Intr-o lume a informatiei, a tehnologiei si vitezei, oamenii isi fac in continuare timp pentru a ajunge la slujba de duminica. Si nu este vorba doar de oameni in varsta, ci si de tineri, care incep in numar tot mai mare sa frecventeze bisericile. Cuvintele preotilor, cantarea psalmilor, toate acestea ii conving ca poate maine va fi mai bine, si ca nu trebuie sa renunte la speranta.

Caci asta inseamna in primul rand credinta, speranta intr-o lume mai buna. In ceea ce priveste pacatele credinciosilor, cele mai multe sunt legata de minciuna si de preacurvie. Pacatele mari sunt insa de multe ori convenabil uitate de credinciosi din spovedanie, din cauza rusinii fata de preot.

Inca de la primele ore ale diminetii oamenii s-au strans in curtea bisericilor asteptand sa inceapa slujba de duminica. La ora noua fix clopotele si toacele bisericilor incep sa bata pentru a chema credinciosii la slujba. In liniste, smeriti, cu capul plecat oamenii isi fac semnul sfintei cruci in timp ce intra pe usa bisericilor.

Urmeaza apoi perindarea pe la icoanele din biserica si sarutarea lor cu adanca piosenie. Au renuntat la gandurile lumesti, si intra pentru a-I dedica Lui Dumnezeu cateva ceasuri din viata lor.

Femeile mai in varsta se aseaza intr-un colt al bisericii, sau intr-unul din scaunele de pe margine, destinate ctitorilor bisericii, pe care nu-l vor mai parasi pana la sfarsitul slujbei, in timp ce alte persoane se indreapta catre standurile cu lumanari. Le vor aprinde mai apoi fie pentru a-I multumi Domnului, sau a-L ruga sa-i ajute, fie pentru sufletele celor dragi care au parasit aceasta lume.

Ora 10.30, biserica din Parcul de la Gara, „Sfantul Stefan”

Preotii au inceput sa cante „Tatal Nostru”. Glasul lor razbate din fata altarelor amutind pe toata lumea. Nimeni nu mai indrazneste sa vorbeasca, chiar si copiii ingenunchiaza asemenea oamenilor mari si se roaga. Pentru ce anume se pot ruga aceste suflete curate, nu mai conteaza. Pret de cateva minute, toata lumea a uitat sa fie rea.

In aceste clipe bisericile constantene devin adevarate oaze de liniste in inima unui oras agitat si grabit... Slujba devine o evadare din cotidian, un moment in care isi analizeaza comportamentul din timpul saptamanii, si isi propun sa faca tot posibilul pentru a deveni mai buni, mai curati.

Biserica „Sfanta Maria” - slujba la final, revenirea la viata agitata Spre sfarsitul slujbei, la chemarea preotilor, toti credinciosii se aduna in fata altarului pentru a asculta predica. Randuiala slujbelor bisericesti din fiecare duminica a ramas neschimbata de cateva sute de ani. inca de pe vremea cand aceste slujbe erau tinute in limba latina, iar predica insemna traducerea slujbei pentru credinciosi. Cuvintele preotului si indemnul lui catre o viata mai buna sunt sorbite de credinciosi, ca si nectarul care daruia viata vesnica. Expresia fetelor celor prezenti nu arata decat smerenie si bucurie. Sunt la fel de curati si de puri in gandire ca si niste copii.

Dupa ce se termina predica, barbatii trec in fata pentru a fi binecuvantati si a lua anafura, iar femeile formeaza o coada separata, in spatele barbatilor. Pentru baieteii care sunt destul de mari, este o onoare sa nu mai stea la rand langa mama si sa intre in randul barbatilor.

Dupa ce au luat anafura, fiecare dintre cei prezenti la slujba iese pe poarta bisericii, intorcandu-se la viata tumultoasa a Constantei. Doar ca acum sunt mult mai impacati cu lumea din jur si cu ei insisi. Faptul ca lumea isi aduce in continuare aminte de cele sfinte se poate observa si de sarbatori, cand preotii nu mai prididesc cu spoveditul credinciosilor.

Cele mai des intalnite pacate sunt minciuna, si preacurvia, acesta din urma apartinand mai ales tinerilor. Potrivit opiniei unui preot, se pare insa ca oamenii nu prea isi marturisesc cele mai grave pacate, fiindu-le rusine. Acestea fie urmeaza sa fie aflate de preot pe patul de moarte, atunci cand omul se pregateste sa-L intalneasca pe Dumnezeu.