Ministerul Educatiei si cercetarii are si el tabieturile lui, iar unul dintre cele mai dragi pare a fi in ultimii ani acela de a organiza, macar de ochii lumii, cate o asa zisa licitatie pentru aprobarea manualelor scolare.

Daca acum cativa ani s-a ajuns la situatia absurda ca manualul de Istorie sa nu aiba prea multe de a face tocmai cu istoria, din cauza unor profesori, unii chiar clujeni, prea deschisi spre viitor, acum ministerul are "standardele lui" vis a-vis de calitate.

De asemenea, drasticul minister a vrut sa arate ca ii pasa de buzunarele elevilor si parintilor din tara si a pus in vedere editurilor sa fixeze preturile manualelor prezente la licitatie undeva pe la 30.000 de lei vechi, adica vreo trei lei grei, chiar daca, dupa ce hartiile care le da "unda verde" cartilor scolare ies din birourile de resort, pretul revine la realitate, adica creste de patru cinci ori, pana pe la 100.000 de lei.

Intrebarea absolut normala care apare este cum pot reprezentantii MEdC sa ia de bune preturile propuse de edituri, din moment ce toata Romania stie ca un manual pentru liceu, in general, poate fi cumparat din librarii cu mult peste suma adjudecata la licitatie.

Presedintele comisiei de aprobare Iosif Koto, vicepresedintele Doina Danciulescu si membrii Maria Dornean, Mihai Ungureanu, Gheorghe Tarna, Laszlo Murvai si Roxana Melinte par a fi total desprinsi de realitate de vreme ce au crezut ca, intr-adevar o carte de Biologie pentru clasa a X-a poate fi produsa si vanduta la pretul de 15.500 de lei, una de Chimie pentru aceeasi clasa, la 13.000 de lei sau una de Limba si Literatura Romana, la 22.500 de lei cand alaturi de acestea au participat la concurs carti in valoare de peste 300.000 de lei.

Editurile care vand "pe nimic" manuale, marii castigatori ai pietei

Discrepanta evidenta intre preturile cu care s-a castigat licitatia si cele din librarii nu pare sa le dea de gandit celor din Ministerul Educatiei si Cercetarii. Daniel Tomoni, purtatorul de cuvant al MEdC a declarat ca nu este nimic anormal in acest caz, ca un manual prezentat cu un pret de 18.000 de lei sa coste, in realitate si in librarii 80.000.

"Editurile si-au prezentata ofertele, noi le-am analizat, din punct de vedere al calitatii, in primul rand, pretul fiind doar un al doilea criteriu; daca acestea ne-au oferit manualele pentru aceste sume e problema lor, noi nu vom da nici cu un leu in plus", a afirmat Tomoni.

Totul pare bine si frumos la prima vedere si intentia ministerului salutara. Din pacate manualele o data aprobate sunt alese de catre scoli ca suport pentru procesele educationale iar in cazurile, destul de dese, in care elevii raman fara carti, parintii sunt obligati sa le cumpere.

Din pacate pretul pe care il vor plati pentru ele nu este acelasi cu cel pe care il va plati ministerul, iar editurile reusesc sa isi acopere pierderile (costul cartilor vandute ministerului fiind, de multe ori mai mic decat costul de productie) din vanzarea la supra-pret a acelorasi manuale in librarii.

Purtatorul de cuvant al ministerului a mai promis ca, pentru anul scolar urmator, 2005-2006, se vor asigura manuale pentru toti elevii din clasele I-X, ca va exista chiar un numar mai mare de manuale, pentru a fi creat un stoc de rezerva, in cazul fluctuatiilor obisnuite ale numarului de elevi.

Din pacate, an de an, o buna parte dintre elevi nu primesc manuale si sunt nevoiti sa le caute pe standuri.

Daniel Tomoni, reprezentantul ministerului, a recunoscut ca, intr-adevar preturile de la manuale pot fi considerate de "dumping" dar, analiza acestora "le revine celor de la Consiliul Concurentei care deja au fost sesizati si nu au gasit nereguli", a completat el.

"Ieftinirea" dubioasa din acte a sarit si in ochii Consiliului Concurentei.

Dar degeaba Consiliul Concurentei a fost, intr-adevar, sesizat de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin solicitarea unui punct de vedere asupra unor oferte depuse in cadrul licitatiei pentru achizitionarea de manuale scolare de clasa a III-a, a V-a si a X-a, care au fost contestate de catre unii participanti la licitatie pe motiv ca ar fi "preturi de dumping".

Fata de aceasta situatie, Consiliul Concurentei s-a autosesizat si a deschis o investigatie avand ca obiect posibila incalcare de catre participantii la licitatie a prevederilor art.5 si 6 din Legea Concurentei nr. 21/1996, respectiv recurgerea la intelegeri anticoncurentiale si abuz de pozitie dominanta interzisa de lege.

Din punctul de vedere al Legii concurentei, practicarea unor preturi de ruinare in scopul inlaturarii concurentilor este sanctionata doar ca forma de manifestare a unui abuz de pozitie dominanta sau a unei intelegeri.

In urma investigatiei Consiliul Concurentei a concluzionat ca nu a fost incalacta legea Concurentei si ca nu exista nici intelegeri intre edituri, nici nu au aparut firme de profil care sa fi ajuns sa detina o pozitie dominanta pe piata manualelor, dar problema este alta.

Asa cum remrarca si comunicatul de presa semnat de catre Simona Barbu, purtatoarea de cuvant a institutiei, avizat de catre presedintele MIhai Berinde, interesul firmelor care au participat la licitatii cu preturi neobisnuit de mici a fost altul decat doar de a vinde cartile ministerului, adica ele au vizat intrarea pe piata libera a produselor de gen, unde "cererea este inelastica, respectiv parintii cumpara manualele indiferent de preturile acestora".

S-a constatat, deci, "existenta unei piete complementare pietei licitatiei, pe care sunt comercializate prin librarii sau uneori direct prin scoli, publicatiile auxiliare manualelor, manualele care au indeplinit conditiile minime pentru calitatea continutului la licitatii, dar nu au fost cumparate de MEdC, precum si manualele declarate in urma licitatiilor "admis-adjudecat", identice deci, cu cele cumparate de MEdC pentru a fi distribuite gratuit elevilor.

In baza dovezilor ca pe aceasta piata ofertantii la licitatiile MEC practica preturi exagerat de mari, atat la manualele scolare, cat si la publicatiile auxiliare manualelor s-a concluzionat ca interesul castigarii licitatiilor MEdC la preturi incluzand uneori profituri minime este autorizarea intrarii pe piata complementara licitatiilor, unde profitul este substantial mai mare" arata comunicatul de presa trimis de Consiliul Concurentei.

Cu alte cuvinte, ceea ce pierd editurile din afacerile cu ministerul, castiga "substantial mai bine" din buzunarele parintilor.

Clementa pentru Minister

Fiindca in fiecare an, in urma licitatiilor organizate de catre MEdC apar aceleasi probleme, unele sau altele dintre edituri scad drastic preturile, ajungandu-se la sume ridicole, Consiliul Concurentei se sesizeaza de fiecare data si atrage atentia ministerului sa fie mai atent.

Asa cum sesizarile au devenit o traditie si clementa a intrat in cotidian si nimeni nu s-a gandit la o solutie clara pentru reglementarea situatiei pietei complementare, cea care aduce, cu adevarat, venituri substantiale editurilor.

In 2004, de exemplu, reprezentantii Consiliului Cncurentei au trimis un mesaj oficial Secretarului de Stat al MEdC, Ioana Irinel Chiran prin care se faceau anumite sugestii ministerului.

Remarcand ca "editurile care au oferit cele mai mici preturi la licitatiile MEdC in 2004 au fost dintre cele care au livrat si in ultimii 3 ani MEdC-ului la preturi-stabilite in licitatiile precedente-la fel de mici.

Mai mult, arata sesizarea Consiliului, unele dintre edituri au ofertat in 2004 la preturi mai mici (!) decat ale livrarilor anterioare catre MEdC. Aceste edituri au avut in ultimii 3 ani vanzari pe piata libera, care au depasit cu mult vanzarile catre MEdC, situatie care nu s-a regasit la alte edituri.

Aceasta constatare conduce la concluzia ca interesul castigarii licitatiilor organizate de catre MEC la preturi incluzand profituri minime este autorizarea intrarii pe piata libera".

Ca urmare a acestor constatari, s-a recomandat MEdC ca prin caietul de sarcini al licitatiilor sa se solicite participantilor, pe langa conditiile impuse in specificatiile tehnice, ca preturile sa fie declarate diferentiat, in functie de o grila de tiraje stabilite de catre MEdC, iar pe piata libera sa nu mai fie comercializate manuale identice cu cele cumparate de MEdC, respectiv cu cele oferite in regim de gratuitate elevilor.

Cea mai interesanta sugestie pe care a primit-o Ministerul Educatiei este, totusi, aceea de a nu accepta ca manualele pe care le-a avizat, printre altele, tocmai fiindca erau asa de ieftine, sa fie vandute cu preturi mai mari pe piata libera.

Consiliul Concurentei a decis ferm "manualele scolare care nu sunt cumparate de MEdC, aferente tuturor claselor de invatamant preuniversitar, precum si toate publicatiile auxiliare manualelor, declarate de catre MEdC - printr-o comisie de avizare diferita de cea de adjudecare a licitatiilor- ca indeplinind conditiile minime la calitatea continutului vor avea dreptul de a fi comercializate pe piata complementara licitatiilor, la pretul stabilit de editura, cu exceptia publicatiilor auxiliare manualelor achizitionate de catre MEdC, al caror pret pe piata complementara licitatiilor nu va putea depasi pretul cu care manualele respective au fost achizitionate de catre MEdC".

Editurile au recunoscut: MEdC ii obliga tacit sa minta

Problema evidenta a diferentelor de preturi intre cele declarate MEC-ului si cele de vanzare directa poate fi observata direct pe standuri unde manualul de Chimie de clasa a X-a al editurii LVS Crepuscul, aprobat de minister la pretul de 20.000 de lei, apare pe pagina de Internet al editurii la 76.300 de lei, cel de Istorie, pentru aceeasi clasa, editat de editura Didactica si Pedagogica, care a castigat licitatia si din cauza celor 34.100 de lei, cost declarat, apare in librarii la cel putin 95.000 de lei, Matematica tot pentru clasa a X-a al editurii Crepuscul este vanduta parintilor pentru cca 109.000 de lei iar Psihologia, Polirom, acceptata la suma de 23.200 de lei, costa, in realitate, 90.000 de lei.

Directoarea editurii LSV Crepuscul, Laurentia Stanescu, a declarat ca preturile cu care editura s-a prezentat la licitatia ministerului sunt cele reale, adica cele 10-30 de mii de lei acopera costurile de productie ale cartilor.

Ea a afirmat ca editura are marele avantaj de a avea si tipografie proprie, ceea ce ii permite sa scada preturile, fara a iesi, totusi, in pierdere si ca preturile manualelor difera in functie de tirajul manualelor si de calitate.

Ceea ce a fost mai greu de inteles este de ce aceleasi manuale, in librarii, costa de patru cinci ori mai mult, presupunand ca manualele MEdC au cam aceeasi calitate ca cele din magazin.

Din pacate, situatia nu chiar atat de roz cum lasa sa se inteleaga patroana editurii Crepuscul. Asociatia Editurilor cu Profil Pedagogic si Cultural a protestat public impotriva sistemului impus de catre minister de a forta editurile sa ii vanda cartile pe preturi de nimic.

Alina Sarbu, directorul editorial al Humanitas Educational, care a participat la licitatia Ministerului Educatiei si a obtinut "unda verde" pentru 7 manuale a recunoscut ca aceasta practica a licitatiilor gen concurs "cine cere mai putin" e deja "o moda de pe vremea minstrului Ecaterina Andronescu" care, din cate se vede, a rezistat si pe vremea lui Athanasiu, iar Mircea Miclea nu pare a avea ceva impotriva ei, si care obliga ofertantii de carte scolara sa declare preturi ireale.

Alina Sarbu a declarat " crede cineva ca este posibil ca un manual sa coste 4.600 de lei si editura sa isi acopere din acestia costurile? da, intr-adevar ministerul ne obliga, tacit, sa anuntam aceste sume".