Statul le reteaza persoanelor cu handicap orice sansa de a invata si munci la fel ca toti ceilalti semeni ai lor, considerati normali din toate punctele de vedere. In Prahova traiesc 1667 de copii cu dizabilitati fizice si mentale, aflati in ingrijirea parintilor si nu a vreunui centru special de ocrotire.
Din pacate, indiferent ca sunt sau nu capabili din punct de vedere fizic sau mental, putini au sansa de a invata o meserie pe care ulterior sa o practice. Cat sunt mici, traiesc sub aripa ocrotitoare a parintilor, care cu greu fac fata cheltuielilor lunare. Din partea statului, nu primesc decat o alocatie dubla, in rest fiecare se descurca cum poate.
Odata incadrati intr-o grupa de handicap: accentuat sau grav, persoanele cu dizabilitati fizice sau mentale, ajunse la maturitate, incearca sa traiasca si sa-si achite datoriile din ajutorul de stat, destul de modest.
In prezent, acesti oameni, care inca nu au implinit varsta majoratului, au posibilitatea de a studia diverse meserii la scolile profesionale din Breaza, Valenii de Munte si Plopeni.
Liderul Asociatiei Pesoanelor cu Handicap Prahova, Marian Vlad considera ca foarte multi bani se investesc in aceste studii, desi majoritatea celor care se pregatesc intr-o meserie nu pot face fata nivelului de studiu.
Din cauza bolii de care sufera, personele cu handicap fizic sau psihic nu inteleg tot ce li se cere si astfel, termina profesionala cu o diploma care nu le este de foarte mult ajutor. Lipsa de interes si de implicare a celor responsabili, conduc la indrumari dupa ureche, care nu tin cont de vocatie si de boala care-i rapune inainte de vreme.
Din cei 2.365 de nevazatori prahoveni, aproximativ 100 sunt minori. Ei pot studia atat in scolile obisnuite, cat si in cele speciale, acestea din urma fiind sapte la numar, raspandite in toata tara: Bucuresti, Cluj, Arad, Buzau, Timisoara si Targu Frumos.
In invatamintul obisnuit, statul nu acorda nimic din dotarea necesara, parintii fiind cei care platesc totul. Numai masina de scris in alfabet Braille costa enorm: peste 1.100 de lei noi.
Nici institutiile de invatamint specializate nu se lauda cu o dotare moderna, cum ar fi: masini de scris, calculatoare sau instumentele de desenat, ba mai mult, exista profesori care nici macar nu cunosc alfabetul Braille.
De altfel, copiii orbi care nu sunt din judetele in care sunt amenajate scoli speciale, nu pot fi inscrisi la altele decat atunci cand Consiliile judetene platesc taxele, iar acestea de cele mai multe ori refuza.
Pentru a-si continua studiile, pentru a merge la facultate, nevazatorii invata, dau exemen ca toti ceilalti, ei platind singuri reportofoanele, masinile de scris si alte aparate ce nu sunt o moda trecatoare, ci o necesitate.
Si cu toate ca exista oameni care se zbat pentru supravietuire, cei mai multi nu profeseaza deoarece cu greu se integreaza social si sunt acceptati cu incredere intr-o echipa de lucru. Patronii se feresc, excluzandu-i de pe liste, iar statul nu le da sanse prea mari nici macar oamenilor nomali, cu atat mai putin celor care mai au diverse deficiente. Exceptand invatamantul, serviciile pentru orbi sunt rare.
