a fi legat de deficiențe în procesele cognitive care se bazează pe circuitele cortexul prefrontal.
„Cei mai expuși riscului de a dezvolta psihoză sunt tinerii care au început să fumeze marijuana înainte de 18 ani”
Ce alte probleme poate cauza consumul?
Studiile profesorului Sir Robin Murray de la Institutul de Psihiatrie din Londra desfășurate pe o perioadă de 30-40 de ani demonstrează clar că un abuz de marijuana (zilnic) pe termen lung (ani) duce la schizofrenie. Cel mai expuși la riscul de a dezvolta psihoză sunt tinerii care au început să fumeze înainte de 18 ani. Cercetările au mers în profunzime, încât acum avem explicații biologice și cunoaștem mecanismul dintre marijuana și psihoză în ceea ce privește zonele implicate din creier.
Rezultatele studiilor imagistice la consumatorii de marijuana (cu concentrație mai mare de 10% de THC) au arătat că efectele cognitive ale THC-ului au loc în regiunile implicate în psihoză.
Între 2-5% din gravidele europene fumează marijuana iar expunerea prenatală a fătului îl afectează cognitiv. Un studiu publicat în martie 2019 de prof. Gage de la Universitatea din Liverpool (finanțat de Comunitatea Europeană, care a comparat 911 persoane cu episod psihotic și 1237 fără psihoză din 11 orașe) a demonstrat că orice persoană care fumează marijuana are un risc de 30% de a dezvolta un episod psihotic.
În Londra, 51% dintre persoanele care au suferit un episod psihotic fumau în exces, iar în Amsterdam 69%.
Statul prea mult pe internet poate cauza probleme psihologice, ar trebui să fim îngrijorați de acest lucru în era social media?
Cunoaștem că folosirea excesivă a internetului este în relație directă cu izolarea, anxietatea, stările de tristețe și depresie. Riscul este mai crescut la adolescente. Alți factori corelați sunt insatisfacția față de imaginea corporală, obezitatea și lipsa activității fizice. Dacă unui copil de un an i se pune telefonul în față, după câteva luni va fi greu să nu i-l mai oferim. Telefoanele mobile au un grad ridicat de a da dependență, mai ales în rândul copiilor. Ele stârnesc curiozitatea, mențin interesul ridicat, sunt foarte interactive și stimulează senzația de plăcere.
Interacțiunea digitală are un impact profund nu asupra comportamentului învățat, ci mai ales asupra dezvoltării creierului copiilor, care este în deplină formare. Copilul ajunge să creadă că starea lui de fericire este dată doar de interacțiunea cu ecranul. El ajunge să resimtă bucurie doar când acționează virtual și nu cu lumea reală. De fapt nu ajunge să-și dezvolte nicio abilitate socială.
Componentele neurobiologice responsabile de dezvoltarea abilităților sociale nu sunt activate. Copilul ajunge la grădiniță și are dificultăți de interacțiune: fie se izolează social, fie reacționează impulsiv-agresiv cu colegii lui. Are tulburări de atenție, concentrare și memorie, implicit și tulburări de învățare.
Peste un sfert din adolescenții intervievați au spus că au apelat la servicii de psihoterapie.Au tinerii o adresabilitate mai mare în a apela la psiholog față de generațiile mai în vârstă?
În mod clar tinerii sunt mai interesați, deseori curioși de a accesa serviciile de psihologie. Cred că au fost sute de răspunsuri calitative în care elevii mi-au scris că și-ar dori să beneficieze de psihoterapie sau de consiliere online, să fie cineva care să-i asculte, alteori mi-au mulțumit că prin acest chestionar online au avut oportunitatea de a-și exprima preocupările. Mulți mi-au spus că nu dispun de resurse financiare, ceea ce este o mare problemă.
Cred că peste 85% dintre psihologii din România profesează în mediul privat sub forma cabinetelor individuale. Statul român încă are o mare problemă cu decontarea serviciile de psihoterapie. Persoana care suferă datorită depresiei nu are forța și energia necesară de a apela singură la psihoterapie. De aceea încurajarea și susținerea familiei sau prietenilor, sau spitalizarea în depresia severă sunt obligatorii.
¹ Medina, K. L., Nagel, B. J., Park, A., McQueeny, T., & Tapert, S. F. (2007). Depressive symptoms in adolescents: Associations with white matter volume and marijuana use. Journal of Child Psychology and Psychiatry, and Allied Disciplines, 48, 592–600
² Fergusson, David and Horwood, L. and van Ours, Jan C. and Williams, Jenny (2013), Cannabis Use and Suicidal Ideation. Journal of Health Economics, 32(3), 524-537
0
3
