Facem blat sau jucăm pe bune? După vara în care cei iresponsabili au luat cu asalt statul de drept, eu credeam că jucăm pe bune. Acum mi se pare că doar eu am crezut lucrul acesta. Ceilalţi ştiau dinainte, altfel.

Campania electorală se anunţă plictisitoare. La fel ca la locale. Noncombatul pare a fi regula. Niciunul dintre competitori nu se atacă la vârf. Fiecare potentat de partid şi-a ales colegiu sigur şi are garanţia că nu va fi deranjat de un contracandidat incomod, cu potenţialul de a-l învinge. Nu are rost să dau exemple de contracandidaţi “no name”. Aţi auzit de vreunul dintre contracandidaţii lui Vasile Blaga, Crin Antonescu, Mihai Răzvan Ungureanu, Victor Ponta, Dan Voiculescu, Elenei Udrea? Probabil că nu. Politicienii potentaţi evită confruntările, s-au cocoţat pe poziţii de pe care să căştige fără efort. Asta este oarecum normal, reprezintă alegeri raţionale. Ceea ce nu mai pare normal însă este să nu arunci în luptă candidaţi care să fie dispuşi să lupte până la capăt, să joace pe bune. Politica, ca oricare alt joc strategic, presupune şi mutări de blocare a adeversarului. Păi n-ar fi interesant să încerci să-i blochezi aspiraţiile prezidenţiale ale adversarului încă din acest moment? Cum s-ar mai prezenta el la alegerile prezidenţiale fără ca nici măcar să fi intrat în Parlament? Sunt convins că dacă s-ar căuta, s-ar găsi în partide sau printre simpatizanţi oameni curajoşi şi cu potenţial pentru a pune probleme reale contracandidaţilor marcanţi.

E uşor să spui ba una, ba alta şi să îţi alegi un colegiu facil. Niciunul din tinerii politicieni de dreapa din generaţia mea nu a ales (sau nu a fost lăsat) să ia taurul de coarne şi să urmărească un candidat de prim rang al adversarilor şi să-l urmărească până în pânzele albe. Cu riscul de a pierde, jucând pe terenul lui, o astfel de urmărire ar fi adus şi spectaculozitate şi interes şi miză şi calitate şi democraţie acestor alegeri triste. Niciunul, măcar unul nu s-a găsit. Au fost combativi în campania pentru suspendarea preşedintelui, le-a fost suficient, acum se retrag pe poziţii pe care consideră că le merită. Şi-au făcut partea lor.

Traseismul de colegiu

Cel mai reprobabil lucru în aceste alegeri, este un soi de traseism de colegiu, cu totul jenant. Potentaţii care îşi doresc să fie realeşi în Parlament nu candidează în colegii de care să-i lege ceva, în mijlocul unor oameni pe care să-şi dorească să-i reprezinte autentic. Cazurile Elena Udrea, Crin Antonescu, Vasile Blaga sunt simptomatice. E ruşinos să te vrei mare personalitate politică, chiar cu aere de ministru, şi în loc să schimbi partidul, de data asta, să-ţi schimbi doar electoratul. Tot traseism se cheamă. Aveai o responsabilitate faţă de oamenii care te votaseră anterior şi care te-au trimis acolo. De ce să fugi? Ai de ce să îţi fie ruşine? Dacă da, nu mai candida, nu încerca să-i minţi şi pe alţii. Rolul actualului sistem de vot era exact acesta, să-i lege pe parlamentari de electoratul lor, să-i responsabilizeze. A ieşit un fâs.

Dacă vor cu adevărat să aducă valoare adăugată propriului partid mai bine ar pune mâna şi ar încerca să câştige colegii dificile în loc să se ducă şi să ţină discursuri unor oameni care le erau deja favorabili.

Trei scenarii

În ceea ce priveşte ipoteza blatului există trei posibile scenarii:

(1) Blatul există cu adevărat şi s-a bătut palma la nivel de lider de partide sau eminenţe cenuşii de partide.

(2) Nu există un acord pe care să se fi bătut palma, atât puterea cât şi opoziţia se comportă consensual, tacit, nu au chef de dureri de cap.

(3) Totul este o pură coincidenţă, fiecare dintre “grei” este atât de disperat să-şi asigure o poziţie bună încât evită cu orice preţ confruntarea cu un alt „greu”.

Sistemul electoral actual este prost, căutările trebuie să continue

Pe lângă aberaţiile legate de redistribuire deja cunoscute, pe lângă faptul că duce numărul parlamentarilor spre 550 (deşi noi la un referndum în trecut votasem 300), sistemul acesta este prea dependent de geografia electorală şi poate fi cu uşurinţă eludat. Politcienii ajung în Parlament în urma sondajelor de opinie care indică în avans preferinţele de vot, îşi arogă în bătălia internă (profund nedemocratică din partidele noastre) un loc şi evită astfel cetăţenii.

Mai mult, politcienii scad calitatea mesajului, pentru că cei 5-10% de oameni educaţi din colegiu, nu te vor duce singuri in Parlament că le promiţi tu o politici publice inteligente, o planficare strategică a resurselor judicioasă şi bună guvernare bazată pe transparenţă şi participare publică. În schimb, va fi ai uşor să căştigi alegerile cu mită, pungi cu alimente, mici, bere şi circ.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro