Alla Troubatcheva, care este medic în estul Ucrainei de 40 de ani, a dorit să rămână în orașul industrial Siversk, distrus de bombardamente, în timp ce pacienții continuă să vină în număr mare la micul ei cabinet, potrivit AFP.
Îngropat în fața spitalului
Spitalul în care lucra în acest oraș de 10.000 de locuitori a fost bombardat și redus la ruine de către forțele rusești.
Unul dintre colegii ei, ucis de focurile de artilerie, este îngropat afară. Personalul spitalului și pacienții au fugit demult din zonă.
Când rachetele au ras copacii și casele de lângă locuința ei, a fost pe punctul de a pleca.
Dar „oamenii spun că au nevoie de mine”, a declarat ea pentru AFP. „Sunt singura care a rămas, singurul medic de familie, o femeie care trebuie să le facă pe toate”, a continuat ea.
Exodul pacienților internați, bombardarea spitalului și un nou sistem de triaj gestionat de armată pentru soldații răniți au dat peste cap practica medicală.
Pacienții se înghesuie la cabinetul medicului zi și noapte, ziua de luni fiind cea mai aglomerată.
„El ar fi murit”
„Dureri de cap, dureri de gât, tensiune arterială ridicată, stres, insomnie, vezi de toate”, spune ea pentru AFP.
Anul trecut, unul dintre cei 200 de pacienți pe care îi urmărește cu notițe scrise într-un caiet de școală s-a ales cu traheea blocată.
„Nu vreau să mă laud prea mult, dar dacă nu aș fi fost acolo, ar fi murit”, spune ea.
„Încă avem nevoie de medicamente, mai ales în vremuri de război”
Sunetele înăbușite ale bombardamentelor din depărtare răsună în concert cu cântecul păsărilor din grădina ei. O bucată de rachetă, acoperită de flori de primăvară, stă înfiptă în pământ sub un pom fructifer.
Potrivit autorităților ucrainene, cel puțin 106 lucrători din domeniul sănătății au fost uciși și peste 540 de unități sanitare au fost distruse sau avariate de forțele rusești.
Colega doamnei Troubatcheva, singura care a rămas în Siversk cu ea, se află pe această listă. Spitalul în care lucra a fost distrus.
Mai multe morminte au fost săpate recent sub acoperișul prăbușit al unității abandonate, care avea o capacitate de 250 de pacienți.
Resturi de sticlă și cărămidă acoperă podeaua spitalului, iar praful se acumulează în sălile de operație.
„Nimeni nu pleacă”
Acum, 25 de ucraineni în vârstă, strămutați de avansul rusesc, locuiesc în subsoluri pentru a se proteja de lovituri.
Președintele Volodimir Zelenski a ordonat civililor din zonă să plece în iulie anul trecut, dar spitalul a rezistat încă șase luni.
„Toți pacienții imobilizați la pat, care aveau traume sau nu puteau merge, au fost evacuați”, spune Elena, o asistentă de 51 de ani care a rămas la spital, unde distribuie medicamente celor care vin.
„Sunt bombardamente în fiecare zi. Clădirile au fost distruse cu mult timp în urmă”, spune ea.
Alla Troubatcheva a reușit să salveze echipamente din laboratorul spitalului bombardat și are un stoc suficient în micul ei cabinet, pe lângă ajutorul umanitar.
În același timp, ambulanțele circulă pe drumurile din regiunea Donețk, care au fost avariate de tancuri, pentru a ajuta soldații răniți în tranșee.
„Armata are propriile sale facilități medicale, alături de sistemul spitalicesc civil”, explică ea, deși este dispusă să primească un soldat și să îi dea un analgezic pentru o durere de cap.
Ce sfaturi le dă ea celor care sunt copleșiți de stres? „Plecați! Dacă oamenii spun că nu pot dormi sau că se simt rău, le spun să plece”, spune ea, deplângând faptul că mulți ignoră acest sfat.
„Oamenii sunt atașați de locul în care locuiesc. Este înfricoșător, dar nimeni nu pleacă”, spune ea.
