Stafilococul auriu meticilino rezistent, cu care sunt infectați 45 de bebeluși născuți în ultimele săptămâni la Maternitatea Giulești, este o superbacterie care poate provoca atât forme ușoare de infecție cât și forme severe, ce pot duce la complicații importante, precum probleme neurologice, boli cronice, infecție generalizată (sepsis) sau deces, explică, într-un interviu pentru HotNews.ro, Adrian Gabriel Marinescu, medic primar la Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș"din București.
De ce nu este suficient într-o situație precum cea de la Maternitatea Giulești doar să se zugrăvească pereții spitalului, cine răspunde pentru infectarea celor 45 de bebeluși, ce trebuie să învățăm din această experiență și ce măsuri se pot lua pentru prevenirea unor astfel de situații aflăm dintr-un interviu cu medicul Adrian Gabriel Marinescu, specializat în boli infecțioase:
Info pe scurt:
- 45 copii născuți în ultimele săptămâni la Maternitatea Giulești au fost infectați cu stafilococ auriu meticilino rezistent, a anunțat joi Ministerul Sănătății. Controlul Direcției de Sănătate Publică la Maternitatea Giulești continuă, iar internările au fost oprite de peste două săptămâni. Primăria Capitalei, în subordinea căreia se află Maternitatea Giulești, promite relocarea acesteia într-o altă clădire.
- Stafilococul auriu este o bacterie care se regăsește pe pielea multora dintre noi și "de cele mai multe ori conviețuim cu stafilococul fără să avem vreo problemă", explică medicul Adrian Marinescu. Acestea sunt însă forme mult mai ușoare decât un stafilococ rezistent de spital, care este o superbacterie ce poate provoca infecții și complicații severe.
- Infecțiile cu stafilococ auriu pot avea forme ușoare, dar și forme severe, ce pot duce la complicații precum probleme neurologice, boli cronice, infecție generalizată (sepsis) sau deces.
- Categoriile cele mai vulnerabile la infecție sunt nou-născuții, care nu au încă sistemul imunitar complet format, persoanele cu imunitate slabă, bolnavii cronici și vârstnicii.
- O bacterie rezistentă de spital "se rezolvă destul de greu și nu este suficient să zugrăvești un perete, ci uneori este necesar să renunți la tencuială și să o iei de la început și să folosești niște pași care sunt foarte clar trecuți în măsurile de a rezolva problema".
- Până la eventuala construire de spitale noi, soluția cea mai la îndemână pentru prevenirea unor astfel de situații este respectarea strictă a măsurilor de igienă atât de către pacienți și aparținători, cât și de către spital, spune medicul Adrian Marinescu. Aceste lucruri ar duce la o reducere a infecțiilor bacteriene și la prevenirea infectărilor, dar nu la dispariția lor: "Oriunde în lume, în momentul ăsta, există infecții bacteriene rezistente", explică medicul Adrian Marinescu.
Reporter: Ce este stafilococul auriu și cum se manifestă el? În ce situație părintele unui bebeluș trebuie să se alerteze și să mearga la spital?
Dr. Adrian Marinescu: Stafilococul e o bacterie care e de foarte mult timp și îl găsim peste tot: stafilococul se găsește pe piele la noi toți. De cele mai multe ori, conviețuim cu stafilococul, cu bacteria, fără să avem vreo problemă. Până la urmă, situațiile când există riscuri sunt destul de puține. Dar, dacă vorbim de extremele de vârstă și mai ales de nou născuți, riscul ca un stafilococ să ridice probleme este mult mai mare.
Dacă vorbim de spital, infecțiile bacteriene de acolo, și aici vorbim și de stafilococ, vor fi mult mai severe. În primul rând că germenii de spital în general ridică probleme - sunt niște germeni rezistenți - pentru că germenii știu să își creeze arme de apărare împotriva antibioticelor. De aceea, germenii de spital vor fi mult mai rezistenți, iar infecțiile cu germenii de spital vor ridica probleme. În al doilea rând, dacă vorbim de copii mici și mai ales de nou-născuți, imunitatea este foarte scăzută pentru simplul motiv că n-au avut timp s-o capete. Și atunci, orice infecție poate să ridice probleme, cum e și cazul stafilococului.
În al treilea rând, problema este de a depista și de a îți da seama când o infecție reprezintă o formă activă - trebuie să facem diferența între contaminare și infecție activă. Asta când e vorba despre orice bacterie - dacă este contaminare, nu avem ce să tratăm. Asta înseamnă că e un pacient care nu are simptome și nu are niciun fel de boală. Problema este că cei care sunt contaminați cu stafilococ pot să transmită mai departe. Și aici ne întoarcem la măsurile de igienă - igienă individuală, igienă prin respectarea unor măsuri foarte clare în spital. Dacă vorbim de spital, igiena individuală contează foarte mult. Spălatul cu apă și săpun contează într-o măsură extrem de mare - se spune că dacă ne-am spăla corect cu apă și săpun de câte ori e nevoie și să fie un spălat temeinic, am putea să scăpăm de cele mai multe boli infecțioase. La stafilococ este aceeași discuție - este vorba de spălatul cu apă și săpun, apoi de a folosi soluții antiseptice, care ar trebui să existe în orice spital și să fie cât mai la îndemână. Dar trebuie să le și folosim, degeaba le avem. Și acum, fie că vorbim de pacienții adulți, fie că vorbim de copii care automat vor avea aparținători, care sunt internați cu părinții, să ne gândim un pic că aceste infecții se transmit de la un pacient la altul, de la personalul spitalului se poate transmite de asemenea la pacient. Până la urmă, dacă ai un germene undeva, într-un spital, șansa de a transmite dintr-un loc în altul este foarte mare, dacă nu ai igiena de care vorbeam.
Evident că nu e doar igiena individuală, sunt și regulile care țin de spital. Până la urmă, o bacterie rezistentă se rezolvă destul de greu. Într-un spital, într-o secție de terapie intensivă, este foarte greu să scapi de o bacterie rezistentă și sunt niște măsuri absolut specifice. Nu e suficient să zugrăvești un perete, trebuie să iei niște măsuri foarte clare, după caz. Poți să ajungi și la structura de rezistență, să renunți la tencuială și să o iei de la început și să folosești niște pași care sunt foarte clar trecuți în măsurile de a rezolva problema. Dar cred că fiecare ar trebui să se gândească dacă la nivel individual chiar respectă treaba asta cu măsurile de igienă, fiecare ar trebui să ne întrebăm.
O astfel de infecție este complet vindecabilă sau poate lăsa sechele?
Depinde de fiecare caz în parte. Dacă e vorba doar de contaminare, nu se întâmplă absolut nimic. Dintre cei care vor face infecția activă, vor fi diverse forme: de la forma mai ușoare până la forme mai severe și bineînțeles că dacă există complicații, și pot fi complicații importante, se poate ajunge la orice - și la sechele, chiar și la deces. O infecție cu stafilococ poate să ducă, în unele situații, să ducă la o infecție generalizată , se numește sepsis, care să aibă o afectare multi-organică. Bineînțeles că se poate întâmpla. Astfel de infecții severe duc la deces, duc la complicații severe de orice fel - poți să ai complicații neurologice, dacă sunt boli care apar drept complicații, ele pot să fie severe - pot să nu treacă deloc sau pot să aibă o formă cronică și să rămână și peste ani și ani.
Nu numai în cazul nou-născuților, ci și în cazul oricărui pacient dintr-un spital și în cazul oricui are o imunitate slabă. Sunt pacienți care au afecțiuni cronice. Și ei au imunitate slabă. Și pacienții care au boli hepatice, boli renale și așa mai departe. Acești pacienți cu afecțiuni cronice pot să facă o infecție severă bacteriană. Important e să ne luăm măsuri de prevenție. Sigur, în momentul în care ajungem să avem o infecție, din păcate, singura soluție e să o tratăm. Dar până la a trata, cred că cel mai bine e să prevenim. Și ne întoarcem, la măsurile de care spuneam, în așa fel încât să fie cât mai puține cazuri.
Atât de partea pacienților, cât și de partea medicilor există nemulțumiri că în spitalele românești se poate intra foarte ușor din afară, iar vizitatorii nu sunt de multe ori echipați corespunzător. Ce se poate face?
Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem: Răspunderea unde e? Numai la nivelul spitalului și al personalului sau și la nivel individual? Singura soluție ar fi poliție, cu ghilimelele de rigoare: să nu poată intra ușor, să fie îmbrăcat forțat în momentul în care nu o face, să fie urmărit dacă se spală pe mâini. Până la urmă ajungem la cei 7 ani de acasă. Lucru care sigur că se poate face, dar nu rezolvă. Până la urmă nu e vorba despre cât de ușor se intră, ci de ceea ce faci când ești în interior. Și e foarte greu să ai atât de mult personal încât să urmărească pe fiecare care intră.
Sunt două săptămâni de când internările la Maternitatea Giulești au fost oprite - este cea mai mare maternitate din București, după numărul de nașteri. Ce se întâmplă cu femeile care trebuie să nască și trebuie să se reorienteze către un alt spital de pe o zi pe alta sau de pe o săptămână pe alta? Celelalte spitale au capacitatea să primească aceste cazuri?
Este clar că lucrurile se complică, pentru că spitalele de profil nu sunt atât de multe încât să poată acoperi cu totul, mai ales că se întâmplă într-un interval foarte scurt. Asta înseamnă că viitoarele mămici vor trebui preluate foarte repede de alți medici, iar asta se întâmplă fie la alte spitale de stat, cu condiția să se poată, pentru că totul se face programat și din timp, sau la privat. Uneori intervalul e atât de scurt încât e foarte greu să rezolvi treaba asta. E adevărat că acolo sunt niște probleme care trebuie rezolvate, dar trebuie tot timpul să ne gândim că închiderea unui spital pentru o anumită perioadă de timp înseamnă niște lucruri care se întâmplă în lanț. Altfel, măsurile sunt foarte bune și în orice spital, în orice secție de chirurgie/terapie intensivă, bineînțeles că dacă apare o bacterie, măsurile trebuie luate, asta e evident. Dar trebuie să fie într-un timp cât mai scurt, ca să se poată asigura continuitatea acolo.
Tot timpul când vorbim de anumite probleme medicale, considerăm că asta se întâmplă numai în România, ceea ce nu este adevărat. Bacterii rezistente, cum ar fi stafilococul, există oriunde în lume, indiferent de cât de pricopsit ar fi spitalul respectiv. E adevărat că măsurile sunt mult mai stricte - măsurile sunt atât de stricte încât sigur cazurile sunt mai puține, dar nu lipsesc. Iar o superbacterie, cum este stafilococul, ar ridica probleme în orice altă țară.
Ce am învățat din această experiență și ce se poate face pe viitor pentru evitarea unor astfel de cazuri?
Să ne gândim ce am învățat la nivel individual și ce am învățat la nivelul conducerii spitalului. Individual, este important să știm niște lucuri de bază care să ne ajute, fără să fim medici. La nivelul spitalului, cu atât mai mult, personalul medical trebuie să dea un exemplu, sunt primii care trebuie să dea un exemplu. Măsurile ar trebui să fie mult mai stricte, până la urmă nu are ce să caute un stafilococ la un nou-născut, care are imunitate foarte slabă. Există măsuri foarte clare. Iar la nivel de coordonare, până la urmă, în unele situații ar trebui să apară spitale noi, ar trebui să apară renovări structurale la nivelul unu spital, nu doar să dăm cu bidineaua și să zugrăvim, poate că ar trebui să luăm și alte măsuri, până la urmă ele sunt trecute în regulile generale, dar ar trebui să le și respectăm. Unde vom ajunge cu cele 3 componente? La o reducere a infecțiilor bacteriene, nu vorbesc doar de stafilococ. Vom reuși să prevenim infectările, dar, indiferent ce măsuri am lua, nu vom reuși să scăpăm de bacterii rezistente. Oriunde în lume, în momentul ăsta, există infecții bacteriene rezistente. De noi depinde să fie cât mai puține și să acționăm cât mai prompt când apar probleme.
Citește și:
2
6
