In Mangalia, pe tot parcursul verii, au aparut, la colt de strada, zeci de cersetori - unii „localnici“, altii, dimpotriva, veniti la malul marii atrasi de mirajul obtinerii unor bani nemunciti. Multi sunt minori, au abia cativa ani. Nu merg la scoala, dar stiu sa numere banii mai ceva ca adultii.

Inainte sa treaca la atac, sunt instruiti de parinti - care, de altfel, ii si supravegheaza la cativa pasi distanta, nu pentru ca le-ar pasa ca ar putea fi agresati, ci pentru ca micutii sa nu isi doseasca vreun ban pe undeva si sa nu ii „predea“ direct lor.

Desi ii intalnesti la orice colt de strada sau direct pe plajele litoralului - pe care le cutreiera ore in sir, in soare, fie incercand sa iti vanda cate un suvenir ieftin, fie apeland direct la mila turistilor si localnicilor (care deja s-au cam saturat de ei si ii mai apostrofeaza), micutii cersetori sunt atent supervizati de adultii care le-au dat viata, dar care nu scapa ocazia sa ii exploateze la maximum.

Acestia stau, de obicei, la cativa metri distanta, ii observa atent, iar inainte sa ii trimita la cersit le fac instructajul: „Sa zici ca sora-ta e bolnava si nu avem bani de siringi sau de pastile“, o auzi pe tuciuria din colt, o obisnuita a centrului Mangaliei, cu trei copilasi agatati de fustele largi, in culori vii.

Micutii se conformeaza - se impasite pe raza de observatie a mamei - unul intra intr-o cofetarie de fite de alaturi, unul direct pe strada, dar la ceva distanta de mama, care ramane si ea in focul actiunii, cu cel mai mic dintre copii in brate.

In cateva minute, desi sunt blagosloviti cu ceva invective printre dinti de catre unii trecatori deja agasati de insitentele copiilor si „mamei“, toti au pumnii plini de maruntis sau chiar ceva bani din hartie (turistii pica cel mai usor in plasa milei). Baietelul din cofetaria „cu pretentii“ iese cu o punga plina de prajituri si un suc: micutul nu s-a atins de nimic.

Toate sunt confiscate de mama, care incepe sa si le indese repede in gura, doar trebuie sa aiba energie sa faca fata la trei copii!

Cersetorii "par“ copii, dar nu sunt?

"Tabloul“ acesta nu este unic in Mangalia. Zi de zi zeci de copii sunt abuzati in acest fel, zi de zi sute de trecatori intoc capul dupa ce arunca un ban, de la o cat mai mare distanta, micutilor care le cer „cinci mii, de o paine“. Singurii care mai incearca sa le faca fata sunt gardienii publici, dar aici acestia nu „actioneaza“ decat in centru.

De altfel, se pare ca cersetorii s-au si obisnuit cu orarul si traseul acestora, asa ca prefera sa nu mai apara in calea oamenilor de la ordine publica sau sa isi inceapa activitatea dupa ce acestia si-au incheiat programul de munca. Pana la ora actuala nici un cetatean al Mangaliei nu a adresat vreo plangere autoritatilor locale sau judetene.

O mare parte din cersetorii adulti sau copii veniti aici, in sudul litoralului, atrasi de castigarea unui ban in mod rapid au fost, de nenumarate ori, prinsi de politie si expulzati din Mangalia, suiti in trenuri si trimisi in localitatile de origine.

Primaria din localitate nu se poate ocupa de ei pentru ca parintii nu sunt din Mangalia, iar problema, in fond, este de competenta politiei, precum si a Directiei pentru Protectia Copilului, care ar trebui sa se ocupe de minorii abuzati.

La randul sau, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta, prin directorul sau Petre Dinica, afirma ca „masurile sunt realizate de catre DGASPC si politie in comun, desfasurand actiuni comune de identificare.

Centrul de Coordonare si Informare pentru copiii strazii acorda consiliere in vederea depistarii abuzurilor adultilor impotriva copiilor, de obicei parintii sunt amendati, refuza institutionalizarea, iar copiii se intorc in familie“, afirma directorul DGASPC.

"Cu toate ca fapta adultului, parintelui sau tutorelui de a se folosi de minori pentru a apela la mila publicului constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani si interzicerea unor drepturi, probatiunea in fata instantei este destul de greoaie, spun ca minorul le-a scapat de sub supraveghere si ca nu-l trimit la cersit“.

Directorul DGASPC mai adauga si faptul ca, desi multi cersetori par copii datorita mediului in care au trait, ei sunt in marea lor majoritate adulti (!), aceasta din urma motivatie este insa una hilara, pentru ca marea majoritate a trecatorilor pot face diferenta intre un copil si un adult mai... pitic.