Politicieni, oameni de cultura, dar si simpli cetateni supravegheati in cele mai intime momente ale existentei lor. Securitatea - iar mai inaintea ei Siguranta Statului - reusise sa patrunda chiar si in dormitoarele acestora. "Secrete de alcov" devenite obiect de santaj sau pret al unor viitoare colaborari. Multe dintre aceste taine obtinute cu ajutorul unor informatori sau colaboratori.

In numele unor pretinse "ratiuni de stat", dreptul la intimitate - unul dintre drepturile fundamentale - incalcat in cel mai grosolan mod. Nimeni insa nu avea sa dea vreodata explicatii.

Ce a insemnat pentru noi, romanii, flagelul delatiunii ridicata la rang de datorie cetateneasca si practicata la scara intregii societati? Incontestabil, teama, suspiciune reciproca, umilinta si mai ales multa suferinta. Desi cam tarziu, fara ura si partinire sau spirit de vendeta, cred ca a sosit probabil momentul sa spunem lucrurilor pe nume.

Personal, cred si sper ca in conditiile de fata se prefigureaza conditiile unui PROCES MORAL AL COMUNISMULUI, care ar fi menit sa demonstreze turpitudinea unui regim politic de ale carui sechele unii nu s-au vindecat pe deplin. Cu certitudine ca nu ne putem construi viitorul fara a ne elibera de trecut. In fond, aceasta inseamna a ne asuma propria noastra istorie. O istorie sincera, eliberata de falsele mituri si prejudecati.

Teama ca stare permanenta

Instaurarea comunismului in forta si cu sprijin sovietic in Romania dupa 23 august 1944, nu era suficienta. El trebuia consolidat. Aparatul politiei politice a avut, in aceste conditii, un rol esential. In numele "ascutirii luptei de clasa", a organizarii si manifestarii "dictaturii proletariatului", au fost incalcate brutal drepturi si libertati democratice elementare ale oamenilor.

Acuzatiile de "tradare", "sabotaj", "agent al imperialismului", erau cele mai frecvente in primele doua decenii de dupa 1948. Principala atributie a Securitatii in acei ani de inceput ai comunismului in Romania, a fost aceea de a inocula si administra populatiei un sentiment de frica permanenta.

Asa cum spunea Lenin, dictatura proletariatului insemna in fapt: "puterea neingradita de nici un fel de lege sau regulament si bazata direct pe folosirea fortei", in care poporul revolutionar "isi creeaza propriul tribunal si instituie forta, creeaza o noua lege revolutionara".

Mijloacele de teroare utilizate de Securitate (acuzatii publice in procesele - spectacol, arestari in miez de noapte, bataile din anchete sau executiile sub pretextul incercarii de evadare) au urmarit mentinerea fricii in in randurile populatiei.

Avand la dispozitie o justitie obedienta, care nu facea altceva decat sa confirme pedepse prestabilite de Securitate pe baza unor dosare instrumentate sub tortura, la mijlocul anilor '60, rezistenta anticomunista din Romania era practic anihilata, elitele politice si culturale distruse, iar regimul comunist acceptat aproape cu resemnare de populatie.

Asa cum spune Marius Oprea in cartea sa "Banalitatea raului - o istorie a Securitatii", citez: "Represiunea impregnase cotidianul si nu mai iesea in evidenta. Raul se banalizase, la capatul a doua decenii de administrare a fricii cu o rigoare stiintifica". Frica in stare difuza a fost mai intai cultivata si apoi doar intretinuta constant.

Securitatea - care era asociata de omul de rand cu o imensa frica - reusise performanta de a patrunde chiar si in cele mai intime aspecte ale vietii domestice.

Cine cu cine se culca

Prim-ministrul comunist Petru Groza, abia instalat la putere in 1945, sportiva Iolanda Balas, marea cantareata Maria Tanase, naistul Gheorghe Zamfir, istoricul Stefan Pascu, dar si multe alte personalitati, mai mult sau mai putin cunoscute, au facut obiectul unei supravegheri discrete, in cele mai amanuntite amanunte ale vietii lor intime.

Despre tabieturile, de zi cu zi ale celui mai important om din stat din anul 1945, dr. Petru Groza, aflam amanunte interesante. Iata spre exemplu ce scria in nota informativa un agent care-l avea in primire pe prim-ministrul: "...La ora 13,40 a plecat de la adresa...ca sa ia masa la dl.

Metes, pe strada domnita Anastasia, nr.8 unde a stat pana la ora 18,45 cand a plecat la cluburile Metropol si Jokey Club. Acolo s-a intalnit cu printul si printesa Racovita... La ora 21,15 a trimis masina sa aduca o doamna al carui nume il voi da ulterior si care a ramas acasa cu dl. doctor".

Tot un agent de Siguranta, intr-o nota raport referitoare la cantareata Maria Tanase, scria: "...a intretinut relatii cu Maurice Negrea, fost atasat de presa al Agentiei franceze Havas...". Mai tarziu, Securitatea are grija sa-si "reactualizeze" informatiile despre viata privata a artistei.

"Mai este cunoscut faptul, se preciza intr-un alt raport, ca a fost amanta cunoscutului spion englez Negru Henri si a avut legatura si cu capitanul Metianu, de la Misiunea Britanica din Bucuresti...". Nici sotia violonistului Ion Voicu nu se incadreaza in normele moralei proletare.

"Violonistul Ion Voicu, se mentiona intr-un raport informativ, s-a recasatorit cu actuala sotie, Cretu Maria Magdalena, un element usuratic ce provine dintr-o familie de exploatatori". "...in anul 1954, scria un informator referitor la Zenaida Palli - cunoscuta artista lirica - a avut manifestari dusmanoase la adresa URSS. In prezent traieste in concubinaj cu numitul Garbis Zibian".

Din aceste amanunte ca si din altele, descoperim o institutie barfitoare care se uita prin "gaura cheii" cautand in mizeriile vietii cotidiene. Doar ca Securitatea nu spunea in gura mare ceea ce afla. Contabiliza insa totul in dosare bine pastrate in arhive.

Pentru orice eventualitate...

Operatiunea "Haos". Cine controleaza trecutul, controleaza si viitorul

In noile conditii impuse de accederea in NATO si atat de dorita (si probabila) integrare in UE, volens-nolens Romania a trebuit sa se conformeze cerintelor ce vizau o reforma reala a intregului sistem.

Daca despre Securitate ca politie politica se vorbeste tot mai mult in ultimul timp, despre fostii activisti de partid "reciclati" dupa 1989, recuperati si integrati in mai toate structurile de putere si decizie se vorbeste mult mai putin. Drumul spre normalitate e inca lung si cu sincope.

Si actuala putere este legata ombilical de trecutul comunist pe care prin diferite mijloace, mai mult sau mai putin "ortodoxe", incearca sa-l controleze si escamoteze. In romanul "1984" Orwell spunea profetic: "Cine controleaza trecutul controleaza si viitorul... Rescrierea continua a trecutului si embargoul asupra informatiei reale face parte din insasi logica sistemului".

As vrea sa cred sincer ca Orwell s-a inselat, dar evolutiile de pe scena politica romaneasca par sa-i dea dreptate. In fond, cine are informatia are puterea, iar informatiile se obtin intotdeauna prin oameni care sunt dispusi sa le ofere. Totul depinde doar de modalitatea prin care se obtin: bani, santaj sau colaborare benevola.

Denunturile sau delatiunile nu sunt o inventie a regimului trecut, dar ele au ajuns sa cunoasca un grad inalt de perfectionare in timpul lui Ceausescu. "Cosmetizate" sub denumirea de "datorie de onoare" sau de "vigilenta revolutionara", delatiunile sau denunturile trebuiau sa probeze atasamentul fata de cei aflati la guvernare.

"Vigilenti" sau "oameni de bine", dar si oportunisti au existat in toate timpurile. Cu principiile morale am stat si stam ceva mai rau.

"Avalansa" de deconspirari din ultimul timp - devenita o adevarata isterie nationala ce seamana din ce in ce mai mult cu "demascarile" anilor '50 - in care abunda informatori si colaboratori ai Securitatii dovediti, unii dintre ei nume pana nu demult respectabile, ne arata in primul rand dimensiunea de-a dreptul halucinanta, a fenomenului de politie politica din Romania comunista.

Ne arata insa si multe aspecte sordide ale existentei de zi cu zi. Tot in acest context, decredibilizarea unor categorii sociale, precum magistratii, medicii, jurnalistii, profesorii, s.a. - prin inducerea in subliminal a neincrederii si dispretului fata de acestea - nu poate sa nu te puna pe ganduri.

Cine sta de fapt in spatele acestui plan diabolic de discreditare nationala si mai ales ce va urma ? Nu uitati ca dictaturile au aparut pe un fond de anarhie si neincredere, dar mai ales pe un fond de asteptare a unei stari de normalitate ce intarzie sa apara in Romania. Orice s-ar spune insa, o democratie chiar imperfecta este de preferat unei dictaturi cu pretins rol salvator.