Firma lui Patriciu a devenit in perioada postrevolutionara “mama ranitilor” fesenisti, lasati pe dinafara dupa caderea puterii iliesciene de emanatie moscovita. Zeci de ofiteri scapatati din armata RSR au ajuns sub obladuirea conului Dinu, primul milionar din martie 1990 care a greblat valuta alaturi de negutatorul levantin Tariceanu in plina epoca fesenista.

Primul sef de cabinet al premierului Petre Roman din primavara anului 1990 a fost locotenentul major de “diribau” Paul Jerbas, comandantul plutonului de constructii de la Casa Poporului, unul dintre cei mai slab pregatiti ofiteri din armata romana ceausista.

Despre imprejurarile in care revolutionarul Jerbas a ajuns la dreapta emanatilor Petrica si Ionica (Roman si Iliescu) si intalnirile valutiste de taina cu tandemul Patriciu-Tariceanu de la Palatul Victoria in cele ce urmeaza.

De curand, procurorii DNA au demarat ample cercetari privind traficul de influenta asociat cu luare de mita in cazul angajatului Rompetrol Paul Jerbas, ex-secretar general al FSN, ex-secretar general al Guvernului Romaniei, ex-senator FSN in mandatul 1990-1992. Paul Jerbas este baiat de cartier din Tiglina 3, municipiul Galati.

La intrarea in Liceul Militar “Stefan cel Mare” de la Campulung Moldovenesc in anul 1968, Paul Jerbas s-a bucurat de oarece sustinere oficiala pe filiatie militara, fapt care i-a permis un trai mai mult decat decent dupa repartizarea la Compania a II-a disciplinara condusa de celebrul capitan Berleanu, zis “omul rau”.

O companie la care se va cali in turnatorie pe sub usa cancelariei o generatie intreaga de viitori generali de siguranta si protectie militara. “Nastureii” din generatia lui Jerbas erau uimiti de faptul ca acesta se plimba pe platoul liceului in forma geometrica de E.B.

(Emil Bodnaras), in slapi, tinuta care il va insoti in viitoarea sa cariera militara care era pe cale sa se sfarseasca (daca nu venea Revolutia) la unitatile de constructii ale Ministerului Apararii Nationale botezate in epoca “diribau”.

In afara unitatilor militare de lupta operativa, in anii comunismului existau unitatile DLEN (Directia Lucrari in Economia Nationala), SCEC (Sectoarele de Constructii Cazarmi) si Directia de Investitii si Constructii care erau folosite pentru constructia Canalului Dunare-Marea Neagra, Transfagarasanului, lucrari industriale miniere si agricole, precum si inaltarea de cazarmi sau poligoane.

La aceste sectoare erau repartizati ofiteri cu pregatire militara inferioara sau cu probleme de cadre (rude in strainatate, rude legionari, rude din culte neadmise de statul socialist, alcoolici, indisciplinati, cu probleme familiale grave) care nu permiteau sa le fie aprobata admiterea la Academia Militara sau in ierarhia superioara de stat major.

Militarii in termen erau recrutati din randurile nationalitatilor conlocuitoare, cu deosebire maghiari, rromi si germani, precum si cei cu probleme la dosarul de incorporare avizat de organele de partid din Armata RSR, conduse de generalul Gheorghe Aradavoaice, prim adjunctul secretarului Consiliului Politic Superior al Armatei.

Mentionam ca de obicei ofiterii si subofiterii de la “diribau” nu erau primiti in partid, fiind tinuti utecisti pana la pensionarea inainte de termen sau indepartarea din armata la terminarea contractului de 9 ani semnat la absolvirea scolii militare.

Pana si parintii lui Paul Jerbas au fost nevoiti sa semneze contractul care il lega de glia militara, chiar daca nu prea il tragea ata spre disciplina cazona. Daca parasea liceul militar inainte de absolvire, parintii erau obligati sa plateasca armatei cheltuieli de intretinere si educatie care insumau valoarea unei Dacia 1100.

Ideile anticeausiste nu au prins radacini in gandurile tanarului Paul Jerbas, cat acelea prosovietice.

In schimb, colegul sau de liceu militar si scoala militara de infanterie, Nelu Peste din Dej, fiul secretarului Consiliului Politic al Comandamentului Garnizoanei Iasi, in perioada cand Ion Iliescu era prim secretar de judet, a reusit sa dezerteze peste granita avand gradul de locotenent si sa ajunga seful pazei “lagarului latin” din Roma, pepiniera “golanilor” de la

Timisoara. Aflat in Bucuresti in fruntea unui sector militar de constructie a socialismului, Jerbas s-a marginit sa citeasca cu speranta afisele de la Ambasada Sovietica despre Glastnost si Perestroika, cu increderea ca dupa sosirea la putere a oamenilor Moscovei ii va straluci si lui steaua norocoasa.

Probabil ca scrisorile primite de la Nelutu l-au determinat pe bravul viitor revolutionar Paul sa paraseasca frontul de lucru de la Casa Poporului in 22 decembrie 1989 si sa vina spontan cu plutonul de diribisti sa-i pazeasca de securistii teroristi pe Ion Iliescu si Petre Roman aflati in balconul de la CC.

De remarcat ca numele de Jerbas (nu stim, tata sau fiu) a aparut conjunctural si in dosarul Corbii, prin care erau lucrati de catre ofiterii de contrainformatii militare generalii romani care furnizau informatii catre serviciile de informatii militare sovietice, GRU.

Dosarul a fost confiscat la Revolutie de catre generalii Nicolae Militaru, Stefan Kostyal, Vasile Ionel, Dumitru Pletosu, Cico Dumitrescu si Gheorghe Logofatu din mainile ofiterilor de contrainformatii militare de la Biroul B (Barajul), compartimentul Contraspionaj Militar Antisovietic.

De altfel, generalul Vasile Ionel a fost mazilit de Ceausescu si trecut la munca de jos ca adjunct de ministru si sef la DLEN, sector unde il va intalni pe viitorul revolutionar Jerbas.

In zilele grele ale luptelor fesenistilor impotriva teroristilor imaginari, Jerbas a fost prezent la dreapta lui Petre Roman, iar fostul sau coleg de cartier galatean din Tiglina 3, Danut Tucan, a venit tocmai de la vanatorii de munte din Apuseni sa-l apere pe Iliescu, lipsit de paza celor de la Directia a V-a ceausista.

In jurul fesenistilor emanati de la Moscova, Silviu Brucan, Ion Iliescu, Virgil Magureanu si Petre Roman, s-au impanzit, alaturi de veneticul de la diribau, pe categorii de arme si munitie, cei mai infocati comandanti ceausisti din Bucuresti.

In vreme ce actualul general de patru stele, ex-comandantul Diviziei de Tancuri Bucuresti, Mircea Muresan, originar din Bogata de Cluj, tragea cu tunurile dupa teroristii din Biblioteca Nationala, ex-comandantul Diviziei I Mecanizate Bucuresti, Marin Oana, tragea cu mitralierele dupa “teroristii” care atacau Televiziunea Nationala.

Colegul de promotie si prietenul lui Paul Jerbas, viitorul general Gheorghe Carp, pe atunci capitan si comandant al regimentului 2 Mecanizat, isi pregatea intrarea furtunoasa la MI, (unde va ramane aproape doua decenii ca secretar general) lupta impotriva teroristilor imaginari de pe Stirbei Voda, iar in pauzele lungi si dese mai dosea cate o fila din dosarul sau de aghiotant al secretarului CC

Ioan Coman si se gandea cu tristete revolutionara la cel al sotiei sale, fost ofiter de Securitate.

Despre legaturile revolutionarilor militari din cercul lui Ion Iliescu cu generalul tradator Constantin Serb, fost comandant al Trupelor de Graniceri, al Diviziei din Craiova, respectiv sef de Stat Major la Comandamentul Infanteriei si Tancurilor, arestat la Sibiu pentru furnizarea de documente strict secrete de importanta deosebita catre ofiteri GRU de pe langa atasatul militar sovietic pot da

relatii la CNSAS ofiterii de contrainformatii militare Nicolae Astileanu, Mircea Tanasescu, Marcel Costinescu, Marin Iosup, Ion Rosu si Gheorghe Mocanu.

In vreme ce Paul Jerbas ajunge secretar general al FSN, respectiv FDSN, colegii sai militari de suferinta de la Revolutie ajung la SPP (Tucan si Aradavoaice), la MI (Chitac si Carp), la MApN (Nicolae Militaru, Vasile Ionel, Stefan Kostyal, Dumitru Pletosu si Mircea Muresan), la FSN (amiralii Cico Dumitrescu si Gheorghe Anghelescu - “nasii” lui Traian Basescu, respectiv Gheorghe

Marin). In primavara anului 1990, Jerbas imbina politicul cu utilul. Pripasit la cabinetul lui Roman, Jerbas a prins momentul in care Patriciu si Tariceanu apelau la primul ministru fesenist pentru a pune bazele firmei cu numarul 1 din Romania, inainte de emiterea decretului 54 din martie 1990, care legaliza initiativele private.

Tot atunci s-au cimentat relatiile dintre Paul Jerbas si magnatul petrolului de mai tarziu. Ajuns in cercul de apropiati ai lui Patriciu, Paul Jerbas a profitat de influenta pe care o avea pentru a scoate bani frumosi din “intermedieri de locuri de munca” la Rompetrol.

Jerbas este cercetat de procurorii anticoruptie intr-un dosar in care este acuzat ca, incepand din 2003, ar fi impartit cu Nicolae Ion Nitu, un politist de frontiera din Craiova, spagi insumand zeci de mii de euro pentru a ajuta mai multe persoane sa se angajeze la Rompetrol sau la Regionala CFR Craiova.

Activitatea lui Jerbas a fost descoperita saptamana trecuta, dupa ce un barbat din judetul Olt l-a denuntat pe complicele acestuia, agentul de politie Nicolae Ion Nitu, la Directia Generala Anticoruptie. Dosarul a ajuns pe mana procurorilor DNA, care au stabilit ca politistul Nicolae Ion Nitu a inceput “afacerea” cu trei ani in urma.

Surse din DNA au declarat: “A intermediat primele angajari in 2003. Am stabilit ca pana in 2005 a incasat, in total, aproximativ 49.000 de euro. Avem indicii clare ca a impartit banii cu Paul Jerbas, fost secretar general al guvernului Stolojan, cercetat in acelasi dosar”. Spaga stabilita de cei doi era de 1500-3000 euro pentru fiecare aranjament la Rompetrol.

Ofiterul de infanterie Paul Jerbas a primit carnet de revolutionar inca din prima transa (1992), perioada in care era secretar general al guvernului, sub motivatia ca l-a aparat pe Ion Iliescu de atacurile teroristilor din 23-28 decembrie 1989.

Reprezentantii nationali ai revolutionarilor nu si-au exprimat pozitia vis-à-vis de “eroismul” colegului lor de organizatie in afacerile cu Rompetrol.