• Reporterii „Observator" s-au prezentat ca fiind de la o fundatie care plateste cu bani grei donatorii de organe

• Localitatea Corbu ar putea deveni oricind pepiniera de organe, un consilier local al P.D. fiind dispus sa intermedieze afacerea

• Pe www.observator.roputeti asculta discutia dintre reporterii sub acoperire si consilierul local Maria Nica

Daca auzim de transplant de organe, ne inchipuim oameni in suferinta, a caror unica sansa de supravietuire este sa primeasca un organ sanatos. Cum „fabricarea" organelor umane nu este posibila inca, singura cale ramine transplantul, act care pune in scena un donator si un primitor in rolurile principale si o echipa de medici in rolurile secundare.

De cele mai multe ori, filmul este regizat de anumite persoane care se afla in postura de intermediari ai intregii afaceri.

Transplanturile de organe au devenit operatii sigure cam din anii 1980, cind foarte multi pacienti aflati in ultimul stadiu al bolii renale, in care dializa era ineficienta, au fost nevoiti sa recurga la operatii de primire a unui organ nou. Rezultatul nu este greu de inchipuit: cererea a devenit exponential mai mare decit oferta. Pentru acoperirea deficitului au aparut vinzatorii de organe.

Comertul cu rinichi a devenit un fenomen global si se practica atit in tarile dezvoltate, cit si in cele sarace. In ultimii 30 de ani, transplanturile de organe au intrat atit in obisnuinta medicilor dar si a pacientilor care, in disperarea lor de a ramine in viata, sint dispusi sa plateasca oricit.

Teoretic, omul are dreptul asupra propriului corp, asupra organelor sale. Dar daca ar fi acceptata comercializarea de organe s-ar ajunge la inegalitati; cei care si-ar permite sa cumpere organele necesare fiind doar cei bogati, in timp ce saracii ar fi cei care si-ar vinde organele pentru o stare financiara mai buna.

Astfel s-a acceptat ideea ca nici un organ nu poate fi comercializat, din cauza abuzurilor care ar putea aparea. Au fost si cazuri de prelevare a organelor fara consimtamintul donatorului.

Se pare ca traficul cu organe este o problema reala, chiar daca nu este bine cunoscuta. Exista adevarate retele care se ocupa cu astfel de afaceri. In perioada 1976-1990, aproximativ o suta de oameni dispareau anual dintr-unul din cele mai mari spitale din Argentina.

Copii abandonati din America Latina (in special Columbia, Uruguay, Paraguay, Haiti) au fost omoriti undeva la granita dintre Mexic si S.U.A., pentru ca alti copii de bani gata din America de Nord sau Europa sa primeasca organe de schimb. Altfel spus, circuitul pe care il strabate un astfel de comert consta in transferul organelor de la persoanele sarace catre cele bogate.

La nivel mondial, traficul de organe umane ia proportii ingrijoratoare, situatie in fata careia autoritatile internationale par sa nu aiba nici o putere. Amploarea acestui comert subteran este mai mare in tarile sarace, unde un donator primeste intre 5.000 si 10.000 de dolari pentru un rinichi, de exemplu, in timp ce beneficiarul plateste peste 100.000 de dolari.

• Organele umane din comuna Corbu – bun de export

Am vorbit mai sus de ceea ce se intimpla in lumea larga. In Romania nu s-a auzit inca de o retea extinsa sau cel putin profesionista care sa se ocupe de „turismul cu organe". Au fost destule tentative sau chiar incercari reusite, care au dus la o intreaga poveste autohtona cu minori racolati sau cu aurolaci disparuti pentru aceasta „cauza".

In momentul de fata, din surse neoficiale am aflat ca Romania figureaza pe piata traficului de organe, care pleaca de aici in Israel, Grecia si Cipru. Ruta nu se opreste in aceste tari, pentru ca in final organele ajung in Occident.

Scorurile nu sint foarte mari; chiar si asa, oamenii saraci sint incintati de banii primiti. Gesturile nu sint facute din solidaritate, ci de foame sau din dorinta de a-si intretine familiile.

Pentru a vedea cum raspund oamenii in fata acestei provocari, doi reporteri de la „Observator" au testat piata in comuna Corbu. O localitate aleasa fara indeplinirea unor criterii stricte. Nu trebuia decit sa fie un sat cu oameni saraci. Un loc in care majoritatea sint agricultori sau oameni care traiesc din munca la zi.

La prima vedere Corbu pare un sat normal, cu oameni din toate categoriile, bogati si saraci, intelectuali si persoane cu putine clase. Din centrul satului, imaginea se schimba. Printre case frumos aranjate sint, insa, si multe locuinte darapanate, in care se vede urma saraciei.

Prima oprire a fost pe Topirceanu 115. Un gard aproape darimat si o casa cimentuita, dar fara strop de var sau de vopsea. Ieseau in evidenta sapaturile din preajma casei si gaurile de sub constructie. Nici urma de leguma, pom sau pasare. Peste toate astea, in batatura o droaie de copii, o femeie asezata pe jos; ligheane, oale, caldari, toate pline cu zoaie.

Desi era o zi de duminica, femeia spala gramezi de rufe. „Buna ziua. Ne primiti si pe noi ?", spuse unul dintre reporteri. Surprinsa de musafiri, femeia raspunse cu amabilitate: „Intra, draga". Invitatia in curte a fost urmata de „invazia" puradeilor curiosi de fetele straine.

Apoi a aparut in ograda si stapina casei, bunica micutilor, care scuza mizeria prin faptul ca se afla in curatenie.

Cum era firesc, ne-am prezentat, dar de aceasta data ca fiind reprezentantii unei fundatii umanitare britanice. „Am venit sa facem un sondaj privind conditiile de trai din Romania. Vrem sa stim cum o duceti, ce venituri aveti, cum va descurcati cu banii?". La 60 de ani, Paraschiva Casap, fara sot, este omul de baza pentru doua familii.

Ea este cea care creste sapte copii, cu cel mult 5 milioane de lei pe luna. Femeia s-a plins de lipsa banilor, de faptul ca, zilnic, doar piinea o costa 150.000 de lei. Are o fata cu handicap, care nu poate ajuta decit foarte putin, la spalat sau la facut mincare. Mai are una internata cu tuberculoza.

De restul nu prea stie. Peste toate astea este si foarte bolnava. Are ciroza hepatica, probleme cu rinichii si alte afectiuni. Femeia chiar ne-a aratat ca este taiata toata de la atitea operatii.

Intre timp, un soarece aflat la 20 de centimetri de copii incepe sa se miste amortit. Unul dintre reporteri s-a aplecat sa-l fotografieze. Atunci, copiii, sesizind atentia noastra catre soarece, incepura sa se joace cu rozatoarea. O alta copila, care pare sa nu fi implinit trei ani, incepu sa plimbe si ea animalutul.

Faptul ca micutii iesiti din bucatarie inca mestecind se jucau cu soarecele nu a surprins-o sub nici o forma pe bunica, aceasta spunindu-le doar sa faca liniste cit ea se plinge de greutatile vietii.

„Noi la fundatie avem foarte multi copii si batrini bolnavi, care au nevoie de organe. Medicamentele nu ii mai pot ajuta si cautam persoane care doneaza plamini sau rinichi". In prima faza femeia se face ca nu intelege si se intoarce la povestea ei de viata. Dupa mai multe explicatii, afla ce ne intereseaza si cam strimba din nas.

Vorbim si de sumele destul de mari, citeva miliarde de lei. Femeia este incintata, dar ne spune ca doctorii au avertizat-o ca din cauza problemelor la inima ar putea muri chiar pe masa de operatie. Si apoi, ce folos ar mai avea banii? Se uita la fiica din fata casei, care spala, dar pentru ca are deja un handicap respinge ideea.

Dar foarte repede se hotaraste sa ne duca la rudele sale. Acolo avem ghinion, pentru ca nu gasim pe cine trebuia. Femeia se arata dispusa in continuare sa ne ajute. „Invatati-ma cum sa spun prin sat si eu intreb. Poate sint oameni care vrea".

• Cu alesul satului, la negocieri

De la familia saraca am ajuns pe undeva prin centrul satului. Cineva ne-a spus ca cele mai bune afaceri de gen s-ar putea face la circiuma. Acolo oamenii isi descarca sufletul si tot acolo sint povatuiti. Am ajuns astfel la unul din barurile ceva mai rasarite.

La o masa afara, citeva persoane. In interior, de asemenea doar o masa ocupata si o femeie la bar. Destul de serioasa, femeia ne intreaba ce vrem. Incepem vechiul discurs, cu fundatia si toate cele. Desi ne privea dubios la inceput, reusim sa ii cistigam increderea. „Cum este traiul prin sat? Cum se descurca oamenii?…"

Din treburi politice, femeia – Maria Nica - incepe chiar sa ni se confeseze. Aflam astfel ca face parte din Partidul Democrat si ca este consilier local. Prin urmare, este una din persoanele care cunoaste cel mai bine situatia financiara a consatenilor. Ii spunem si de donatiile de organe, de fapt de obiectivul fundatiei.

Femeia vorbeste cu noi fara sa ne ceara macar o legitimatie sau cel putin un act doveditor al celor spuse. Vorbim de organe, dar si de sume mari. La inceput pare sceptica si chiar neincrezatoare. Incearca, prin mai multe exemple, sa ne faca sa intelegem ca este o persoana onesta si ca nu participa la trafic de organe.

Ba mai mult de atit, ea chiar are grija de sateni, oferindu-le bautura cu portia. Ii explicam cum sta situatia, ca nu e nici un risc…fara a fi totusi legitimati. In cele din urma, ajungem la o intelegere. Femeia pare dispusa sa ne ajute. „O sa ma interesez prin sat, sa vad cine poate, sint oameni saraci si o sa-i atraga banii.

O sa vorbesc si cu domnul primar si sa vedem…". Am facut schimb de numere de telefon, urmind ca, la sfirsitul saptaminii, sa o contactam pentru a afla rezultatul demersurilor sale. Declaratiile noastre nu se opresc aici. Ii spunem ca si intermediarul va beneficia de 100 de milioane de lei, doar pentru simplul fapt ca ne aduce un donator.

Nu stim ce a „minat-o in lupta" pe doamna consilier local, suma fluturata – verbal, doar – pe la nas, sau dorinta sincera de a-si ajuta semenii amariti, care ar fi in stare sa isi vinda un organ pentru ca familia lor sa o duca mai bine. Cert este ca s-a oferit sa ne fie intermediar.

Este ciudat ca nu ne-a legitimat, ca nu ne-a cerut nici un fel de amanunte legate de fundatia pe care, chipurile, o reprezentam, dar s-a oferit sa ne ajute. Si la fel de ciudat este ca, desi face parte din legislativul local, nu cunoaste legile. Ii punem, pe aceasta cale, la dispozitie, prevederile legale referitoare la traficul de organe.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani fapta persoanei de a dona tesuturi si/sau organe umane in scopul obtinerii unor foloase.

Organizarea si/sau efectuarea prelevarii si/sau transplantului de tesuturi si/sau organe umane, in scopul obtinerii vreunui profit, din vinzarea tesuturilor si/sau organelor umane, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 7 ani.